Page 3 - Bunul_Econom_1900_02

Nr. 2 BUNUL ECONOM Pag. 3

a animalelor şi plantelor. Sulfurul (pu­ Î n g r i j i r e a V i t e l o r aceea. Aceasta se poate ajunge ori prin
cioasa), ferul şi magnesiul se află cu o poditura de scânduri bine încheiate
prisos în fiecare pământ. Nu se află C alendar: laolaltă, ori prin o pardosală cu petri,
cu prisos, ba în unele pământuri chiar — Când rîneşti în grajd şi e tare a căror încheieturi sunt a se umplea
de tot, azot (leşie), chalium (cenuşă), frig, nu ţinea uşa şi ferestrile des­
fosfor (grăsime) şi var. chise, căci vitele în curentul de aer cu un pământ cleios sau cu ciment;
uşor se pot bolnăvi. numai prin o asemenea popitură se poate
Acestea trebuesc apoi adause pă­
mântului, dacă voim ca acesta se fie — Grijeşte ca pe timp de ger să nu produce un gunoiu bun, căci e de lipsă
roditor. răcească vitele în grajd. In grajdurile ca urinul se fie absorbit de aşternutul
calde vitele mănâncă mai puţin nutreţ.
Azotul, se află într’o mesură mai vitelor, nu de pământ. In sfîrşit podi­
mare în gunoiul animalelor din grajd. — Curăţă gunoiul de sub cai îndată- tura se nu fie oablă ca masa, ci spre
ce s’a făcut, ear’ de sub vitele cor­
Cenuşe nu se află mai de loc în gu­ nute, după-ce s’a muiat aşternutul. iesle puţin ridicată.
noiul animalelor din grajd, de aceea ea Ieslea se aşează de regulă pe un
— Amestecă gunoiul dela cai cu
trebue adausă pământului pe cale măie­
cel dela vitele cornute, când îl arunci părete sau şi Ia mijlocul grajdului, n
strită. pe grămadă, căci acela fiind mai sec,
Tot aşa nu se află nici grăsimea, ear’ acesta mai apătos, laolaltă vor care fel vitele stau cu capetele una că­
care trebue adausă prin pregătirea de forma un bun gunoiu. tră alta.
compost. Deoare-ce aerul curat, căldura po­
Pe când pentru unele plante gu­ Cum trebue se fie grajdurile? trivită şi lumina îndestulitoare, au o în­
noiul are o înrîurinţă foarte binefăcă­ înainte de a merge mai departe rîurinţă binefăcătoare asupra vitelor, pur­
toare îndată în anul întâi, precum e la cu îndrumările despre îngrijirea vitelor, ta-vom grije, ca acestea nici-odată să
cucuruz, napii de nutreţ, rapiţă şi mă- nu lipsască din grajdurile noastre. Chiar
zeriche, pe atunci la spicoase în anul am crezut de lipsă a da unele poveţe şi iarna se nu întrelăsăm aerisarea, ci
întâi gunoiul poate avea o înrîurinţă la întocmirea grajdurilor, pentru-că ştiut
mai mult păgubitoare, cu deosebire pen­ este, că dela buna lor întocmire atîrnă în toate zilele se o facem cu deosebire
tru formarea şi desvoltarea grăunţelor. mult desvoltarea cu deosebire înse bună- atunci, când e soare şi vitele petrec
Tot o asemenea înrîurinţă rea poate aflarea vitelor. timp mai îndelungat pe-afarâ. [Sub căl­
avea gunoiul şi în pământurile năsi- Recerinţa cea mai de căpetenie a dura potrivită din grajd înţeleg, ca aceea
poase, unde pe timp de secetă poate se nu fie sub 12° C. şi se nu treacă
arde şi nimici prin căldura lui plantele unui grajd bun este, ca vitele si aibă peste 17, pentru-că în amândouă caşu­
cultivate pe acelea. Loc îndestulitor pentru mişcare; pentru
aceea la întocmirea Iui se avem în ve­ rile vitele mănâncă mai mult nutreţ.
De aceea plugarul bun trebue să La locul acesta aflu de lipsă a
cunoască bine natura pământului, pe dere numărul vitelor, ' cari sunt a se
care voieşte a-’l gunoi, precum şi plan­ adăposti acolo. O vită mare are lipsă aminti, că mult greşesc economii noş­
tele, ce voeşte a le cultiva după gunoiu, de 11/2 m. lăţime şi 2 V2—3 metri lun­ tri, cari săptămâni de-arîndul nu se în­
ea acesta să poată avea o înrîurinţă gime, ear’ înălţimea grajdului la nici o grijesc de prenoirea aerului în grajdu­
binefăcătoare, ear’ nu păgubitoare, şi întâmplare se nu fie-mai mică de 21/2 rile lor, ba încă astupă uşi şi ferestri,
învăţătură în privinţa aceasta îi vom da ca nu cumva se străbată ceva aer din
la acest loc. metri. afară.
Cu deosebită băgare de seamă să
Ioan G eorgescu
se facă poditura grajdului, astfel, ca uri- Ioan M ihaiu
nul (pişatul) sâ nu poată străbate prin

