Page 9 - 1932-11
P. 9

SANDU TELEAJEN: TEATRUL NATIONAL DIN IAŞI                            527

  veghere  de  a  se  ţine  în  buna  stare  *  cere  secretaria­  bilete  »  de  I.  Voinescu,  după  care,  trupa  moldo­
  tului  de  stat  să  se  trimită:  «şase  bărbaţi  şi  şase   venească,  înconjurată  şi  de  public  şi  de  presă  cu
  femei  moldovene  să  înveţe  şcoala  teatrală  ce  este   mult  entusiasm,  continuă  o  stagiune  plină  de  în­
  instituită  la  teatru,  cât  mai  neîntârziat,  acest  lucru   sufleţire.  Ceva  mai  mult,  Teatrul  românesc  repre­
  interesând, progresele artei muzicale şi teatrale, pre­  zentând  piesele  lui  Alecsandri  «Iorgu  dela  Sada-
  cum şi onoarea ţării».                           gura»  şi  «Iaşii  în  Carnaval»,  biciueşte  de  pe
    Reprezentaţiile  româneşti  continuă  în  întreaga   scenă  pe  înstrăinaţii  de  neam,  zeflemiseşte  pe
  stagiune,  cu  toată  dezordinea  directoratului  d-nei   poliţişti şi alţi slujbaşi ai Ocârmurii, devenind un
  Frisch  şi  scandalul  cu  neplata
  lefurilor  la  actori,  pentru  care
  fapte  Camil  Barozzi  cere  Ocâr-
  muirii  să  i  se  rezilieze  contrac­
  tul.  Interesant  e  să  semnalăm
  aci,  grija  de  «suflul  moral  al                   Trarp* xtjjHYu im\ lAriii
  spectacolelor»,  purtată  de  gu­
  vernământ.  La  6  Ianuarie  1845                                  1  .« 39.
  actorul  Neculai  Luchian,  jucând
  într'o piesă românească un can­                fc                uirtL Jm -
  can,  în  loc  de  un  contradans,  e
  arestat  şi  închis  pentru  24  de                       ~ nmn ;mmk&
  ore la « Orăşăneasca Adgie » . . .               o.n. n. \fKo.r u  ,i i i\kx
  Pe  lângă  alte  piese  jucate  de                                  D
  trupa  actorilor  moldoveni  în                                                          0
  luna  Ianuarie,  reţinem  repre­          •iriicij
  zentarea  pentru  întâia  oară  în
  româneşte  a  tragediei  «  Hoţii  *
  de  Schiller,  în  seara  de  27
  ale  lunii.  Trupa  franceză  în
  schimb  merge  din  ce  în  ce  mai                         a m o t o ^
  rău  şi  nenorociţii  actori  cărora
  nu  li  se  plăteau  lefurile  cu  lu­
  nile,  sunt  trimişi  la  Paris  pe
  socoteala  Domnitorului  Miha-
  lache  Sturza.  Ajuns  din  nou
  la o grea răspântie, teatrul mol­          1  V * » * * * -                      îs..-,*-
  dovenesc  îşi  află  mântuirea  nu­       - ^        • f ** ■  ’ *—*^4 -* * "n*.
  mai  datorită  unuia  dintre  cei              i f  b  ’  i  â   «laşi.
   mai  culţi  iubitori  de  artă  boier
   moldovean,  V o r n i c u l   Tudo-
   rache  Ghica.  Acesta  cere  şi  ob­          Vi Brtffirf if nH. MKOLUI 4 J VVhOI
   ţine  dela  guvern  să  ia  asupra
   sa  soarta  actorilor  moldoveni
   şi  să  continue  fără  nici  o  sub­              m m m
   venţie  stagiunile  de  teatru  ro­           ------------îl
   mânesc.  Lesne  de  închipuit  la                      4<n*JOTki m   r  .    A  /  t   »
   ce  sacrificii  băneşti  mâna  pe
   acest  mare  român,  dragostea
   pentru  arta  dramatică  naţională
   în  nişte  vremuri  de  nehotărîre           Afişul pentru • Furiosul », dela 4 Martie 1S45
   şi  sfielnic  început  de  cultură
   ca  acelea.  Vornicul  Ghica  cumpără  pentru  870   factor  serios  de  critică  socială,  încât  înalta  Ocâr-
   galbeni  dela  directoarea  Frisch  toate  «zestrurile   muire  se  vede  nevoită  să  institue  o  aspră  cenzură
   teatrului  »  adică:  «garderoba  şi  toate  cele  de  ea   asupra  pieselor  de  repertoriu.  Intr'una  din  seri,
   atârnătoare  »,  face  încă  mai  multe  decoruri  noui,   mai  mulţi  înalţi  demnitari  părăsesc  sala,  iar  Aga,
   o  cortină  nouă  şi  înlocueşte  lumânările  de  seu   indignat,  vrea  să  oprească  reprezentaţia.  Cohorta
   prin  care  se  lumina  sala,  cu  lumânările  de  stea-   bonjuriştilor  insă,  se  ridică  in  picioare,  ameninţă
   rină,  repară  clădirea  şi  reface  complet  trupa  ro­  şi  cere  cu  hotărire  continuarea  spectacolului,  care
   mânească.  Stagiunea  se  deschide  la  7  Octomvrie   se  şi  termină  în  aplauzele  lojilor  şi  parterului.
   1845  cu  piesele:  «Teatrul  şi  bucătăria  *  şi  «  Uliţa   Ocârmuirea  nu  avu  ce  face  şi  trebui  să  se  plece
   Lunei  »  ambele  traduse  de  Al.  Fotino  şi  «Două  cuminte în faţa tinerimii revoluţionare.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14