Page 5 - 1927-05
P. 5
'AR
Să-l pot lua în sbor mai în voe pe divan, îi punea perne pc
i I-r>f la spinare, îi mângâia părul şi o ruga :
„Mai spune... mai spune !.. Aşa-i.. S‘au
convins cu toţii, că e un geniu !
ii Eu Amândoi au vervă şi sânt veseli, cum treabă ceva... dar, cine să ghicească, a- — Ei, nu !.. N‘aş crede, ca această pă
chio In ceasul înserării stau de vorbă în sa nume, ce. rere să fie unanimă. Petru e şi tânăr,
t
Tote. lonaş. —- Mă întreabă pe mine ? întreabă n‘a avut când să-şi arate toate comorile
fecta. — Am necaz pe clepsidra din buzunarul soarta ?... îşi zice ea. / minţii.
bine duniitale : mereu o cercetezi... O fi şi pentru el, prea târziu ? Şi, apoi ştii bine, că bărbaţii sunt in
aptul — E un ti>c profesional, a răspuns Pe Se dă o luptă în sufletul lui, şi atâta e vidioşi între dânşii pe tema inteligenţii,
. est? tru. destul, să pot înţelege, că ajn un preţ după cum, sunt între ele geloase femeile
_heiiu Lilia se fereşte de-a schimba tonul con pentru el... pe tema frumuseţii.
iunca vorbirii. Se menţine într'o (prietenie spi Nu se poate, să/fie altfel. De altfel, nici tu nu ai avea cine ştie
oir, rituală, şi atât. Aşa vrea el... dar îi place... Nu-mi este îngăduit mie să întreb, să ce probe indiscutabile pentru ca să-l
el de îl place n-ult. ispitesc, nici să-l atrag prin mreje : nu ar proclami chiar geniu. E un băiat exce
3 se „De ce-a ţinut să vină atât de îngrijit fi demn. lent şi e destul.
fără îmbrăcat ? Ştie să fie şi elegant. Adoraţie şe chiamă simţimântul ce-1 îmi place, însă, că toţi îi laudă carac
Ce cravată frumoasă !... Toate nuan am pentru dânsul. terul.
ţele de violet cu reflexe variabile. Apoi.... La un gest al lui, ea îi spune :
dunga.. croiala desăvârşită a hainei. „Vrei să ştii, cât e ceasul ?...
sim- Ca să-l poată privi pe furiş, îşi schimbă — Eşti grăbit ?...
ujne locul din când. în când. Petru e năltuţ şi — De data aceasta... deloc... i-a răspuns
eului subţirel. el. /
La De profil, când pleacă puţin capul, e o — îmi pare bine...
> u rk minune ! Fruntea !... Iată misterul !... — Şi mie.
•alia, Fruntea e genială ! Ea înseamnă totul, Apoi, amândoi au prins a râde, ca a-
lor ea spune totul ! E atâta spiritualizare în ' tun ti, când te trezeşti vorbind banalităţi.
1 tri- linii, că fiinţa lui apare imaterială. Con — Ei — şi-să presupunem, că ar fi, cum
pute- centrat, stăpânit, aerul lui e adevăr şi vrei dumneata — i-a spus el, deodată,
armă cinste... Un copil inspirat, unul din acei fără nici o legătură.
itica, copii, cari te domină prin seriozitatea lor. Lilia şi-a zis în gând : „care femee ar
oprii Ai vrea să-i alinţi, dar ei rămân reci !— putea să răspundă sincer, la o astfel de
mit, Lilia ar încerca să facă o glumă, să-i întrebare ? Ce să-i spun ?... Tot o banali
uc spună toate acestea... Se teme însă. tate.
Poate, nu i-ar face plăcere... — Pot eu presupune, că dumneata ştii,
şi a I-ar nărui o mică iluzie, de care îl cre numai decât, ce vreau eu ?
fmui de ademenit. — Poţi!....
iţiile Oare, nu simte el ? Nu înţelege ? Mai e Iarăş au râs.
:i ar nevoe de vorbe ? — Cel puţin, sântem veseli, zise ea...
vini La un moment dat, s‘au trezit amândoi —• Văd, că dumneata, eşti, răspunse el.
le ei tăcând, privindu-se, şi râzând... — Dar, dumneata ?
luai îşi zicea în gând, Lilia : „Cu cel mai El ridică din umeri.
rina- fragil bibelo, încă nu ar fi nevoe de a- Lilia, în mod aproape reflex, avu un
nitul tâta pază.;.. gest, prin care, Par fi îmbiat să vină mai
De l-aş putea păstra, măcar aşa, cum aproape de dânsa.
îl am acum !“... — Numai atât ?••• întrebă el.
Să-l pot vedea mai des !... — Cum să înţeleg acest răspuns ?... zise
Cu privirea lui, ar avea aerul, că în- ea. şi regretă gestul.
Iarăşi — tăcere... •
Ea s*a întristat — el s‘a întunecat la
faţă, şi a oftat uşor.