merate şi toată lumea era schimbată şi plină Dumnezeu la Sfântul Petru şi şoptiră ceva «Inimilor tihere să le şopteşti întâia
de farmec. O linişte sfântă, glasuri îngereşti încet, apoi chemară dintre îngeri, pe unul vorbă de dragoste, şi tu se le stăpâneşti până
cântând tainic, pe urmă să văzu slobozindu- care era mai frumos, şi apropiindu-se D-zeu la adânci bătrâneţe.
să din cer o scară de flori, şi pe ea în jos de el, îi luă aripile, şi atunci îngerul să făcu
«Lucră cu cei ce sunt la câmp, şi cu
să coborî Dumnezeu şi sfântul Petru şi mul­ o fată frumoasă, ca soarele, încât limbă ome­
cei-ce stau în casă. Ajută femeilor la tors,
ţime mare de îngeri, şi toţi să aşezară în ju­ nească nu-i în stare a grăi frumseţa ei, în
şi la ţesut şi la cusut; petrece tinerii Ia oaste,
rul împăratului, şi zise D-zeu: haine presărate cu flori şi fir de aur.
şi Ia fapte vitejeşti, străbate codrii şi pădurile
«Spune fătul meu ce jale mare ţi-a cu­ Se uita împăratul şi întreg poporul la ea
până la peşterile haiducilor, şi învaţă-i cum
prins sufletul, de ai cerut cu atâta evlavie cu frică, ear’ Dumnezeu o luă de mână şi zise: să-’şi iubească ţara şi cum s’o apere de
ajutorul meu «Copila mea! Tu vei rămânea acum pe duşmani.
Şi împăratul ridică privirea cătră D-zeu pământ, şi vei trăi numai pentru acest po­
«Peste mai multe veacuri va veni un
şi plângând începu a spune întâmplarea cu por, care ţine cu atâta credinţă la legea
tinăr, care Timpul să va numi, acesta va fi
bătaia şi nedreptatea ce s’a făcut poporului şi împăratul seu, şi care afară de duşmani,
soţul tău. El te va duce pe la curţi împără­
din jurul său, şi apoi îl rugă: de griji, greutăţi şi năcazuri, nu mai are ni­
teşti şi tu vei arăta lumii simţămintele curate
«Doamne, vezi vrednicia lui, îndură-te mic afară de tine... Tu să-i fi mângâierea,, a acestui popor, care multe a suferit. In
şi trimite din cerul Tău ce vei afla mai nădejdea şi fericirea. Numele tău e Doina, tot locul tu vei fi iubită, şi cine te va cu­
scump pentru acest popor blând şi credin­ şi ai menirea de a trăi cât lumea, fără ca noaşte, te va legăna pe braţe. Tu însă numai
cios. Dă-i lui un dar, care în năcaz să îmbătrâneşti. Vremea nu va avea putere atunci să fii deplin fericită şi să străluceşti
să-i mângâie pe fii lui, în deznădejde să-i asupra ta, ci din ce vor trece mai multe în frumseţe, când inima şi tot sufletul tău va
încuragieze, în veselie se-i însufleţască, un veacuri, te vei face mai tinără, mai frumoasă, fi numai a acestui popor asuprit!
dar care din veac în veac să trăiască, să le mai dulce.
«Şi acum, rămâi cu bine copila meal*
fie de cinste şi de poveste altor neamuri; «Glasul tău să fie glasul sufletului acestui
ascultă, Doamne, rugăciunea robului tău şi popor. Să mângâi pe cei supăraţi, să ajuţi Şi zicând aceste D-zeu o sărută pe frunte
împlineşte-o.« celor săraci, şi ori unde vei fi tu, fericirea şi netezindu-i perul de aur o întrebă dacă
Când gătă împăratul cu vorba, să uită se fie cu tine. e îndestulită cu menirea ei ?