Page 2 - Bunul_Econom_1900_02
P. 2
Pag- 2 BUNUL ECONOM Nr. 2
noştri şi de aceea aducem nainte pilda Ba sunt unele cu păment mai sterp şi plantelor nutremântul, sau ridică prin
dela Mons. neroditor, unde nu se poaţe produce înrîurinţa lor puterea roditoare a pă
Şi după pilda Mons-ului s’au luat nimica fără gunoire din greu. In ase mântului. Gunoiul este după-cum îşi
menea ţinuturi gunoiul este adevărata trage obârşia din lumea animală sau
acum oraşe de oraşe în Belgia, şi nu va
„baie de aur“ a economului, baia, care-’i vegetală (a plantelor) sau minerală. Gu
trece multă vreme până când nu va
dă isvor roadei. noiul provenit din cele două dintâiu se
mai fi nou-născut în ţeară, care se nu numeşte „organic‘\ fiindcă provine din
Pe unele locuri pămentul îl putem
aibă libelul seu de depunere, de unde asemăna cu un sac plin de făină. Dacă organele moarte ale animalelor sau plan
urmează, că oamenii cruţători se vor cel tot luăm din acela şi nu mai punem telor, ear’ cel din urmă se numeşte
puţin întrei, de nu chiar înzeci în ţară, în el nimic, odată dăm de fund. Aşa »anorganic«, fiindcă mineralele nu au
căci mii şi mii de copii cari n’ar fi se întâmplă şi cu pămentul. Dacă tot organe. -
luăm de pe el, în tot anul bucatele de Gunoaele se împart mai departe
ajuns în vieaţa lor la gândul unei căr
lipsă pentru nutrirea oamenilor sau nu în alte două părţi şi anume: în gunoae
ticele de păstrare, şi-o găsesc de-a gata,
treţul de lipsa pentru nutrirea anima absolute şi relative. Gunoae absolute
si cu ea le încolţeşte simţământul de lelor, ear’ în schimb nu-’i mai adaugem se numesc acelea, cari cuprind în sine
)
)
) !
cruţare, şi de unde poate ar fi deve nimic, odată se împuţinează roadele partea cea mai însemnată a nutremen-
nit fiecare o mână spartă, aşa o parte de pe el. tului, de care plantele au trebuinţă şi
din ei vor deveni mână-strînsă, şi vor Când am lăsa roadele, ce se pro pe lângă aceasta prin descompunerea
duc din păment, ca se se nimicească lor încălzesc totodată şi pămentul şi-’i
porni mai sigur pe calea buneistări, de
tot acolo, după-cum se întemplă aceasta dau puterea de lipsă, de a putea re
care atât de mult e atîrnătoare mulţu
pe unele locuri în ţerile necivilisate, ţinea apa şi căldura în sine. Astfel de
mirea şi fericirea în vieaţa aceasta. pămentul nu ar avea nici o lipsă de gunoaie sunt: gunoiul din grajd, mustul
Dar’ la ce această pildă frumoasă gunoiu, căci plantele prin nimicirea lor de gunoiu, escrementele omeneşti, com
din Belgia, când la noi aşa ceva nici acolo, împrăştie totodată şi sămânţa de postul şi gunoiul verde.
nu se visează? Nouă cine se ne dee lipsă şi astfel dau vieaţă şi naştere unor Gunoaie relative (adecă în parte)
plante noue, după-cum au fost şi cele se numesc acelea, cari cuprind în sine
cărticele cu franci în ele ?,
vechi, ear’ prin trunchiurile lor se gu- numai o parte mică a nutremântului de
Vom arăta în alt numer ce se noeşte şi se îngraşă pămentul. care plantele au lipsă, sau nici un fel
poate, şi mult se poate, în această pri In lumea animalelor şi a plantelor, de nutremânt, şi nu înrîuresc cu nimica
vinţă şi la noi. vieaţa şi moartea nu e nimicirea de nici la îmbunătăţirea pământului. Astfel
tot, ci numai o schimbare întruna a de gunoaie sunt: varul, sarea, cenuşa,
P l u g ă r i e materiei şi a formei. Legea vecinică a guano ş. a.
naturei nu este alta, decât schimbarea Nutremântul plantelor constă din
Calendar:
şi crearea nouelor specii de animale şi zece elemente (materii) mai însemnate:
— Grămezile de gunoiu păios aco- plante. In lumea" minerală (petroasâ) oxigenul, azotul, nitrogenul, _ carbonul,
pere-le cu zăpadă, sau în lipsa aces încă se întâmplă' unele schimbări, de ferul, sulfurul, chalium, magnesiufn şi
teia cu pământ, ca astfel se se poată pildă: sfârmăt^a -'-petrilor în nesip şi vărul. Fiecare din acestea trebue se se
putrezi mai uşor şi să nu evaporeze.