— Ai trecut vreodată, prin lupte sufle NATALIA NEGRU
teşti, întrebă şi ea, fără înconjur.
, A fost erou — scrie Freud — cel care El o privi, îşi muşcă buza, surâse... şi- Spun că e de-o nobleţe fără seamăn.
l-a ucis pe tatăl săi, care apare în mitul tăcu.... E bun, blând, îngăduitor şi nu numai
totemic ca un monstru totemic. Mitul a- — Tot eu îţi voiu ajuta să birueşti, mai generos, dar de un umanitarism fana
tribue eroului singur o întreprindere, adaogă ea. Am impresia că sunt egoistă, tic. Nu trăieşte decât pentru cei cari sunt
care na putut fi îndeplinită decât de în şi abuzez de mult preţiosul dumitale în lipsă şi suferinţi. E neobosit.
treaga hoardă. Prin mit individual se de timp, când te invit aici.... Numai să afle de un bolnav, că se du
gajează din psihologia colectivă. Primul — Te înşeli... ce de-1 caută la el acasă. Străbate no-
mit a fost la sigua\ de ordin psihologic : — Atunci... vii cu drag? roaele, intră prin cele mai mizere adă
a fost mitul eroului. Mitul explicativ al — Viu cu foarte mare plăcere !.. posturi omeneşti, cum sunt destule în
1
naturii na apărut decât mai târziu *. —Nli-i tot una !.. zise ea. capitala noastră. Chiar noaptea, după ce
(„Psychologie colective et analyse du El iar se umbri, şi tăcu. îşi face vizitele prin saloane, porneşte
moi. pag. 104—105). — De ce, e întotdeauna, frumos aici, şi din nou la bolnavi.
Miturile au corespuns unei nevoi. A- de ce, eşti întotdeauna gătită, întrebă In timpul liber, studiază.
celeia de a explica fenomenele naturii Petru.
şi ale societăţii. Din ele, vedem evolu — lini fac eu singură sărbătoare pen Distracţiile, petrecerile, aventurile —
ţia inteligenţii omeneşti, în decursul vre tru mine însă-mi, pentru gândurile, vi sunt străine de dânsul.
mii. La început poet-teologică, cunoş surilor şi dorurilor mele !.. — Dar iubirea ?.. Simte el iubirea ?
tinţa umană s‘a transformat azi în pozi- Şi., dacă ar fi aşa, cum vrei dum — Asta... cine poate s‘o ştie !.. Lilio, tu
tivist-ştiinţifică. Faza primă mitică a fost neata !... singură nu-ţi dai seama, ce e cu tine....
o fază necesară. Prin ea s‘a putut ajunge — Ei bine, dă-mi voc să tentreb, la Trupul tău are nevoe de iubire...
la faza pozitivistă de azi. Şi azi încă, res rândul meu : — Oh ! nu mai vorbi astfel Sonio.
turi mitice se mai găsesc în judecata oa „Şi dacă ar fi aşa, cum vrei dumneata?.. Cât greşim, când risipim comoara dra-
menilor simpli ; iată câteva mituri, de — La mine, e fără să vreau. gostelor noastre ! Sunt aşa de rari băr
natură pur teologică : concepţia monar — Atunci... nu accept. baţii cari merită să fie iubiţi !..
hică de drept divin, concepţia grevei încă odată.. îţi voiu da tot ajutorul.. De ce, viaţa, perfida viaţă, de pretu
generale ca mijloc de răsturnare a ordi- — Mulţumesc. ) tindeni îţi întinde curse, şi-ţi pradă su
nei sociale etc. Ele însă sunt predestina — Să crezi, că ai de ce ! fletul şi trupul ? Unde-i isvorul miracu
te peirii, ca tot ce este perimat şi înfrânt — îmi dai voe să plec ? los, să afund în apele lui, şi să renasc din
de experienţa umană. Acolo unde '-ălba- — O, da !.. Cum nu ?.. început ?
ticul vedea fantome a toate-făcătoare, o- « . i * • „ , „ a ■ De ce să am un suflet cu semne de ci
mul civilizat vede doar fantezii inofen Sonia venia din oraş şi întră pe uşă catrice !..
sive. Primitivul şi religiosul se înfrico expansivă. — Ei aşi !.. Crezi tu, că merită atâta
şează de mituri . omul civilizat se amuză — Ţi-1 laudă, ţi-1 laudă lumea întreagă. candoare însuşi Petru...
doar. Primitivul era stăpânit de mituri ; De bucurie, Lilia o îmbia să se aşeze Tu eşti o proastă, Lilio... Nu ştii să te
omul civilizat stăpâneşte el miturile ! preţueşti... Eşti îmbătată de dragoste şi
te umileşti singură. Nu te Vfzi, cât eşti
N. N. MATHEESCU *) Din romanul Lilia, — Suflet nou. de copilăroasă ?...
