Page 4 - Bunul_Econom_1900_31
P. 4

poate resădi  şi e  bine  se se  răsădească.   2  cm.,  cu  ceva lemn  sub  scoarţă, aşa:  Q   însoţire de înmormentare în Mada.
        Atât sălata cât şi cicoria îndură  frigul ier-   apoi  prindem  cu  degetele  de  coada
        nei  şi  remân  neîntrerupt  verzi.  îndată   frunzei  şi  aşezăm  mugurul  sub  scoarţa    înţelegând foloasele acestor însoţiri,  frun­
        ce  dă  căldura  de  primăvară  ele  cresc   pădureţului  unde  am  tăiat;  acum  legăm   taşii  comunei  Mada  (lângă  Geoagiu),  s’au  în­
        repede  şi  asttel  prin  Aprilie,  cel  mult   cu  teiu  sau  rafie  din  jos  în  sus  şi  aşa   ţeles  între  sine  şi  s’au  învoit  se  încerce  şi
        la  începutul  lui  Maiu,  pot  avea  şi  plu­  se  tocmim,  ca  scoarţa  pădureţului  de   ei  se  înfiinţeze  o  însoţire  de  înmormântare.
                                                                                                    Pe  ziua  Sfântului  Ilie-Proroc,  dl  preot
       garii  noştri  un  nutrement  bun  şi  sănă­  asupra  se  se  împreune  earăşi  şi  atunci   Iosif  Bogdan  a  invitat  pe  redactorul  foii
        tos  de  legume  proaspete.                aşchia  mugurului este acoperită  de toate   noastre,  Ioan  Moţa,  să  meargă  la  Mada,  ca
             Sămănaţi  aşadar’  încă de  pe  acum   părţile  de  scoarţa  pădureţului.  După   după  slujba  d-zeească  oprind  poporul  în  bi­
       sălatâ  şi  cicorie!                        aceea  tăiem  pădureţul  cam  de  o palmă   serică,  să  conducă  adunarea  generală  de
                                                                                               constituire,  şi  unde  va  fi  de  lipsă  să  dee
                                                   dela  altoire  în  sus,  curăţim  crengile  la­
                                                                                               desluşirile  de  lipsă  la  eventuale  nedumeriri.
                     P   O  M Ă   R I T            terale.  La  o  săptămână  putem  observa,
                                                                                                    Dl  Moţa  s’a  dus  pe  ziua  numită  la
                                                   dacă  e  prins,  coada  frunzei  cade  sin­
             Altoirea  în  ochiu  sau  ocularea.                                               Mada  şi  a  condus  adunarea  de  constituire,
                                                   gură  jos,  ear’  mugurul  rămâne  verde,
             Dintre  toate  modurile de  altoit cel                                            lămurind  numărosului  popor  de  faţă  alcă­
                                                   aşa  stă  acolo  până  în  primăvară  când  tuirea  însoţirii  şi  arătându-i  foloasele  ei.
       mai  bun  si  mai  uşor  este  ocularea care
                  f       »                        apoi  tăiem  pădureţul  mai  aproape  de  Foarte  mulţi  s’au  declarat  gata  a  întră  în
       se face acum  în August.  La  felul  acesta
                                                   ochiul  nobil  şi  îngrijim  ca  numai  din   folositoarea  tovărăşie,  şi  întru  cât  vor  încă­
        de  altoire  nu  mai  avem  lipsă de  răşina                                          pea,  vor  fi  primiţi  şi  membrii  din  comunele
                                                   el  se  dea  lăstar  nou.
       sau  ceara  de  altoit,  nici  nu  mai  legăm                                          vecine,  d.  p.  din  Balşa,  Ardeiu,  etc.