Grămezile astfel făcute lasă-le în sta prefacerea acestuia în păment roditor, afle într’un pământ, ca acesta se poată
rea aceasta până primăvara la arat. dar’ schimbările acestea aşa se întemplă fi roditor. Unele din ele le produce
de tapet, încât omul abia le bagă în însasi natura, fără întrevenirea omului.
Deosebitele specii de gunoiu. seamă. Astfel oxigenul şi nitrogenul se află cu
Puţine ţinuturi sunt la noi, în cari Peste tot gunoiu numim toate ace prisos în apa de ploaie. Carbonul se
pămentul se nu aibă lipsă de gunoiu. le materii,’ cari său servesc . de-agaţâ produce în aer, prin răsuflarea contrară
celalalt, ear* cel hulit fiind răbduriu din fire vouâ, că v’am lăsat atâta" timp fără grije şi
F O I Ţ Ă
tăcea ocara, nădăjduind în Dumnezeu şi în ajutor, şi nu v’am ştiut preţui după-cum
bunătatea împăratului, sunteţi vrednici. Vina o poartă făţarnicii
Doina Acum s’a întâmplat odată, că poporul aceştia, cari totdeauna rău mi-au spus despre
cel făţarnic şi fudul a prins sabia şi s’a scu voi, zicând că ’mi sunteţi necredincioşi, şi
de . 1
lat asupra împăratului, să-l alunge de pe mă urîţi pe mine şi pe oase mea. Acum
M aria C ioban tron şi să-l omoare. Văzând aceasta popo văd adevărul, s’a desvălit minciuna. Voi
rul Cel credincios, şi răbduriu, începu a ferbe mi-aţi dovedit prin fapte, cât îmi sunteţi de
Demult-demult, când florile spuneau po
de mânie, şi să pregilti de bătălie. Un băr buni, şi de aceea dorinţa mea este acum,
veşti oamenilor, ear’ frunzele copacilor cântau
bat bătrân cu plete albe porunci să se urce ca să vă arăt cât de mult Vă preţuesc şi
cântarea dragostei; când fluturii aveau aripi
de aur şi vântul de seara aducea veştile de voinicii în vârful muntelui şi să sufle în tul eu azi. Să veniţi dară cu mine pe acest
pe Ia curţi împărăteşti, pe acea vreme zice nice să se adune mic şi mare, şi să plece în munte, căci voiu a cere dela D-zen un dar
că a trăit un împărat bun la inimă şi blând ajutorul împăratului. Şi cât ai bate în palme pentru voi, un dar care cu toată împărăţia
la suflet. Şi împăratul acela ci-că ar fi îm- credeai că au înviat munţii %i pădurile, aşa mea să nu-’l pot plăti. .*
alergau oamenii înarmaţi cu ce le-a căzut
părăţit peşte mai multe popoare cari locuiau Şi astfel vorbind împăratul, plecă cu
mai iute în mâni, şi când deteră cu Ochii
în ţeara lui, şi că oamenii popoarelor acelora credinciosul său popor şi ajunseră pe vârful
de vrăşmaşii împăratului năvăliră asupra lor
erau şi ei aşa, cum ’i-a lăsat D-zeu: unii mai unui munte înalt-înalt de ajungea cu vârful
isteţi şi mai harnici, alţii mai slăbănogi şi mai cu atâta vitejie, că peste câteva ceasuri îm seu gol aproape până la nori. Aci împăratul
târzii, dar’ se înţelegeau laolaltă destul de păratul fu scăpat de moarte şi de ruşinea îngenunchiă şi îngenunchiară toţi, şi începu
bine — precum era binele în lume şi pe de a cădea răsturnat din tron. împăratul a se ruga din tot sufletul, şi eată
atunci, numai două dintre ele nu se puteau Văzând împăratul lucrul acesta, începu de-odafă se ivi pe cer o lumină puternică,
afla la vorbă şi la pretenie, din pricina, că a plânge de bucurie, şi suspinând adună pe orbitoare.
unul era tare semeţ şi pismătăreţ, şi pentru cei-ce i-au sărit în ajutor, şi le zise: Tot pământul strălucea, ear* muntele
a fi numai el plăcut împăratului, minţea îm »Dragii mei; copiii mei iubiţii Plin de părea scăldat în mare de foc. Ceriul se des
păratului fel şi fel de lucruri rele despre jale grăesc vouă astăzi şi ertare vă cer chise, prin văzduh pluteau stele sclipind nenu-
