Page 2 - Bunul_Econom_1900_31
P. 2

Pag.  2                                             B U NU L  ECONOM                                                  Nr.  31

      nouă,  pot  însă  îndrepta  bine  grumpilele   preţurile  de  batjocură,  (1  fi.  35  cr.l)  ce  să  îngrijire,  după-ce  mai  întâi  toate  părţile
      târzii.                                     dau  acum  pentru  el.                      au  fost  spălate  cu  leşie  tare.  Podurile
            Sămănăturile  de  grădină,  pâstăioasele   La  bursă  (marele  tîrg)  din  Budapesta,   caselor  trebue  lipite  sau  ciruite,  ear’
      şi  curechiurile,  numai  pe  alocurea  au  putut   au  şi  început  a  să  ridica  preţurile  bucatelor,
      trece  cu  pace  peste  arşiţele  ce  le  atinseră.   şi  ele,  după  toate  prevederile,  să  vor  ridica   magazinele  pardosite şi  cimentate.  Dacă
      Varza  mai  e  stricată  pe  multe  locuri  de  in­  tot  mai  mult.  Dacă  noi  grăbim  acum cu  vin­  toate  aceste  au  şi  anumite  întocmiri
      secte  păgubitoare.                         derea,  pe  când  vor fi  preţurile  bune,  nu  vom  pentru  aerisare,  e  şi  mai  bune.
            Hămemrile  sunt  hămesite  rău  după   mai  avea  ce  vinde,  ci  vom  cumpăra  noi    In  unele  oraşe,  unde  se  adună
      ploaie.  Ca  să  se  îndrepteze  au  lipsă  de  apă-   atunci  — scump!
                                                                                              pentru  negoţ  mii  şi  mii  măji de  bucate
      Cele  timpurii  au  fost  culese,  dând  slab.
                                                                                              sunt  docuri  sau  magazii  întru  toate
           Inul  şi  cânepa  stau mai bine.  Inul  peste
      tot,  cânepa  în  parte.                              A g r i c u l t u r a             corespunzătoare;  în  aceste  întorsul  bu­
            Tutunul  a  fost  ofilit  rău  de  secetă.  Pe                                    catelor,  cernutul,  măsuratul,  încărcatul,
      alocurea  furtunile  i-au  despicat  foile  şi  aşa   Păstrarea  grăunţelor.            descărcatul  şi  celelalte  lucrări  se  fac
      ■l’au  scăzut  în  bunătate.                     Grăunţele  se  păstrează  în  coşuri   într’un  mod  vrednic  de  mirare,  cu  aju­
           Napii  de  zăhar  şi  de  nutreţ  supoartă   de  lemn  sau  de  rtuiele,  în  căzi,  buţi,   torul  maşinilor.
      doar’  cei  mai  bine  căldura,  —  dar’  o  ploaie
                                                  şi  alte' vase  de  lemn.  Unii  le  păstrează
      bună  i-ar  ajuta  mult  şi  pe  ei.  Pe  icî-colea  îi
     , strică  goange  rele.                      în  podurile  caselor, în grânare întocmite              S t u p ă r i t
           Luţerna  şi  trifoiurile  au  dat  în  cosi-   anume,  alţii  în  găuri  făcute  în  păment.
      tura  a  doua  şi  a  treia,  numai  mijlociu,  pe   Locul  menit  pentru  păstrarea  bu­   Gătirea  stupilor  pentru  iernat.
      alocurea  slab,  dar’  de  calitate  bună.  catelor  trebue  s6  fie  curat,  sventat  şi    Stupii  încep  încă  din  luna  aceasta
           Păşunile  au  fost,  pe  cele  mai  multe lo­  aşa  că  se  se  poată  aerisa  cu  înlesnire.  a  se  găti  de  iernat,  pentru-că  miere
      curi  prefăcute  în  vetre  pleşuve  de  câtră  fer-   E  foarte  bine  dacă,  înainte  de  a  află acum numai  puţină  pe  afară,  ear’  zi­
      binţelile  zilelor  din  vorbă.
                                                  se  aşeza  în  straturi  groase,  grăunţele  lele  se scurtează şi nopţile  devin  tot  mai
            Viile  dădeau  nădejdi  mijlocii  şi  slabe,
                                                  se  pun  în  straturi  numai  de  30—60  răcoroase.  Ca  semne  de  gâtire  pentru
      ear’  furtunile  şi  timpul  acesta,  le  slăbesc  din
                                                  cm.  In  această stare se  întorc cu lopata,  iernat să pot privi:  omorirea  trântorilor,
      ce  în  ce.  Peronospora  şi  rugina  s’au  ivit  pe
      multe  locuri.  Stropitul  urmează.         la  început  de  câte  doue  ori  pe  septe-  resfrângerea  prăsirei  de  pui,  astuparea
           Poame  vor  fi  puţine  în  ţară,  şi  numai   mână,  după  aceea  câte  odată  şi  mai  pe dinlăuntru a  găuricilor şi  crepâturilor
      în  unele  părţi  ale  Ardealului,  roada  pomilor  rar.  Tractate  astfel,  grăunţele  se  uscă  coşniţei  cu un fel de cleiu, şi  treptat  adu­
      va  atinge  măsura  mijlocie.               bine,  şi  se  pot  păstra  timp  îndelungat,  narea  albinelor  înspre  mijlocul  coşniţei,
                                                  fără  a  se  încinge,  ceea-ce  se  poate  în­  unde  în partea din  sus  au  depus  mierea
           în v ă ţă tu ra ?   învăţătura  ce  trebue  se
      o  scoatem  şi  din  aceste  ştiri  despre  starea   tâmpla  maieu  samă  cu bucatele  nu  în-  astupată,  ceva mai  la  vale  cea  neastu­
      roadei  câmpurilor,  este:  Ca  bunii  noştri  eco­  deplin  coapte  sau  adus  în  stare  jilavă.  pată'şi  apoi  îndată  clocitura.  Această
      nomi,  se  nu  alerge  iute-iute  la  tîrg  cu  fie­  Lttcru  de  căpetenie  la  un  grânar  gătire  pusă  la  cale  de  însăşi  firea,  tre­
      care  ferdelaş  de  grâu  ce  au  îmblătit,  vînzân-   e,  ca  el  să  nu  aibă crepături sau găuri,  bue  să  fie îndemn  pentru  stupar,  ca  şi
      du-’l  cât  de  ieftin,  ci  să  se  silească  fiecare
                                                  în  cari gărgăriţele  fi  alte  insecte (gân­  el  să  facă  din  parte-’şi  tot  ce  este  de
      a-’şi  ţinea  cât  de  bine  grâul,  căci  poate
      ajunge  mai  în  iarnă  ori  spre  primăvară  la   gănii)  se-şi  pună  ouăle.  De  aceea  gău­  neapărată  trebuinţă  pentru buna  iernare
      mare  căutare,  cu  preţ  cu  mult  mai  bun,  ca  rile  coşurilor  trebue  astupate  cu  mare  a  stupilor.

