Page 10 - 1932-11

528 B O A B E D E G R Â U

Stagiunea 1845—46 intră încă în şi mai mare face un pas mare şi nou intru propăşirea artei
conflict cu Ocârmuirea, căci, la reprezentarea piesei naţionale. Ocârmuirea, care nu prea dase în ul­
« Provincialul Vadră * de Alecu Ruso, actorii: Teo- timul timp atenţie Teatrului Naţional, ba chiar
doru, Luchian şi Teodorini, cântă şi cuplete îi şi surghiunise actorii, se hotărăşte să înfiinţeze
şterse de cenzură, mai ales versurile: un teatru mai mare, prevăzut cu luxul şi toate
cele necesare unei astfel de instituţii, însuş Dom­
«Din Focşani la Dorohoi
« Ţara-i plină de ciocoi » . . . nitorul Mihail Sturza cedând o pereche de case
ce avea la Copou, în schimbul unei chirii anuale
Autorul e surghiunit la mănăstirea Soveja, iar cei de 500 galbeni. Arhitectul Costinescu e însărcinat
trei patrioţi actori la mănăstirea Casin, în mjlocul cu executarea lucrării şi, către sfârşitul anului 1846,
unei ierni cumplite. Nu sunt iertaţi decât în urma Teatrul dela Copou este gata.
înainte de deschiderea stagiunii 1846—47, gu­
vernul nemulţumit de purtarea actorilor cari cân­
tau cuplete şterse de cenzură sub directoratul lui
Tudorache Ghica, se hotărăşte să dea direcţia
Teatrului Naţional unui tot pe atât de cult boier
şi om de litere, Principelui Nicolae Şuţu, şi Co­
misului Matei Millo, întors de curând dela studii
din străinătate, care dovedise mari aptitudini pen­
tru arta şi literatura dramatică. Prin contractul
ce ambii închee cu guvernul, li se dau ambele
teatre (cel vechiu, de Varietăţi, şi cel dela Copou)
pe timp de opt ani, cu îndatorirea de a elabora
un nou regulament teatral, ceea ce şi fac cei doi
directori, supunându-1 aprobării Domnului.
Stagiunea se începe tot la teatrul vechiu, cel nou
nefiind gata, cu piesele: «Samson şi Spiridon *
şi « Femeiuşcă dracului *, in ziua de 14 Octom-
vrie 1846. Inaugurarea teatrului nou se face la
22 Decemvrie 1846, dar nu de trupa românească,
ci de trupa franceză, Ocârmuirii fiindu-i teamă
ca nu cumva chiar dela această primă reprezen­
taţie, actorii să arunce oarecare zeflemeli la adresa
puternicilor zilei. Se joacă piesa « Clarisse Horlow »
al cărei subiect nu avea nicio legătură cu impor­
tanţa unui atare eveniment. Cea mai mare parte
din spectatori se simt jigniţi şi nu se sfiesc să-şi
arate nemulţumirea cu toate că în sală se găseau
Domnitorul, Curtea şi consulii ţărilor străine.
Această lipsă de atenţie pentru trupa naţională
l-a făcut pe Neculai Istrati ca întâlnind pe cei
doi directori să-i mustre cu asprime, lui Matei
Millo spunându-i: «aşa-ţi cinsteşti breasla în care
vrei să i n t r i ? » . . .
Agitaţia provocată de această jignire a sentimen­
Matei Millo tului de mândrie naţională n’a încetat până ce
trupa moldovenească nu a fost transferată să joace
stăruinţelor puse de boierul Iordache Ghica, dân- la Teatrul cel Nou. La 1 Februarie 1847 actorii
du-li-se drumul abia la 2 Aprilie 1846. moldoveni joacă aci primul spectacol, o traducere:
La 14 Martie 1846 se joacă « Doctorul fără voe » « Vicontele Letorier » alăturându-i un tablou isto­
de Moliere, iar stagiunea se închide la 30 Aprilie. ric scris in grabă de Gh. Asachi: «Bătălia Mol­
Mişcarea teatrală dela Iaşi are răsunet în întreaga dovenilor cu Cavalerii Teutoni la Marienburg »,
Mcldovă. Trupe de diletanţi se organizează în tablou primit cu nesfârşite ovaţii de către public.
diferite oraşe. Reţinem pe aceea dela Bacău în Pentru Ieşeni, scrie Em. Manoliu, aceasta a fost
frunte cu Clucerul Alecu Vilner, care joacă din adevărata inaugurare.
1846 până pe la 1849, spectacolele continuând in Tot în acest an, Matei Millo înfiinţează şi o
casele cucoanii Maria Mavromati, prefăcute in sală şcoală de declamaţie, înlocuind vorbirea declama­
de teatru cu două rânduri de loji, staluri, ga­ torie şi gesturile exagerate introduse de Caragiali,
lerii, etc. cu vorbirea naturală şi gesturi cumpănite, lucruri
Ca să revenim la Iaşi, stagiunea teatrală 1846—47 văzute de el pe scenele pariziene.