                                                        Lucrul  acesta  merge  iute.  Prin
       cu  cârpă  şi  nici  nu  tăiem  mlădiţe  de                                                  Taxa  de  intrare  s’a  statorit  la  1  cor.,
                                                   oculare  se  pot  altoi  10,  până  ce  ai  al­  pentru  care  urmaşii  membrului  lăposat  vor
       altoit  mai  înainte.  Aici  luăm  un  singur
                                                   toi  1  ca  primăvara.  Afară  de  aceea   căpăta  50  coroane,  ear’  taxa  ce  se  va  plăti
       mugur  de  pe o  mlădiţă  nobilă  şi-l  aşe­
                                                   succede  cu  mult  mai  bine.  Prin  oculare  după  fiecare  soţ  mort  la  cassa  însoţirii,  e
       zăm  sub  scoarţa  unui  pădureţ,  apoi  le­        .  A                ■             |  30 fileri.  Partea  fiecăruia  creşte  într'una  peste
                                                   putem  altoi  pădureţi  cât  de  tineri  şi
       găm  cu  ceva  teiu  şi  lucrul  e  gata.                                              cele  50  coroane,  cu  de  atâtea  ori  25  fileri
                                                   subţiri,  prin  ce  asemenea  ajungem  la
             La  oculare  avem  lipsă  de  un  cu­                                            de  câte-ori  a  plătit  el  ajutorul  la  soţi  răpo­
                                                   altoi  frumoşi  cu  3—4  ani  înainte.  Gu
       ţit  să  taie  ca  briciul,  de  mlădiţă  no­                                          saţi.  Ajutorul  cel  mai  mare  poate  fi  125  co­
                                                   cât  e  mai  aproape  de  păment,  cu  atât   roane  (dacă  membrul  a  trăit  adecă  de a  plă­
       bilă  verde  şi  de  ceva  teiu.  Acum  ne
                                                   creşte  mai  bine  şi  mai  frumos.        tit  taxa  la  300  de  soţi  morţi  naintea  lui.)
       ducem  la  pădureţul  ce  voim  a-1  altoi.                                                  După-ce  s'au  cetit  statutele  şi  s’au  pri­
       Căutăm  locul  unde  voim  să-l  altoim,         La şcoalele de  pomi  pretutindenea  I   mit,  fiind să  se  treacă la  constituirea  însoţirii,
                                                   se  foloseşte  astăzi  aproape  numai  acest i
       apoi  tăiem  în  coaje  odată  curmeziş  şi                                            tot  poporul  cerea  ca  director  (conducător)
       odată  în  jos,  cam  aşa  "Ţ",  apoi  cu  un   mod  de  altoire,  pentru-câ  primăvara   al  însoţirii  să  fie  dl  preot  1.  Bogdan,  ca
       ic  de  lemn  desfacem  scoarţa,  sau  dacă   abia  pot  răsbi  alte  lucruri,         cel-ce  a  stăruit  în  jurul  înfiinţării,  dar’  la  lă­
       cineva  îşi  cumpără cuţit  anume  de  ocu- j    Se  facem  şi  noi  aşa  şi  mai  cu   muririle  date,  că  la  această  însoţire  slujba
       lat,  acelea  au  şi  un  tăiş  de  os  pentru  !  de-adinsul  să  ne  nisuim  la  cultivarea   de  cassar  e  cea  mai  grea,  având  cassarul  să
       desfacerea  coajei.                         pomilor.                                   poarte  2 —3  rânduri  de  cărţi  de  socoată,  să
                                                                                              ţină  de  scurt  pe  portărelul  (adunătorul  de
             După  aceea  tăiem  mugurul  de  pe                         I oan  M untean      bani),  se  scrie  la  foaia  fiecărui  membru  când
       surcelul nobil, aşa în  formă de aşchie, de                                            şi-a  plătit  cei  30  fileri  şi  pentru  cine,  etc.,  şi


            Ii  venea  se  sară  din  pat,  s’alerge  Ia   Avea  nădejde  însă  pe  încărcătură:  um­  în restîmp,  umplând  liniştea  nopţii  de groază.
       bărbatu-seu  şi  se’i  spue  se  se  păzească,  dar’  pluse  ţeava  mai  până  în  gură  cu  praf  şi  cu   Cum  era  lumină  ca  ziua,  se  vedea  totul.
