Page 2 - 1927-05
P. 2
60 UNIVERSUL LITERAR
M I G N O N
RĂUTATE ŞI RĂZBUNARE FILOLOGIE...
Cum ţi-am vorbit deodată atâta de trufaş ? Ne hotărâsem astfel: tu să mă'nveţi la greacă,
Destul eă, autentic copil al vremii mele, Eu să-fi predau în trepte, metodic, româneşte....
Am ras tăios de toate, de mine chiar şi aş Şi când întâia oară se scutură o creacă,
Fi picurat veninu ’ndoclii şi’n cişmele... Nc'nţelegeam, fi-am spus-o, vezi ? tot în franţuzeşte...
„Tu... răule...“ şi lupte scurt mi-ai propus şi crunte : Şi cehii tăi atuncia nu stăruit spre mine :
Să ne certăm cu vorbe cât mai împărăteşte... „Cunoşti o altă cale tu prietene ‘nţelept ?** —
Dar căutând cuvântul cu-asprime să mă'nfrunte, Elen, Elen, pe-aproape s‘au prăbuşit ruine
Ai izbucnit sdrobită : „Io nu ştii rumâneşte 1“ Şi‘i vânt şi pLouă‘n noapte şi nu ştiu ce aştept!
de T. PĂUNESCU-ULMU
Sărbătoarea în atelier N i n g e
Ca'n cripta unui veac dorm toate azi
‘N atelier, în bulevardul Basarab. Ninge liniştit, cum de veacuri a nins...
Aş vrea să mişc, să fac un gest, dar trupul Cad fulgii de zăpadă, suflete mici şi trecătoare,
Au-1 siint inert, eu braţuntins şi slab Paseri albe taie cerul cu albastrul stins.
In pădure zîna din poveste, moare.
Ascult cum curg metnlice-armonii,
Eteric, simt o undă care vine,
Pătrunde sticla din luminator, Vântul cîntă, cum de veacuri a cîntat.
Şi sfârâe ca un acid pe mine.
Se clădesc din diamantele ghieţei palate...
Rîul tace ca un musafir întîrziat.
Nimic în tot atelierul nu-i Inima pămîntului rănită, bate.
Să readucă-un gest defunct la viaţă,
Prin timpul care s‘a liclufmt
Ascult doar cum respiră o paiaţă
Seara îşi trimite fetele s'adune nori
Mecanic, pipăi pensule abstracte, Şi s‘arunce ‘ntunecimea'n munţi şi vale,
întind o pânză undeva, departe, Sufletele negre au pornit cu albe flori,
Şi cu colori din consumate tubur' Să oprească toate zîmbetele'n cale....
Schiţez contururi de imagini moarte.
EMIL ISAC
G. NICHITA
