Page 7 - 1927-05
P. 7
UNIVERSUL LITERAR 71
Sestina VIII A M I N T I R E
LEOPARD!
de M. BEZA
E ATAT DE NECLINTITA ŞI CRUDA. Nu-mi fusese dat să revăd căsuţa de cc mă priveşte asta ?“ Şi cercam zadar
CA NU O MIŞCA NICI LACRIMILE, lângă râu, unde locuisein o vreme. Iar nic să rămân liniştit, să pun stavilă în
NICI RIMELE, NICI VERSURILE dacă nTaş fi întors, oare aş fi recunos trebărilor : „De ce o fi călătorind ? şi
cut-o şi pe cei dinăuntru i-aş fi regăsit ? oare-i singură ?“ Ba, fără voie, din frân
In zorii zilei, când plăcut zefirul turile convorbirii avute căutam să-mi
adie primăvara printre flori Aşa de grabnic se preschimbă toate ‘n conturez chipul Ednei, care într'uu fel,
şi paserile ciripesc în versuri, lume ; stările doar amintirea, care se cât de necunoscută, mai mult ghicită, mă
atunci, dulce, dcrurile'n suflet deşteaptă uneori şi ne copleşeşte, în urmăria străbătând adânc si pc tărâmul
spre ea se ‘ndreaptă toate cu putere demnând u-nc la destăinuire. dc amurg al întruchipării visurilor...
ca trebui să reiau a inele cânturi Întristat eram de o tristeţă grea. fără Şi sosi pe urmă aşa de repede în vâlva
nume, ce se va fi resfrânt neîndoios şi primirii, cât nu avui când să iau aminte;
S*alm putea-voi cu suave cânturi pe obrazu-mi, că, după ce bătui într‘a- apropierea ei sdrobi conştiinţa timpului.
suspinele-mi. să‘nduplec pe Lama murgite la poartă şi-mi eşi o fetişcană Ala luă de mână : ..Ştiam că eşti aici,
făcând să afle a dragostii putere Vi să-mi deschidă, o auzii din salonul unde îmi scrise mama. Vom fi prieteni, nu ?
Dar mai de grab'or creşte iarna flori mă poftise : ,Aşa ceva zise şi dădui din cap, fără să
decât Amor să nască înfr'accl suflet .Mamă, străinul... Şi atâta de supurai, ridic ochii. Clasul ci, timbrul neobişnuit,
ce rime nu-1 mişcă precum nici versuri, fără un cuvânt. Mergi dc-i vorbeşte !*’ mă învălui ca îiitr'o vrajă dulce, covâr
Curând o doamnă scurtă si plină se ivi şitoare. Dar o simţii mişcând spre bietul
O. câte lacrimi, vai, şi câte versuri cu multe zâmbete, urându-mi bun sosit. canar ce o chema într'una şi nu-şi mai
îi'am risipit mereu ! şi‘n câte cânturi Şi adause : găria astâmpăr. Atunci întorsei ochii :
ii‘am încercat să'nduplec acel suflet! ,,0 zi-două până să te mai deprinzi, şi plecată puţin asupra coliviei sul) \i|ă,
Stă neclintit ca piatra, căci zefirul, are să-ţi placă. Vei fi do-ai casei aci, eă-s cu roche albastră, cu nişte cercei lungi
:
cel dulce, mişcă numai frunze, flori. cu şi cu fetele : cea mare-i dusă pe câtva de p atră tot albaştri, obrazu-i părea
Mai mult nu poate ‘nvinge-a sa putere. timp ci se întoarnă şi vei avea tovărăşie. sculptat în ivoriu — părul bogat uşor ne-
Altfel—nimenea... ba da. ba da, e şi cap o rând uit, bătând. în aurul tomnatic al
Oameni şi zei cuprinşi sunt prin putere ilarul !“ Păşi în colţul salonului, ridică frunzelor ce-1 încadrau. înţelese ce se
de-A mor, cum scrie'n proză şi‘n versuri; uşor o pânză întinsă pc colivie : ,.1’uiii; petrecea în mine, că după câteva cl'pe
sini|ii aceasta *n vremea primei flori. ipuiu Scurte fâlfâiri de aripi tresărira. grăi :
Acum nici Amcr, nici a sale cânturi, „Noaptea îl acoper, făcu ca, să nu-1 bată — Acuma nu nuii eşti trist. Mama si
nici plâns sau rugi nu fac pe-a mea Lama lumina ; dar în loc să înch’dă ochii, te soră-mea fură speriate, când venîşi. Ară-
să-mi iee viaţa sau ăst chin din suflet. pomeneşti adesea, că începe de cânta ta-i aşa de nefericit. Din pricina singu
şi cântă şi câidă până târziu... Ci matale rătăţii poate... Mai cunoşti aici pe ci
In disperarea ta, sărmane suflet, vei fi obosit de pe drum şi eu te ţin cu neva ?
