Page 4 - 1927-05

8 UNIVERSUL LITERAR
mituri tice" („Civilisation primitive". Tom I-p.
Cap. VIII-X).
Dar nu numai religiile antice din Eu
ropa au îmbrăcat forma mitică ; ci chi*} Amâne
3mul e un animal curios. întotdeauna zilnic, au fpst transformate în mituri, prin şi religiile australiene şi asiatice. Tote. în ceasu
fost chinuit de demonul ştiinţii şi al credinţa subiectivă şi puerilă a animaţiu- mismul e religia mitică, cea mai perfecta, lonaş.
loelii. S‘ar părea că mintea lui a fost nii naturii întregi. Adică tot o revărsare Dela Durklieim cunoaştem mai bine — Am
maşină de fabricai întrebări. a subiectivităţii personale în obiectivita­ religia totemică. E interesant însă fapta] dumitâle
Din clipa în care inteligenta Iui a pu- tea înconjurătoare, o atribuire de cali­ că, în această religie, subiectivitatea este - E i
t formula judecăţi, a răsărit şi nevoia tăţi obiectului, după calităţile subieetu- oarecum depăşită. Iu adevăr, Durkheiiii tru.
ternică de explicare a fenomenelor îu- lu. — >tt:iiI primitiv. - • ne spune că : ..totemismul este religiuncj Lilia s
njurătoare. JDar lucru curios. „Origina animista a miturilor naturei nu a cutărui animal sau a cutărui ou vorbirii,
Neîndoios că procesul gândirii e de -— scrie Tylor — apare clar în marele sau a cu tarei imagini — ci a unui fel de rituală, i
tură subiectivă, personală, în ceeace grup cosmic al scarelui, al lunii ţi al forţă anonimă şi impersonală, care se îl place
„De t
iveşte mecanismul intim al funcţio­ stelei ir. con «-idei a te ca fiinţe vii, ca în­ găseşte în fiecare din aceste fiinţe, fără
nai sale ; pentrucă, cadrele permanente făţişării umană". Anumite triburi sa­ ca să se confunde cu vre-una din ele". îmbrăca
Ce ci
e gândirii, şcolile mai noui sociologice batice se acordă în a privi — şi azi încă— ,,Nu snzaţiile au putut trezi, în conşti- ţele de
-a dovedit a fi de neîndoelnică natură curcubeul ca o fiinţă monstruoasă, care inţe, lucrurile, ce serveau de totem. To­ dunga..
cială, Insă, cum am spus, mecanismul vieţuieşte". ,Analogiile, cari nu sunt pen­ temul este mai înainte de toate un sim­ Ca să
tim al gândirii este subiectiv. Subiec- tru noi decât simple produse ale imagi­ bol, o expresie a altui lucru. Şi anume locul di
dtatea aceasta, pentru vremurile de naţiei, erau pentru oamenii din trecut, a) de o parfe a principiului sau a zeului subţirel
tăzi, e oarecum dc constatare, iar nu realităţi vii“. » totemic b) de altă parte a clanului". La De p
; creaţie. Realitatea externă se impune „Putem clasa legendele, aşa cum ur­ aceleaş concluzii, la care a ajuns Duri- minune
alităţii interne, îi contuiează juelccă- mează : mituri filosofice sau explicative, heime cercetând triburile din Australia, Frunl
le subiective dc valoare după judecă- mituri bazate pe descripţii reale, rău in­ ajung Morct şi Dany în lucrarea lor ea spui
le obiective de realitate. Că ‘i inteli- terpretate, exagerate, sau pervertite ; „Des clans aux einpires“ cercetând tri­ linii, ci
• 111a noastră, cum se ştie, face două fe- mituri atribuind anume evenimente fa­ burile din Egipt ; ei arată însă că pute­ centrat
iri de judecăţi, judecăţi de realitate şi buloase unor personagii legendare sau rea religioasă totemică, se transformă cinste..,
ulecăţi de valoare, judecăţi de coustn- istorice : mituri bazate pe realizarea u- cu timpul în putere temporală politică, copii, c
tre şi judecăţi de apreciere. Nu poţi a- nor comparaţiuni fanteziste ; mituri ima­ prin ajutorul unei instituţiuni proprii Ai vre
recia un lucru, până ce nu-1 cunoşti, ginare sau adoptate pentru a da o învă­ potlachul, care încetează să mai fip mit, Lilia
