Page 5 - 1932-11
P. 5

SANDU TELEAJEN: TEATRUL NAŢIONAL DIN IAŞI                            523

         ţuzeşti  jucate  de  pensionatele  de  fete  din  Iaşi,   ce  mai  rău,  până  ce,  la  15  Ianuarie  1837,  se  des­
         diletanţii moldoveni joacă şi  piesa naţională: ♦  Dra-   face.  La  2  Februarie  1837,  doi  diletanţi  moldoveni
         goş,  întâiul  Domn  suveran  al  Moldovei  *  de  Gh.   joacă  in  româneşte:  «Actorul  fără  voe  *.  La  23
         Asachi.  Iar,  in  ziua  de  sfântul  Mihail,  onomastica   Februarie  1837,  Gh.  Asachi  joacă  ajutat  de  elevii
         Domnului,  la  reprezentaţia  dată  în  onoarea  lui,   săi  piesa  «  Lapeyrus  *,  spectacolul  deschizându-se
         elevii  pensionatului  Victor  Quinet  joacă,  tot  în   cu  o  alegorie  scrisă  tot  de  Asachi  având  ca  per­
         româneşte,  piesa:  «  Serbarea
         Militară», al cărui autor.
         Matei  Millo,  interpretează  şi
         rolul  principal,  fiind  secun­
         dat  de  alţi  colegi  de  pension,
         ceea  ce  făcu  multă  mulţu­
         mire  Domnitorului  Moldo­
         vei  ).  Sămânţa  cea  bună
             J
         aruncată  de  mâna  culturală
         a  lui  Gh.  Asachi,  începe  să
         dea  roade.  Ideea  de  teatru
         prinsese  rădăcini  adânci  în
         sufletul  boierimii  moldo­
         vene.  Suntem  in  1835.  Gu­
         vernul  prelungeşte  contrac­
         tul  fraţilor  Foureaux  cu  sala
         «  Teatrului  de  Varietăţi  *  şi
         prevede  în  acelaş  timp  în­
         fiinţarea  unei  comisii care să
         aibă  îndatorirea  de  a  alege
         piesele  ce  urmau  a  se  juca
         şi  de  a  *  povăţui  *  rânduiala
         reprezentaţiilor.  Este,  cum
         am  spune  azi,  cel  dintăiu
         comitet  teatral,  şi  din  el  fac
         parte:   Hatmanul   Grigorie
         Ghica,  Beizadea  Gheorghe
         Sutzu  şi  dumnealui  Camil
         Barozzi,  cari:  •  la  întâmpla­
         rea  de  trebuinţă  se  vor  în­
         ţelege şi cu Postelnicia * . . .
           Tot  în  1835,  Matei  Millo
         joacă  la  moşia  Horodnicu  a
         Logofătului Neculae Canta,
         « Piatra Teiului *, cu un suc­
         ces  extraordinar,  după  care
         înfiinţează la Iaşi un « Teatru
         de  societate  *  cu  ai  cărui
         actori  îşi  joacă  alte  două
         piese:  «  Poetul  romantic  *  şi
         « Postelnicul Sandu Curcă *.
           In  1836,  după  necurmate
         străduinţe,  după  biruiri  ale
         celor  mai  aspre  obstacole  şi
         cu  mari  sacrificii,  Vornicul  Ştefan  Catargiu,  Aga   sonagii:  Zâna  Moldovei,  Genius  şi  Apollo.  Suc­
         Gheorghe  Asachi  şi  Vasile  Alecsandri,  isbutesc  să   cesul  strălucit  din  seara  reprezentaţiei  aduce  lui
         dea  fiinţă  «  Conservatorului  Filarmonic-Dramatic  *   Gh.  Asachi  o  frumoasă  scrisoare  de  mulţumire
         din Iaşi *) In acest timp, din cauza morţii directorului   din  partea  guvernului  iscălită  de  «Ministrul  Tre-
         Baptiste  Foureaux,  trupa  franceză  merge  din  ce  în  bilor  din  lăuntru  »,  Vel  Logofătul  Iordachi  Ca­
                                                          targiu,  şi  în  acelaş  timp  invitaţia  de  a  repeta  spec­
           *) Vezi: ♦  Istoria Teatrului din Moldova» de Th. T. Bu-   tacolul.  Asachi  se  supune,  reprezintă  din  nou  ♦   La­
         rada. Voi. I.                                    peyrus  *  şi  Alegoria  sa,  pregăteşte  încă  două  sau
           *) Inaugurat la 15 Noemvrie 1836, v. Em. Manoliu, volu­  trei  spectacole,  după  care,  stagiunea  anului  1837
         mul citat.                                       se închide. Roadele ei sunt dintre cele mai fe-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10