Page 4 - Bunul_Econom_1900_02
P. 4

Pag.  4                                             BUNUL     E C O N O M                                              Nr.  2

                     S t u p ă r i t               putea  numi  «sută  la  sută».  Cu  atât         —  Unii  dau  zeci  de  chilogrami de
                                                   mai  puţin  cel  al  altor  animale  de casă.  miere,  ear’  alţii  abia  2—3.  Intre  ceşti
           Calendar:                                    —  Cum  ved  eu  că  se  poartă stu­  din  urmă  se  numără  cu  deosebire  roii
         —. Dacă au  miere  din  destul  şi  aer   păritul  în  satul  nostru,  îmi  răspunse  el,   târzii,  cărora  le  lipseşte  timpul  pentru
       proaspet,  dacă  coşniţele  sunt  îndea­    nu  poate  se aducă nici  10  la  sută.  Sunt   a  aduna  miere.  Ceară  e  mai  puţină:
       juns  călduroase  şi  dacă  şoareci,  pa­   vr’o  4  lamilii  la  noi,  cari  ţin  câte  10   un  chlgr  şi  jum.  dacă  stupul  e  bun;
       seri,  pisici  sau  alte  animale  sau-     până  ’n  30  de  stupi;  e  drept  că  se în­  stupii  slabi, cu puţini faguri,  dau  şi ceară
       chiar  oameni,  nu  vor  strica  odichna    deletnicesc  cu  ei  din  moşi-strămoşi,  de  puţină.  Dar’  dacă  unul  ca  altul,  stupii
       albinelor,  ele  vor  ierna  bine.  Vezi
       ca  urdinişul  coşniţelor  se  nu  fie  de   înmulţit  mai  tare  însă  nu-’i  înmulţesc,   ne-ar  da  numai  câte  2—3  fl.\  totuşi
       tot  astupat!                               numai  tocmai  că,  se  vede,  nu  vreau  să   dela  10  stupi  de  semenţă  am  avea  un
                                                   le  peardă  sămenţa.                       câştig  de  20  uneori  şi  de  jo  fl.  la  an,
                   Folosul  albinelor.                  —  Da,  cam  aşa  e  pretutindenea.   mai  ales  ştiind  bine  cum  şi  ce  e  de
            Intr’una  din  zile  am  dat  în  vorbă  Chiar  şi  stuparii  cei  mai  destoinici,  nu­  făcut  la  ei.  Această  sumă nu  e  de  as-
       despre  albine  cu  un  vrednic  plugar,  mai  în  rari  întemplări,  şi  numai  în  lo­  vîrlit  la  casa  unui  plugar.  Cu  ea  se
       vechiu  cunoscut,  cu  care  nu  me  întâl­  curile  cele  mai  priincioase  albinelor,  în­  poate  plăti  darea  sau  alte  trebuinţe  ce
       nisem  demult.                              mulţesc  stupii până  la 100  şi  peste sută.   se  ivesc  în  Casă.
            —  Bine  că  te  întâlnesc,  zise  el;  Dar’  de  aici  nu  urmează,  că  venitul      — Te-aşi mai întreba ceva, şi anume
       am  cetit  şi  auzit  că  te  pricepi  la  albi-  dela  stupi  n’ar  fi  din  cele  mai  mari.   despre  coşniţele  de  scândură,  din  cari,
       nărit.  Voesc  se  te  rog  să-’mi  areţi  şi  Tocmai  de aceea oamenii,  cari  şi-au pră­  cum  aud,  nu  se  omoară  albinele,  dar’
       mie,  în  ce  stă  folosul  albinelor ?    sit  odată  stupi  şi  le  pricep  tainele,  şi   me  grăbesc.