                  F  O  I  T  A                             A m   scăpat.                          «Chinuesc  toate  acestea,  pentru-că  nu
                             9'                                                              mă  las  să-’şi  facă  rîs  de  mine...  Se  am  eu
                                                        —  Din  vieaţa  ţăranilor  moldoveni  —
                                                                                             de-a  face  c’un  jidan? da  un’  s’a  mai  pomenit
                V I N E  M Â N D R A ?
                                                       «Ear’  trebue  să  dau  ochii  cu  spurcă­  aşa  păcat!..  Se  ştiu  că  mor  de foame;  să mă
                                                  ciunea  ceea  de  Moisă».                  usuc  ca  coarna  de muncă;  se mă  sdrobească
              Umbra  ramurilor  negre                                                        dacă  are  gust:  —  da  n’am  să-’mi  dau trupul
              Tremură  pe  frunze  pale,               La  gândul  acesta,  i-s’au  tăeat picioarele
              Vântul  tot  resfiră  norii         de  pe  la  glesne  şi  Măriuca  se  răzimă obosită   lui, pentru-că are să m’ajute  crucea  şi  crucea-i
              Lunei  plutitori  in  cale...       de  uşorul  uşei.  I-se tulburase  mintea,  de  nici   tare  de  sfarmă  pe  diavol,  d’apoi  uneltirile
                                                  nil  mai  putea  gândi.  Par’că  i-s’ar  fi  pus  o   unui  câne  de  om».
              Pe  poteca  părăsită                negură  pe  ochi:  zărea  numai  ca  prin  sită.   îmbărbătată  deschide  uşor  uşa:
              Urcă  badea  şi  oftează            Năucise  de  nu  se  dumerea  pe  ce  lume-i.   —  Bine  ai  venit,  Măriucă,  zice  Jidanul.
             Şi  cu  gândul  să» frământă:
              Vine  tnândra să mă  vază?               «Mai  bine  s’ar  deschide  pământul  să   —  Sărut  mâna.
                                                  mă  înghită  de  vie,  de  cât  să  mai  duc  un   —  Mai  bine  sărută-mi obrazul.
             Uite  ’n  zare...  Nu  să  vede?     traiu  aşa  de  fără  odihnă».                  Ea  lăsă  ochii  în  pământ  şi  tace,  fră­
             Par’că-’i  dînsa...  Pe cărare            îşi  zăreşte  chipul  în  fereastra  uşei.  O   mântând  cu  neastâmpăr  sărveţălul  în  mâni.
              Vezi  o  umbră?  —  Ei,  bădiţă,
             Tot  Ileana  ţi-se  parei            cuprinde  ura  împotriva  trupului  ei  frumos:   —-  Vrei  să-’mi  spui  că  n’ai  să  mai
                                                  îi  era  ciudă  că,  după  atâta  sdruncin,  după   fugi  de  mine ?
             Nu-i  Ileana!  Nu-il...  Şi  dorul   atâta  suferinţă, nu se  dă răpus  să  se  sluţască,   El  dă  să-’i  prindă  mânile,  dar’  dînsa
             Umblă  gata  să’l  răpuie.           să se dihoace  odată,  ca să  nu  mai  fie de dorit.  să  smuceşte  şi  tace  câţi-va  paşi  îndărăt.
             Urcă  badea  —  după  dînsul,             «Atunci  poate  aş  scăpa  de  urmărirea   —  Am  venit  după  tain.
             Numai  umbra  lui  să  suie...
                                                 îndărătnică  a  vichilului».                     —  Crezi  tu  c’ai  să  ieşi  la  bun  hat,  cu
                                                       Câte  n’a  suferit  dela  el:  Tain  prost;   încâpăţinarea  asta  a  ta ?  Vine  iarna  şi  tu
             Ear’  din  zare  când  priveşte
             Peste  codrii,  lung  oftează,      înşelată  la  socoteli; de  prăşit  îi  da  unde  era   eşti  datoare  şi  dela  anu.  Dacă  ai  fi  fost
             Tot  întreabă...  —  Ştie  codrul   pământul  mai  cleios şi  mai  cu bulgări;  secera   nevastă cu minte, aşa după-cum eşti  frumoasă,
             Vine  mândra,  să  mă  vază?...     pânea  cea  pălămidoasă;  —  la  urmă  îi  ucide   azi  ai avea şi părăluţe,  Nu ştii  cum  să trăeşte
                                       P iron.    şi  bărbatul.                              în  lume.
   1   2   3   4   5   6   7