Page 6 - 1927-05
P. 6
70
Tu, Lilio, înţelege, dumereşte-te : oricât
■ ^radoxal ar părea este aşa :
Tu acum, iubeşti pentru întâia oară !..
nu te mai aud, cu „cicatricele'*. Sunt
e vieţii. Sunt trofeele din lupte. Şi a-
>i... bărbatul cel mai cuminte, e totuş
ai vinovat decât femeca cea mai ră
cită !... Că bărbatul are toate privile-
iilc ? Să ne întrebăm, dacă e firesc să
e aşa,... Nici un privilegiu nu se reazi-
lă pe dreptate.
Omul cu adevărat superior, ar trebui
î renunţe singur la privilegii.
— Sonio, nu-i cer să renunţe la nimic !
— Iţi spun răspicat, Lilia : Petru, cu
;>ate calităţile lui. nu o mai valoros de-
ât tine. Aceasta să-ţi fie lege.
Eşti un spirit cultivat, o fiinţă cugetă-
oare, ai inima deschisă peiTi'u a revăr-
a toate mângâierile... Eşti atât de proăSi
ătă şi bânără !... De Ce, exagerarea peh-
ru o diferenţă de vârstă?
Că ai nevoe de iubire ! Dar e firesc !
emeea urâtă, cenuşie, îmbrăcată în cu
ca ra pietrelor de pe drum, femeea, care
natură stradă şi împinge lada cu gu-
îoae... Ei bine, fii încredinţată, că nici
3a nu se lipseşte dc dragoste. Este pe lu-
:ne o fiinţă la fel cu dânsa, care o aş-
:eaphă seara la cârciumă, ori în locuinţa
lor săracă şi amândoi, cât trudesc, îşi tri
met gândurile unul către altul... LEON VIORESCU s PElo.^.. ' - "lenţe, când stai sa distilezi înje-
vw
Petru are gustul rafinat : cum nu te-ar
preţui el pe tine, ca pe-o floare, ca pe un de expe» a să calculeze incalculabi-
obiect de artă !... dau seama, că •— trenul cate sfredeleşte lesul !.., \ mâine ne ducem !..
— Nu, Sonio ! Nu m'aş mulţumi numai Alpii, vaporul care spintecă oceanul, ae
Poate dn6>.
cu atât. Preţuirea aceasta, a avut-o el. roplanul care străbate înălţimile văzdu Iul ? Azi sunteiu. ntru ca să ai un copil
Mieţe... Peste câtva
Ca dovadă, e că i-a plăcut să vie aici, şi hului—că—în sfârşit—motorul această Te căsătoreşti pe*. hil te poate vă-
să Stăm de vorbă de atâtea ori.. născocire diavolească — a schimbat pe şi un tovarăş la b&ţîu
Vreau să mă iubească, aşa cum il iu nesimţite şi motorul lăuntrului omenesc—
besc eu !... şi că un suflet nou — cere alte notfme, timp, hiOal'tea ori ditbr* ‘"a vârstei
— De unde ştii, că nu te iubeşte ? alte pravili, alte îndreptări... duvi.... < 'enorocit.
Copilul îţi moare iii fldăK
’esc.
— Atunci, de ce se ascunde şi nu aro Legile de acum, cuprind ecourile primi lui, şi te lasă pe tine, bătrait i». cu
încredere în mine ? tivităţii ancestrale., cu suferinţi, ce nu se mai tamacli* a
— Pentrucă e un om adânc, nu un uşu —Poate, ăi dreptate, Lijia, — insă de Părinţii pot muri şi rămân onailii
(
ra tec fără conştiinţa răspunderii. prinderile omeneşti, legile sociale sunt un colţ înfrigurat deaipururi în inimi
— Şi de ce nu s‘ar hotărî să aibă a- în sîngele riosttu, nti ne putem emancipa, lor !... ..
ceastă conştiinţă ! decât doar—trăind în afară de societate. Ştiu eu !.. Dacă., dacă... aş ajunge soţia
Sonio ! Sonio ! Un copil ! Să am un co — In sângele nostru. Sonio, sunt multe lui Petru, oare nu ar avea şi el veleituţ
pil cu Petru... moşteniri inutile, multe laşităţi. Iar în de tiranie ? In mine, oare nu s'ar trezi
legile sociale, sunt multe lacune şi multe şurda înverşunare a celei pe care, de
— Să-l pot lua; în zbor cu mine, pe el, nedreptăţi !... -tacuri, 0 apasă şi o înăbuşe legile .