            —  Me  bucur,  zisei  eu,  mai  întâiu  le  gustă  dulceaţa,  nu  se  mai  lasă  de ei   —-  Lasă  că  nu  se  gată  azi  zilele;
       că  ne vedem sănătoşi,  a  doua  pentru-că,  odată  cu  capul.  Pricina  de  bună  samă   vom  avea prilegiu se  ne  înţelegem, dacă
       cum  mi-se  pare,  îţi  stă  capul  se  te  e  şi  aceea,  că  de  hrana  albinelor  omul   nu  altcum,  cel  puţin  în  scris.  Prenu­
       apuci  de  stupărit.                       nu  prea  trebue  să  poarte  grije;  ele   mără  foaia  „Bunul Econom".  In  ea vei
            —  Nu  ştiu,  zeu  eu,  îmi  răspunse.  adună  pentru  sine,  pentru  stăpânul  lor,   putea  ceti  Duminecă  de  Duminecă  câte
       Precum  văd  că  merge  cu  stupăritul  pe  şi  din  prisosul stupilor buni  se  pot ajuta   ceva  şi  despre  stupărit.
       la  noi,  nu  me  trage  inima  se-’mi  bag  şi  cei  slabi.  Pentru  hrana  altor  ani­    —  Iţi  mulţumesc,  voiu  face  cum
       banii  în  o...  marfă  sburătoare.        male  omul  trebue  să  asude.              îmi  spui.
            —  Da,  e  sburătoare;  dar’  singur        —  Dacă  stupii  ar  fi  aşa  precum       Şi  pleca,          R omul  Simu
       această  marfă,  cum  ai  numit-o  în  bat­  spui,  ar  trebui să  vedem oameni  bogaţi
                                                                                                      Î n g r i j i r e a  V i n u l u i
      jocură,  singur  albinele,  dintre  toate  vie­ din  stupărit  şi  în  fiecare sat  zeci şi sute
       tăţile  ce  se  ţin  la  casă,  pot  aduce  pe  îndeletnicindu-se  cu  acest  ram  de  eco­    Tractarea  vinului  ca  must.
       an  venit  sută  la  sută.                 nomie.                                                       (Urmare).
            —  Asta  încă-i  vorbă!  Ce  vreai se      —  Au  fost  şi  sunt  caşuri,  că  unii    Mustul  se  aşează  în  pivniţe curate,
       zici  prin  asta ?                         şi  alţii  au  ajuns  şi  ajung  la  bunăstare
            Eacâ  aceea,  că  nu  este  un  al doi­  prin  stupărit;  el  inse  nu  singur  e  me­  care  se  nu  fie  nici  prea  calde  nici prea
       lea  animal,  care  se  aducă  pe  an  atâta   nit  peste  tot  a  spori  averea  şi  bunul   reci.  Temperatura  cea  mai  potrivită
       câştig  cmat  cât  e  el  vrednic!  Vaca ne   traiu  al  oamenilor,  ci  în  unire  cu  alte   este  15  gr.  C.  Ear’  pentru-ca  să  nu
       dă  viţel,  ne  dă  lapte,  şi adesea  trage şi   ramuri  economice,  şi cu  acelea împreună  pătrundă  în  bute  sporii  de  mucezală  şi
       în  jug.  Venitul  ce  ea  ne  aduce  e deci   adauge  la  bunăstarea  şi  îndestularea  putrejune  cu  oăasiunea  ferberii,  este
       mare  destul;  dar’ dacă vom  scoate chel-   noastră.  Căci  între  împregiurările  de
       tuelile  de  ţinere,  o  se  vedem,  că  veni­  azi,  nici  numai  vitele  singure,  nici  bu­  foarte  bine,  ca  vrana  buţii  se  nu  o  lă­
       tul  curat  al  vacei  e  departe  de  a  se  catele  sau  legumele  singure,  nu  ne pot   săm  destupată,  ci  se  o  astupăm  astfel,
                                                  asigura  traiul  vieţii,  ci  numai  toate  îm­  ca  accidului  carbonic să-’i  fie  lăsată pu­
            »OI  Doamne!  Iţi mulţămeşc, că pe mine   preună.  Cu  cât  ne  pricepem  mai bine   tinţa  de.  a  ieşi  4in  bute,  fără- însă  ca
       m’ai  ales  şi  mi-ai  dat  menirea  cea  atât  de   la  cultivarea  tuturor,  cu  atât  avem  mai  aerul se  pătrundă într’însa.  Scopul  ace­
