Page 8 - Albina_1952_05

8 A L B I N A

CU HAZ SI CU T A L C

9

„Condiţii atmosferice"... Radio Belgrad
La începutul lunii Aprilie, însămân- Mulţumit de această „ispravă atmos­
ţările erau în toi în comuna Petelia din ferică", referentul agricol ieşi să se
raionul Reghin. In dimineaţa aceea, plimbe prin curtea sfatului popular.
ca’n toate dimineţile dealtfel, referen­ Tehnicianul Mărcuş Ioan — trimis spe­
tul agricol Băla Dumitru a convocat pe cial în comună de comitetul executiv al
şefii de sectoare. sfatului popular raional Reghin, pentru
— Câte ate'aje au ieşit azi la câmp? a da îndrumări şi ajutor în campania
îl întrebă el. însămânţărilor, intră pe poartă.
— Cincisprezece! — Noroc! îl întâmpină referentul. Ce
— Bine! Şi, cum credeţi că va fi s’aude?
timpul azi? — Ia, cu... munca! răspunse tchnicia.
— Păi... de unde să ştim noi? nul cu ochii umflaţi de somn.
— Nu ştiţi nimici zise referentul. Se De fapt, de două săptămâni de când
cunoaşte că n’aveţi evidenţa situaţiei se afla în comună pentru a da hnlru-
atmosfericei Stătu puţin pe gânduri, mări, tehnicianu' Mărcuş nu făcea
apoi deodată întrebă: N’are niciunul nimic. Auzindu-1 pe Băla Dumitru că a
din dumneavoastră... reumatism? şi terminat, încă de dimineaţă, situaţia
— Mulţumim de întrebare, dar însămânţărilor din ziua aceea, s’a
n’avcm. Şi-apoi, ce legătură are reuma­ arătat foarte mulţumit: „Bine că mă
tismul... cu muncile agricole? scapi de-o grijă! Fă cum ştii că e mai
— Ce legătură? Mm!... Aşa-i când bine. Am încredere în... cunoştinţele
omul nu-i prevăzători Păi reumatis­ dumitale atmosferice!"
mul... te mai doare pe 1a încheieturi şi... In ziua următoare, referentul agricol
datorită lui poţi presimţi cum va fi Băla Dumitru văzu un noruleţ alburiu
timpul! pe cer, şi-şi'zise: „Azi timpul nu prea
Şefii de sectoare râseră şi plecară se prezintă bine! Mai ales că mă’njun-
dându-şi coate. ghie puţin şi genunchiul! Ehei... tot e
Rămas singur, referentul agricol se bun şi reumatismul la ceva!"... Zicând Unul din mijloacele ticăloase folosite de titoişti pentru înşelarea
u tă pe fereastră. „Timpul se prezintă acestea, referentul se aşeză la birou şi poporului iugoslav este radioul. Primind poruncă dela stăpânii săi de
bine! — murmură el. Soare, cald, fru­ întocmi situaţia către raion: „2 Aprilie peste ocean, imperialiştii americani, banda dela Belgrad scorneşte
mos, plăcut! Nici că se poate timp mai 1952: Au ieşit la câmp 22 atelaje. S’a minciuni deşănţate cu care caută să defăimeze politica de pace a
prielnic pentru însămânţări!" Apoi se arat 1,65 hectare". Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Adeseori, la
aşeză la birou să întocmească situaţia, Orientândn-se după „junghiul din postul de radio Belgrad răcneşte călăul Tito trâmbiţând politica război­
ce trebuia înaintată raionului: „1 genunchi" şi după alte „semne atmos­
Aprilie 1952. Au ieşit la câmp 15 ate­ ferice", — referentul agricol a reuşit să* nică a imperialiştilor americani.
laje, au însămânţat 5,3 hectare". încurce rău situaţia însămânţărilor din
„Aşa!... — răsuflă el uşurat, după ce comuna Petelia.
făcu situaţia. Dacă timpul este bun, Ţăranii muncitori din Petelia se în­
înseamnă că şi munca va merge bine. treabă: Oare comitetul executiv al sfa­
Şi dacă merge bine, ce să mai aştept tului popular raional n’are de gând să-l I N S E C T E . . .
până diseară cu trimiterea situaţiei la vindece odată pe oala Dumitru? Să-l
raion? Fac calculul aproximativ; dacă vindece de obiceiul de a da situaţii In salonul doamnei Trumân Vai, ...mă scoate din săritei
pun acolo o cifră mai mare sau mai mincinoase, de birocratism şi de dispreţ Stă căţeaua Snucky numa'n Cu purici — ne compromite t
mică, nu-i mare lucru". faţă de munca oamenilor... Perne scumpe, pe covor — Truman râde’hcetişor
Şi se scarpină de zor. Şi se-apleacă spre covor...
„Om de omenie“ Doamna Truman când o vede. Vede o insectă mare
Speriată se repede: C’o mulţime de picioare
— Să trăieşti, bade Calistrat ! Nu te pescu ciocnind paharul. Să trăeşti, că — Vai de mine ! strigă ea Şi exclamă: — Ce plăcere.
superi că iar te-am invitat Ia mine, dar eşti om de omenie !
m’ani gândit că aici putem vorbi mai — Şi... cum ziceai că stai cu însă- Ai insecte, scumpa mea ? Valorează o avere!