ţi-adună tot ce ştii. orice putere vorba. Poftim sus, iatacul ţi-este pregă — Nu. pe nimeni.
cât printre noi trăieşte ‘ncă zefirul. tit". w — De aceea. înstrăina-
Pe-oricine ‘n lume ‘iubii cu triste versuri, A doua zi. coborît în salon, ma sunţii codiri ; dar să ieşi
si şerpii-i poţi vrăji cu blânde cânturi, oarecum uşurat de gânduri. Gazda gauni atâtea tari... -.rea-i grea In î«-
jn
şi‘n ghiaţă poţi să creşti gingaşe flori. voioasă, cu înţelegere : „Nu ţi-am spus Trecu * • lume şi să colinzi
cil. că arc să-ţi nlacă ? la. uPa-te, ce iru-
Acum zâmbesc pe plaiuri ierburi, flori. museţe !“ Tn adevăr, stătusem cu ^ochii |je o sofa. îgi rezemă caoui dc
T
Vai, nu se poate îngerescul suflet ţintă de irmire. Se deschidea larg îna*' ;t ».nci) împreunaţi adăugând : .. a
să nu sinvţească-ale iubirii cânturi. te-mi un geamlâc, de care la mi' .,i- stai şi povesteşte-mi. undc-ai umblat în-
nauite să ajungi aci“.
De ne goneşte răul cu putere prinsă colivia sul) crengi de • .,u>c era îmbiat as fel, am prins a v^rbi cu a-
+
plângând şi-apo» cântând a noastre versul*] nite ce atârnau do su viţa îngălbe-
c
cu un bou şchiop vom izgoni zelivuf. zurile vii ale gr*' ' - , iar peste znpîa- mămnric pitoreşti de focuri îndepărl.itc,
1
de coaste lăsate în ierase verzi spre mare,
1
întreruptă o- mei se lăsa o pajişte, de câmpii întregi sub rodoaba ghHanzi-
Vai, prind zefiru*n -plasă, ‘ngb>* ţa Hori j i j • de faşa va sticloasa a râu. lor între duzi, de oraşe ale căror nume
u s
a
şi‘11 versuri cere sp'ndnplee aspru i suflet ţ . 7, '• riu elungPă iarăs prin taine de mn- singure aduc tresăriri nostalgice, retuş
ce nu-i mişcat de^AmOr ^ nişte cânturi. wâ nesfârşite până departe, muie răsă- nemişcată sta : însă ochii, faţa cu schim-
rîa, dintre vepzi îngrămădiri de copaci
17 XI 926. (rad. de J. LEONARD vârbil nnviii turn. băcioase expresii, arătau o nlăcere vă
dită în ceea ce spuneam, iar când im no-
„Dacă-i vânt, îă muri gazda, de clatină
arborii, se vede si mai mult. E un castel menit de cetatea lagunelor : . Ah. VeT?e-
vechili, părăsit, numai turme de căprioa (îa. A eneţ-a..." făcu în extaz. Ce vedenii
vor fi tremurat înaihte-i ? Mult aş fi do
re ’fV-o duce Edna să-l vezi". rit sa aflu.