       frumoasă.  Sunt  mândră  de  ea  şi  me voiu  sil   mult  bine.  Ear’  una  e  mai  presus  de  sta  îl  ajungem  mai  bine,  dacă  punem
       se  încălzesc  cu  mângăeri  acest  popor,  şi   ori-ce  îndoeală,  că  în  comunele  noastre   pe  vrana  buţii  un  aşa  numit  ăstupător
       mă voiu  simţi  fericită  numindu-me copila lui!«  cei-ce  se  ocupă şi  cu stupăritul  sunt de   pentru  ferbere, în limba germană  „Găhr-
            Şi  când  gătă  Doina  cu  vorba,  eară  să  regulă  oameni  în  bunăstare.  De  aici
                                                                                              spund.“  Acesta  este  un  vas  în  forma
       deschise  cerul,  şi  lumina  şi  tocul  cel  sfânt  ar  urma  că,  mult-puţin,  stupăritul  încă
      încă  odată  străluci  peste  întreg  pâmăntul,  pe  adaugă  la  înaintarea  în  avere.  si  mărimea  unei  oale  ca  de  un  litru,
      urmă  scara  de  flori  cu  Dumnezeu  peri,  şi   —-  Poate, dar’ nu  se prea cunoaşte.  care  în  mijlocul  seu conţine  o  ţeve atât
      lumea  rămasă  eară  cum  a  fost,  dar’  eată  să   —  Cum  se  nu  se  cunoască?  Un   de  groasă,  încât  tocmai  se  se  potri­
       auzeau  plutind  uşor  prin  aer  nişte  cântece   stup  bun  dă  în  anii  numai  ceva  priin-  vească  în  vrana  buţii.  Ţevea  aceasta
       fermecate  de  ţi-să  topea  inima  de  ele...  Cân­
                                                  cioşi, cel  puţin  câte  un  roiu  de frunte.  cu  un  cap  vine  în  bute,  cu  celalalt  stă
      tau  florile  şi  frunzele  arborilor  şi  le  răspun­
                                                  Aceasta  atâta însemnează,  că  cu  o sută   în  mijlocul  vasului.  Acum  se  pune  în
      deau  codrii  şi  isvoarăle,  de  gândeai  că  toată
                                                  am  câştigat  încă  o  sută!  In  anii  mă-
      lumea  pluteşte  în  bine  şi  în  veselie...                                           vas  apă,  ear’  ţevea  din  apă  se  astupă
                                                  noşi,  la  locuri  prielnice,  stupii  dau  şi
          Intre  astfel  de  cântece  şi  voie  bună  să   câte  doi  şi  mai  mulţi  roi.  Astfel  că   cu  un  păhar  pus  întors  pe  ea.  In chi­
      coborî  împăratul  cu  Doina  şi  oamenii  săi  de   cine  are  odată, 10 stupi de prăsilă poate   pul  acesta  gazurile din bute  se  răsfrâng
      pe  munte,  şi  fiecare  simţia în  suflet  o  plăcere   uşor  ajunge  la 20—jo   stupi  într un sin­  şi  trec  prin  apă,  pe  când  apa  de  altă
      senină  şi  o  îndestulire  dulce...   (Va  urma.)
                                                  gur  an,  şi  dacă din ei  în fiecare toamnă  parte  nu  lasă  ca  aerul  şi  fulgii  de mu­
                                                  lasă  de  sămenţă  câte  10.  ear’  ceialalţi   cezală  şi  putrejune  să  între  în  bute.
            Vorbe  înţelepte:
                                                  îi  ucide,  ne  putem  închipui,  că  el  o  să
            Nici  un  meşteşug  nu  este  rău,  ci  -—   aibă  frumos  câştig:  în  miere  şi  ceară   Buţile  cu  astfel de astupătoare pro-
      oamenii  sunt  răi!                         pentru  trebuinţele casei,  şi în  bani, dacă   văzute,  pot  fi  şi mai  pline,  pe când cele
            Cine  nu  e  dator,  e  destul  de  bogat.  prisosul  îl  vinde.                  fără  ele,  au  să  rămână  în  parte  goale
                                                       —  Câtă miere şi ceară dă  un stup?    şi  numai  uşor  astupate  pe  timpul  fer-
   1   2   3   4   5   6   7   8