       îl  ştia  voinic  şi  gândul  acesta  o  linişteşte.  sfărmituri  de  ceaun  şi  o  bătuse  sdravăn.  Se   Moisă  îmbrăţişase  trunchiul  copacului,
            Moisă  ajunge  Ia  locul  păzit.  Pândarii   sue  repede  într’un  copac  cu  pâtul.  Cocuz   ghemuindu-se  în  fundul  pătulului.  Se  uita  la
       stăteau  pe  marginea  lanului,  dinspre  pădure,   scăpase  din  multe  pericole  şi  gândul  acesta   Cocuz  şi-’I  pălea  ruşinea,  când  îl  vedea  aşa
       răzimaţi  în  puste.                       îl  făcea  se  tremure.                     de  nepăsător,  cu  arma  subsuoară,  aşteptând
            Vremea  era  frumoasă.  Luna  lumina        Poteca  porcilor,  era  prin  mâncătura   liniştit  porcii:
       ca  ziua.  Aburea  numai  un  vânticel  văratec,   unui  pârău  făcut  de  ploi.  Cocuz  se  razirnă   • Goi  sălbatecU  zise  el  despre  creştin.
       mânând  lanul  de  grâu  înspicat,  în  valuri  în­  de  un  stejar  mai de  departe;  de stejarul  cră-   Copacul  să  clătina  cu  el,  de credea că-’I
       tunecoase.                                 cos,  ca  se  se  poată  sui  lesne  la  un  timp  de   scutură  cine-va.  Făr’  să  vreie,  se  uita  în  jos
            —  Măi,  boeriul  a spus  că-’i  e  poftă  de   Doamne  păzeşte.  Ceialalţi  să  sue  şi  ei  prin   să vadă cine-’l sgâţină ? Nimeni. Dă să cuprindă
                                                                                              mai  tare  trunchiul,  dar’  braţele  i-se  tae,  se
       carne  de  mistreţ.  Cine-’i  împuşcă  un  godac,  pătufele  lor.
       are  bună  mulţămită.                            •Jidan  spurcat  !.  hm.,  zise  Jidanul  gân-   moleşesc,  de  par’că  i-ar  fi  perit  de  odată
            —  Auzi,  mei  Petrache ?  —  zic  pân­                                           vlaga  din  vine.
                                                  dindu-se  la vorbele  femeii,  te-oiu  aduce eu  la
       darii,  că-’l  ştiau  bun  trăgaciu.                                                        Mistreţii  ajung  mai  drept  la  el,  Cocuz
                                                  crezare,  haită  creştină.  Ţi-oiu  arăta  eu  ce
            —  Bine,  mi-oi  cerca  norocul.                                                  întinde  încet  puşca  pe  lângă  copac  şi-o  des­
                                                  poate  credinţa ta.  Intâiu  am umblat după tine,
            —  Mare  lucru  ar  fi,  să  faci  şi  minu­                                      carcă:  Ţeava  s’a  făcut  ţăndări;  o  aşchie  îi
       nea  asta!  —  îngână  vichilul  (Jidanul).  pentru-câ eşti frumoasă,  acum  umblu să te am   întrase  în  cap,  răpuindu-1  pe  loc.  Porcii  în­
            —  Păi,  numa  unu  am  împuşcat  eu?  pentru  a  birui  crucea,  pentru  a  rîde  de legea   cruntaţi,  să  reped  şi’l  sfâşie,  de-’l  amestecă
                                                  ta  îngenunchiatăIi * *.
            —  Dela  mine  ai  o  vadră  de  vin.                                             cu  pământul.
            —  Bine.                                   Un  pufnit  sălbatic  îi  rupe şirul gânduri­  Moisă  cât  pe  ci  să  sbucnească  de  bu­
            —  Iacă  îţi dau puşca mea: bate mai bine.  lor. îngheţase  de  frică :  un cârd  de  mistreţi se  curie.  Să  silea  mult  să-şi  ascundă veselia ce-’i
            —  Mulţămesc,  zise  omul,  şi  luă  puşca.  ridică  pe  hăţiş  Ia  deal.  Erau  unii  cât  juncu   îmbujorase  faţa..
                                                  de  mari,  alţii  numai  cât  mâneca  cojocelului  (Va  urma).            I.  ADAM.
            Moisă  se  înveseleşte.  Dar’  neliniştea  îl
       cuprinde  îndată:  »S’ar  putea  să  nu  moară  şi   Mergeau cât  mergeau  şi-apoi  să  opreau,
       muerea  are  se-’şi  bată  joc  înainte  de  mine*.  ridicând  surlile  în  vânt.  Pufneau  din  restîmp
   1   2   3   4   5   6   7   8