Page 6 - vl_47
P. 6

Centenarul Marii Uniri



           Național Maghiar a solicitat Consiliului Național Român Central un termen de 12 ore peste expirarea
           termenului  fixat.  Evenimentele  derulate  într-un  ritm  alert  impuneau  desfășurarea  unor  tratative
           urgente între delegația Consiliului Național Român Central și delegația Consiliului Național Ungar.
                  Încă  din  primele  zile  ale  lunii  noiembrie  presa  românească  atrăgea  atenția  populației
           românești din Transilvania că: „În ceea ce ne privește pe noi românii [revoluția] trebuie privită ca o
           catastrofă națională. Trebuie să ne străduim, cu toate mijloacele posibile, să dăm  revoluției în primul
           rând un caracter național”; „C.N.R. nu este un copil al revoluției. Nimeni să nu aștepte de la noi să
           urmăm exemplul celor de la Budapesta, să devenim republicani, antidinastici și revoluționari, n-am
           fost până acum și n-avem motive să devenim nici în viitor”. C.N.R.C. a militat ca procesul desprinderii
           Transilvaniei de Ungaria să se realizeze pe cale și prin mijloace pașnice.
                  Acțiunii de toleranță a structurilor românești constituite (consilii și gărzi naționale) i s-a
                                          răspuns  prin  acțiuni  teroriste,  cum  a  fost  cazul  celei
                                          întreprinse, în zilele de 9-10 noiembrie 1918, în localitatea
                                          Beliș. Acțiunea de represiune a căpătat conotații etnice în
                                          condițiile în  care represiunea brutală, efectuată de  către o
                                          unitate militară secuiască, s-a îndreptat împotriva țăranilor
                                          români, soldându-se cu cel puțin 20 de victime, trupurile celor
                                          împușcați fiind arse.
                                               După abdicarea împăratului Carol I (11 noiembrie) și
                                          proclamarea Republicii Austria (12 noiembrie, o importantă
                                          delegație maghiară compusă din 25 persoane, sub conducerea
                                          lui Oskár Jászi, ministru al naționalităților în guvernul condus
                                          de Mihály Károlyi, s-a deplasat la Arad pentru a negocia cu
                                          liderii  români.  Din  delegația  maghiară  mai  făceau  parte
            Vasile Goldiș, membru al C.N.R.C., membru   secretarul  său,  Imre  Csécsy  și  Dezsö  Ábrahám  și  Dezsö
                                          Bokányi din partea Consiliului Național Ungar. În delegație
            al delegației române
                                          au  mai  fost  introduși  fără  acordul  delegației  române  și  3
                                          reprezentanți ai Consiliului Național Ungar din Transilvania,
           cu  sediul  la  Cluj,  între  care  și  István Apáthy,  un
           înverșunat  adversar  al  românilor,  precum  și
           reprezentanți ai Consiliului Național German.
                  Delegația română era alcătuită din Ștefan
           Cicio-Pop,  președintele  Consiliului  Național
           Român Central, Vasile Goldiș și Ioan Erdélyi din
           partea  Partidului  Național  Român,  Enea  Grapini,
           Ion Flueraș și Iosif Jumanca din partea Partidului
           Social Democrat. Erau așteptați să sosească la Arad
           și să se alăture delegației Iuliu Maniu, Aurel Vlad și
           Aurel Lazăr. Tratativele s-au desfășurat în zilele de
           13 și 14 noiembrie 1918.
                                                      Ștefan Cicio-Pop, președintele C.N.R.C. conducătorul
                  Consiliul  Național  Român  Central,  prin
           cuvântul  lui  Vasile  Goldiș,  a  precizat:  „Consiliul  delegației române
           Național Român a adresat nota sa numai guvernului
           Consiliului Național Ungar, prin  urmare Consiliul Național Român numai de la guvernul maghiar
           așteaptă răspuns și nu e dispus să stea la discuții cu alte organe, deci nici cu cele două consilii și de
           altfel  refuzăm  să  stăm  de  vorbă  în  chestii  politice  cu  dr. Apáthy,  reprezentantul  lumii  vechi,  al
            Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018                                               4
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11