ână ce nu-1 individualizezi din realita- ţătură morală, socială sau politică". şi c realitate goală, fapte : schimb de spună
ia înconjurătoare, prin principalele o- ,,Din cercetările făcute asupra mituri­ cadouri şi de bogăţii. Poati
eraţii ale minţii, de limitare, relaţie, şi lor, două observatiuni generale se im­ Freud găseşte origina totemului şi a I-ar
semăna re. pun : a) miturile îşi au o origine normală cultului său într'un asasinat. Fii şefuiui de ade
Din primele vremuri, omul a căutat în evoluţia socială şi anume o origină şi clanului, invidioşi pe puterea, bogăţiile Oare
ă-şi explice fenomenele, ce se petreceau o cauză definită. Ne apar chiar ca o pro­ şi femeile lui. l-au ucis ; mai târziu at nevoo
u jurul lui. Şi aci e partea curioasă. In ducţie organică a omenirii, b) Nu putem început remuşcările, tatăl ucis fu divini­ La i;
inposibilitate de a face clare judecăţi reconstitui faze istorice prin interpretări zat şi totemul, luă naştere din frica ce ei tăcând
le realitate, a făcut din belşug fantastice mitologice. Mitul ne schiţează istoria a- o aveau fată de cel ucis. Mitul a luat îşi î
udecăţi de valoare. Neputând să înţelea­ utorilor săi şi nu a subiectelor, pe cari naştere, după Freud. dintr‘o transforma- fragil
gă relaţia dc cauzalitate din natură şi le tratează, el ne expune viaţa, nu a e- re a realităţii. Şi astfel luă naştere mitul tâta pi
lin societate, a înlocuit-o prin fanteziile roilor stipra-umani ci a naţiunilor poe­ eroic. De
ninţii sale, satisfăcând astfel deturnat, îl am
icsecata sa nevoie de explicaţie şi cu- Să-l
îoaştere. Operaţiunile minţii sale au în- Cu
:eput prin a creea, iar nu prin a consta-
:a. Omul primitiv nu a cunoscut reili-
:atea, ci i-a dat o înţelegere aşa cum min­
tea lui a născocit-o. Adică, fantastica,
ireală, absurdă şi poetică. Astfel luară
naştere miturile, explicaţiuni subiective » A
şi arbitrare ale fenomenelor înconjură­ l-a ut
toare. E totuşi o diferenţă între mit şi totem
legendă. Legenda rămâne pentru totdea­ tribiu
una ireală şi pentru toată lumea arbi­ care
trară. Pe câtă vreme mitul începe să treagi
prindă corp de faptă şi se ajunge, cu gajea
timpul, să se creadă în realitatea sa. Pe mit a
câtă vreme legenda rămâne pretutinde- a fos
nea şi totdeauna poezie, mitul devine natui
fapt. Al. Paul vorbind despre mitul exis­ („Psy
tenţii lui Christos. face următoarele in­ moi.
teresante constatări asupra conţinutului Mii
unui mit : ,.Un mytlie este une idee qui celei:
prend corps et se deroule en fa.its succe- şi al
ssifs, imaginaires d'abord, crus ensuite. ţia ii
/andis que la fable ou la parole ne font mii.
qu‘illustrer une notion morale le mytlie tinţa
trouve des fideles pour admettre un jour tivis
sa -realite". „Revue de Synthese iiistori- o fa:
que 1925. Tomul 39. „L'existance dc Jesus- la fa
1
Christ. ') turi
Oi toate religiile, şi în deosebi cele j li- men
mitive, au fost mitice. na tu
Religia e metafizica omului simplu , hică
gene
ea îi dă răspunsuri potrivite, întrebărilor nei
supreme : care e destinul nostru ? care te p
c destinul vieţii ? Ce e viaţa ? Ce e moar­ ele e
tea ? Cu drept cuvânt, obervă poetul ticu
Paul Valery : „Une religion fournit aux mul
liomiues des mots, des actes. de gestes, sive
des , pensees' pour Ies circonstances ou şea:
1
ils ne savent que dire, que faire qu'ima- doa
giner“. Religiile vechi au fost toate mi­ om
tice, răsărite din imaginaţia oamenilor şi
devenite cu vremea fapte, petrecute
cândva şi despre autenticitatea cărora
nimeni nu se îndoia. Edward Tylor consta-