in tihnă. Ştii dumneata : una-i între mânţările ? îl întrebă preşedintele zâm­ Auzind atâta zvon De-o inoculezi cu ciumă,
patru ochi şi alta-i când toţi stau cu bind. Truman intră In salon. Asta-i un... soldat, nu glumă!...
ochii pe tine ! Da’, poftim de stai ! — Ei, şi dumneata — cum stau ! Doamna-l spune necăjită: Truman puse jos luleaua
Spunând acestea, chiaburul N. Tâm- Mai bine întreabă-mă cum stau cu oră­ —■ Harry, sunt nefericităl Mângâind încet căţeaua,
pcscu din comuna Vama, raionul tăniile! Şi adăogă şiret: ştii ţi-am Snucky, scumpa noastră fată Zicând: — Eşti o cetăţeană
Câmpulung Moldovenesc, trase scaunul trimis „moţatele" făgăduite. Sau nu
mai aproape de masă. Calistrat Sol- le-ai primit ? A venit contaminată Sută’n sută-americană,
can, preşedintele comitetului executiv — Ba le-am primit, da ştii... Şi cu-apucături infecte Că ne-ajuţi taman la pont
al sfatului popular, luă loc. — Ştiu ce vrei să spui! N’ai grijă, Se scutură de insecte — S’avem... „ostaşi" pentru front!
— Mult trebue să mai munceşti şi că n’am uitat! Eu când spun ceva, nu Purici şi-alte lighioane
dumneata I zise chiaburul în timp ce îmi iau vorba înapoi ! Eu nu’s ca acela Pe covoarele persanel . VIRGIL FLORESCU
umplea două pahare cu „negru vâr­ când îi dai, îi fată vaca — când îi ceri,
tos". Că dacă stau şi mă gândesc, eu îi moare mânzul!. Dar n’a fătat încă.
cred c’aproape n’ai timp nici să mă­ Că şi ieri am fost în staul şi i-am spus
nânci ! Dar eu stau şi mă’ntreb: ce din nou Joianei: „Ai grijă să faci un Papucii lui Soliman
ne-ain fi făcut, dacă n’ai fi fost dum­ viţel frumos, că de tine atârnă să ajung
neata om de omenie ?... mijlocaş !“
— Ştii să le orândueşti bine, bade Intr'o zi de ramazan. Amărit plecă desculţ.
Preşedintele comitetului executiv Tâmpescu ! Turcul AU Soliman (In Stqmbul sânt ca el mulţi)
zâmbi pe sub mustaţă. Nu era pentru — Ei!... Fac şi eu ce pot, dumnea- Când deodată la răscruci
prima oară când venea în casa lui Tâm- tale faci ce poţi... fiecare’n felul lui I Cu nevastă-sa, Zaidee.
pescu şi a celorlaţi chiaburi din co­ Adică după posibilităţi ! Că şi eu sunt A intrat Intr'o moschee. Dă de hoţul de papuci.
mună. Primul pas fusese mai greu. Pe om de omenie... .. - Şi aşa cum fac toţi turcii Se repede: „Uite ce-i,
urmă — mai cu un „negru vârtos", mai Cârdăşia lui Calistrat Solcan cu chia­ Şi-a lăsat afar 'papucii Ăştia"s, bre, papucii mei!" c
cu diferite „cadouri de atenţie" — pre­ burii a ţinut până’n ziua cu viţelul,
şedintele Calistrat Solcan căzuse in când Tâmpescu i-a trimis preşedintelui — „Cum se poate Soliman,
mrejele chiaburilor. După aceea, preşe­ „recunoştinţa" cu patru picioare. L-au Preţ de-tin ceas el a tot spus • Eu, soldat american,
dintele din Vama a’nceput să-i „vămu­ întrebat atunci sătenii: Versuri din coran, supus Eu să fur? îi da de zor.
iască" pe chiaburi. Unora din ei le-a — Da’ de unde ai căpătat viţelul, Lui Alah i-a spus încet: Doar noi vă dăm ajutor!"
dat aprobare să-şi vândă vitele, pentru tovarăşe preşedinte ? — N'am bre 'n casă marafet. Turcul se gândi puţin
a se sustrage dela căratul buştenilor: N'am cafea, n'ajung nici banii.
pe alţii ii impuse „benevol şi din pro­ t Cum de unde ? Dela vacă! Apoi zise: — Aferim,
— Dela vacă, dela vacă... Dar dum­
prie iniţiativă" la diferite sume de bani, neata n’ai decât un cal! Ori poate, mai Că ne-ajulă-americanii
spunându-le că acestea ar fi... „taxe ştii minune, ţi-a fătat calul un viţel ?... Ajutorul vostru de-i
mijlocaşe" pentru trecerea lor în rân­ A ieşit afar'apoi. Ca papucii să mi-i iei.
dul mijlocaşilor. Astfel, lipitorile satu­ Unul câte unul, matrapazlâcurile lui Dar papucii lui cei noi Să mă ierţi te rog, fii bun.
lui au intrat în rândul mijlocaşilor, iar Calistrat Solcan au fost demascate de Când îi cată nu-s şi nu-s. Şi ascultă-mă ce-ţi spun:
sătenii cinstiţi din comună, fapte pen­
banii au intrat în buzunarele lui Ca­ Acolo unde i-a pus. Dacă vreţi să ne-ajutaţi,
tru care a fost mătrăşii din funcţia de
listrat. preşedinte şl trimis acolo unde se cu­ Şi gândeşte ca năucul Dela noi să vă căraţi
— Noroc, bade*'Calistrat! zise Tâm- vine. Vorba ceea: „Ce-a căutat a găsit". — Unde eslem, bre, papucul?... ION AROHIR

Tiparul.'Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii" — Piaţa Scânteii , C. 1745