pe sălbatecul meu, urmă Lilia. Nu-ţi dai tu seama, câtă nevoe este de femeii, numai ştrainul şj
Să ne înălţăm sus, pe-o tangentă a lu o revizuire, de elasticitate, de expansi i sinologici
mii, de unde să privim pământul rosto- une ? mn/icnil a nnnlo încolo crn
golindu-se sub noi, — şi ca două fiinţe încrederea în tine, sfânta nebunie, care — Lilia să lăsăm teoriile. Eu trebue
ale începuturilor, să nc iubim, întrebau* te îndeamnă la luptă, să prefaci uhuriile să muncesc pentru ca să subzist. Sunt
du-ne : în idealuri şi idealurile în realităţi — fixată într'o ierarhie, şi trebue să figu
„Ce suntem unul pentru altul ? iată cea mai rară nestimată a sufletului rez ca un exemplu viu.;; Sunt sclava sob
De ce, ca biblicii păruţi, ne-am înstrăi omenesc. rietăţii şi a legilor.
nat, şi ne-am răsvrătit ? Acum, când undele nevăzute duc gla Tot cc-ţi pot spune în momentul acesta
De ce, ne alungăm, ca să ne întâlnim ? sul, gândul şi chipul — de la un ca(r>ăt al e că mi-e doi- de lumea satului , mi-e
De ce, ne respingem, şi ne cerem ?“ globului la cellalt, nici hotarele dintre dor de câmp, de pădure ; de lighioile do
Şi... să ni răspundem, iubindu-ne. lumi nu mai au înţeles... oamenii sunt ai mestice. de căutatul cocoşilor, de piscui-
Toa*ă sălbateca mea iubire nu are pu planetei... mai târziu, cine ştie, ce minuni tul puilor de găină !...
terea de al mişca... nu sa mai aşteaptă. Dacă Petru ar şti, cât eşti tu de gos
Lilia, urmă Sonia. De ce ai lăsat să Cum dar, legile omeneşti de până a- podină, te-ar stima şi mai mult.
treacă atâta vreme, şi nu te-ai recăsăto până acum. ele singure să rămână în că- Vezi, tu nu faci versuri, dar faci poe
rit, după moartea soţului tău ? tuşile şi rugina lor ? zie din cea mai banală activitate feme
— Mi-a fost frică, Sonio !... Toate for —- Eu Lilia, am ştiut să am un copil, iuşcă, de la aşezarea cratiţelor prin bli-
mulele, toate maximele, toate preceptele de care îmi leg tot rostul vieţii, deşi ta dare.
cari sprijină căsătoria, se sfarmă când tăl lui m‘a (părăsit !..., Cauţi armonie si echilibru — adică e-
te învinge vraja dragostii... acel „făcut * — Ei, vezi Sonio !... Şi tatăl copilului, leganţă şi grape în toate mărunţişurile..
1
mai presus de puterile omului. a fost soţul tău, care a jurat înaintea u- Nu este această cochetărie întâia mani
Dragostea este a Prii— căsătoria este nui altar!... Iartă-mă, dacă te tulbur, festare şi cea mai firească — a artei ?
a pravilelor, şi pravilele întotdeauna au poate.... Şi... ce multă carte ai învăţat... Ce stu
fost nedrepte cu cei slabi. — Nu mă mai tulburi, Lilia. Eu am bi dioasă ai fost în Pceu, şi la universitate !
In clipa aceasta, e dragostea, care tri ruit nenorocirea, mi-am echilibrat sufle Lilia zârnbia ascultând pe Sonia. I-a
umfă în mine, iar nu principiul căsăto tul. sunt liniştită şi stăpână pe mine. răspuns :
riei. Totuş, aş zice că e mai bine. e... mai —- Ştii, cu ce m‘am ales. Sonio ? Petrec
O, dar ce grea .problemă se trezeşte în practic... să nu te găsească bătrâneţa în nopţi întregi nedormite, făcând planuri
mintea mea ! Abia cutez să încerc o d.es- singurătate, fără atmosfera unei familii, pedagogice, de reorganizare a şcoalelor.
legare... fără copii... Ştii. că eu mi-am început abecedarul
Trăim încătuşaţi, servili şi nu înţele — Mă gândesc, Sonio, ce frumoşi, ce la „Domnul" la Sahastru. Cunosc toate
gem că pentru sufletul timpului, se im (prod’gioşi sunt toţi copiii născuţi din iu şcolile din ţară. Cele câteva cursuri au-
pun tipare noi de viaţă, a căror conce bire !... De ce, nu-i ocroteşte nici o lege ? d’ate la Sorbona îmi dau un curai ne
pere cere delirul inspirat al răsvrătitului, Şi mă mai gândesc, la câte sunt de fă bun.
al Satanei !... cut pe pământ !.. De câte energii e ne Pasiunea mea es+e şcoala satului.
Oamenii se frământă pe loc, se măce voe ! Cât sprijin găseşti în cugetare L. In acea şcoală văd eu temelia adevă
lăresc pentru teorii învechite şi nu-şi Ce mângâieri îţi dă propria ta comoară rată a viitorului... Nu odată, am visat in-