Repetai în gându-mi acest nume ; a- Şi zi de zi, pc cât mă robia mai mult
(>
1 matele ruralh, conduse de tot ce e Yiiai poi, ca să vorbesc şi eu, împins poate şi pe atâta şi trecutul, rostul călătoriilor
M)hil şi mai entuziast în intelectualita de ceva am întrebat : ei. gândul de era singură sau nu. mu
tea universitară. — Când vine ? frământau ; dar cum luam s'o întreb,
'Modestul meu venit de la moşie, îmi — De-acum nu întârzie, mâinc-poimâ- schimba vorba, până cc într'un rând
■’inlesfteşte o viaţă tihnită, cu destule ra- ne e aci. ) zise anăsat :
IfinJrii în îmbrăcăminte şi mobilier. Aveam siinţiinântul. că era mult aştep — Curiozitatea nu-i prinde pe unii
Idealul meu însă, e alcătuirea unei bi tară. Făr+nra-i osebită va fi rad'at atâta oameni !
blioteci selecte, pe care s‘o las moştenire? farmec încât şi canarul şi grădina şi — Când e în adevăr curiozitate. in-
satului, unde m‘am născut... parcul. toa*e o doreau în a noi. Şi de ea drăsnii cu ; faţă insa de cineva pvm a-
Eu vreau cugetare luminiţă şi cultu fi'Şo ’arăs vorba pe înserate. Sora-i me prop.iat. de un prieten, nu-i o plăcere
ră în, tot ce e fiinţă omenească î zină, orrită câtva în uşă, zise dându-şi să ştii tot, tot, să nu-ţi rămâe nbnlc as
Atunci, de la sine, fetişii se vor nărui, capul în*r‘o parte cu resfăţ: .,Ghici, cuns ?
şi adevărurile eterne vor înstăpâni!.. cu în ii-i Fdna ?“ Zâmbi cu nestăpânită mulţumire •
— Lilio de ce nu-1 inviţi odată pe doc O privii lung. mai ales că până atunci — V'clean ce eşti... l-a urmo-urmelor
tor la ţară, la Saliastru ? nu avusesem timp s'o cercetez pe înde făp-ădueşti. că n‘o să mă fii de rău ?
(
— O, nu 11 iea Fiţica de goană. lete : ohipu-i alb surâdea printre şuru- Mulţi se feresc de persoanele ce urcă
— Spmve-i că-1 chemi acolo, ca medic, biţele de oăr bălan, moale. pe scenă si râd si r.lâng de d râvni al
pentru dânsa ! — Ei, ghici ! stărui dânsa. tora... In lunile trecute am făcut no
— Tu ai uitat pe Fiţica ! Ce crezi, că — Cum să fie... ia ca tine, ceva mai Jes ea. ştii Jesica „Negustorului d n Ve
:
:
o poţi amăgi ? E mai teribilă ca Cerber !. înaltă. neţia *.
1
— Bine face !... zise Sonia, /păşind prin — Asta-i uşor, aproape de mintea oină- Statui puţin nedumerit ea şi cum n’aş
salonaş. Aruncându-şi ochii pe fereastră, lui. Ochii ? fi priee,nti+. Ea mă privi drept în orhi :
a tresărit, şi a început să bată din pal — Albaştri. — Ve/i, că nu-fi pare bine ?
me, de bucurie... — Vezi, nu...vineţi. Părul ? — Dimpotrivă gândesc că-1 minunat
— Ghici ! ghici ! Cine vine ! Şi. fără să mai aştepte, fugi râzând lă- să te strămuţi în vremi si locuri, şi sa
— Dan ! zise Lilia. sându-mă turburat. In seara aceea până trăeşti atâtea vieţi deosebite...
1
— Nu-i Dan, e altcineva... este „micro- târziu nu putui adormi. Printre alte După mărturisire acum mte ee«'am si
bul“ dela ţară, e prichindelul de Ioan. gânduri mă văzui năpădit cu surprindere anume din gesturile ei, şi mai ales iV
în toiul nopţii : ,.De ce o fi călătorind ? (Continuarea în pagina 74).
NATALIA NEGRU Şi oare-i singură ?“ Apoi tot eu : , Dar
