Page 3 - Bunul_Econom_1900_31
P. 3

Nr.  31                                 __________ BUNUL      ECONOM       ___ _  _   ___________                      Pag-  3

            Nu  voiu arăta însă la acest  loc cum  întâlnim  adesea  şi câsulii (ţîţe)  de matcă  partea  deasupra,  ear’  mai  la  vale  cu
       este  a  se  urma  la  gâtirea  stupilor  din  cu  vermuleţi  în  ele.  Aceşti  stupi  nu  miere  neastupată  şi  cu  pui,  potrivind
       coşniţele  simple  de  nuiele,  de  paie  sau  sunt  de  iernat.  Matca  betrână,  ori  ne­  ca  fiecare  stup  se  aibă  cel  puţin  8
       de  papură.  Acestora  li-se  poate  ajuta  cocoşită  trebue  prinsă  şi  ucisă,  ear’  al­  kilogrami  de  miere.  Faguri  cu  clocitură
       puţin.  Ajutorul  de  căpetenie  pentru  cel  binele  măturate  într’un  ungheţ  al  gră-  (cu  pui)  se  nu  rămână  nici  în  nemijlo­
       mai  slabi  este  a  li-se  îmbia,  cum  am  dinei,  departe de stupină,  unde  se  duce  cita  apropiere  a  urdinişului,  nici  în  a
       arătat mai sus, hrană ; ear’  cei  fără matcă  coşniţa  cu  stupul  de  pricină.  Stupul  cu  ferestrei ;  ear’  fagurii  de trântori  trebue
       a-’i  împreuna  cu  alţii  sau măcar  a  mă­  matca  falşă,  adecă  unde  o  albină  de  scoşi  cu  desevîrşire,  şi  locul  gbl  dintre
       tura  albinele  din  ei  în  depărtare  de  rînd  ţine  locul  matcei,  se  tractează  ca  rîndul  din  sus  şi  din  jos  al  fagurilor
       stupină,  şi  cu  mierea  a  ajuta  unde_ e  şi  cei  cu  matcă betrână  sau  necocoşită;  trebue  umplut  cu  bucăţele  de  faguri,
       de  ajutat                                  atâta  numai,  că  matca falsă nu se  ucide,  ca  albinele  să  poată  trece  cu  înlesnire
                                                   din  pricina  că  nu  se  poate  cunoaşte,  în  timpul  iernei  la  miere,  după-ce  pe
            In  coşniţele  mobile  este  a  se  ur­
                                                   ci  se  mătură  împreună  cu  celelalte  al­  fagurii  din  jos  o  gată.  Despărţămentul
       ma în  modul  următor:  din stupii  mijlocii
                                                   bine.  Albinele  măturate  sboară  la  stu­  deasupra  poliţei  şi  cel  din  dărătul  fe­
       şi  slabi se  scot  toate  ramele  cu  faguri
                                                   pină,  şi  neaflându-şi  coşniţa,  se  trag  în  restrei  trebue  umplute,  cum  s’a  zis
       şi  miere, ce  se află deasupra  poliţei, ear’
                                                   coşniţele  vecine,  unde  sunt  primite,  ear’  mai  sus,  ca  să  ţină  cald.
       albinele  se  alungă  cu  fum  în  partea de
                                                   matca  falsă  ucisă.  Fagurii  cu  clocitură                         R omul  S imu
       sub  poliţă.  Gratia  despărţitoare  se  aco­
                                                   de  trântori  îi  aşăzăm  în  o  coşniţă  cu
       pere  cu  o  scândurice  sau  hârtie groasă
                                                   stup  în  toată  regula,  după-ce  mai  în-
       (papendekel)  şi  peste  aceasta  se  pune                                                         L e G U  M Ă R I T
       hârtie  de  2—3  degete,  sau  se  umple    tâiu  am  retezat  Capul  puilor;  fagurii
       cu  fâşii  ce  es  din  oblitul  scândurilor   cu  oue  nu-i  mai  punem  deocamdată în        Sălată  şi  cicorie  timpurie.
                                                   coşniţă  cu  albine.
       sau cu  paie  bine  uscate.                                                                 Toate  legumele,  ce  ţăranele  noas­
                                                        Stupii  slabi,  deşi  ar  fi  lipsiţi  de
            După  această  lucrare  trebue  cer­                                              tre  cultivă  în  grădini,  le  samănă  pri­
       cetat, cari  din  stupi  şi-au  omorît  trân­  trântori  si ar  avea matcă,  de altfel  bună,   măvara,  adesea  destul  de  timpuriu.
       torii.  Cercetarea  se  face  în  orele  de   se  împreună  cu  alţii.  Spre  acest  sfîrşit   Dar’  ce  folos?  Răceala,  venturile  şi  se­
       amiâzi,  privind  pe  rînd  la  urdiniş: din   matca  se ucide şi  după  2  zile  şi  2 nopţi   ceta  le  ţin  în  loc,  şi  nu  răsar  până
      cari  stupi  mai  sboară,  eşind  şi  întrând,   fagurii  cu  miere,  cu  pui  şi  albine  se   într’un  târziu,  ear’ _ răsărite  cresc  foarte
       trântori.  Cei-ce  şi-au  Omorît  trântorii,   aşează  într’o  coşniţă  în  care  s6  află  un   cu  anevoe,  astfel  că  sătenii  numai  prin
       sau şi-i omoară  în  August, au matcă  în   stup  mijlociu sau  mai  slăbuţ,  ear’  coşni-   Iunie  încep  a  gusta  legumi  proaspete.
       regulă, şi  avend  şi  miere  îndeajuns sunt   ţei cu  stupul de pricină i-se închide  urdi­  Şi  ce  bine  le-ar prinde avend de  aceste
       stupi  de  traiu.  Cei-ce  şi  într’un  târziu   nişul  sau  şi  mai  bine se  înlătură  pe  un   măcar  pe  la  începulul  lui  Maiu?
                                                  timp  oare care.
       prin August au trântori,  trebue  cercetaţi                                                 Spre  acest  şfîrsit  tiranele  trebue
      de  matcă;  cei  cu  trântori  mici, numai        In  stupii  de  iernat  fagurii  se  a-  se  se  îngrijească  încă  de  pe  acumy
      ca albinele, au matcă netrebnică:  betrână  şează  astfel: îndată sub poliţă vin  cel  pu­ sămănând  sălată  şi  cicorie.  Aceste  le­
      ori  necocoşită,  sau  o  albină  oare-pare  ţin  6 faguri cu  miere astupată,  dedesubt  gume  răsar  ingrabă,  şi  cresc  într’una
      ţine  locul  de  matcă.  In  astfel  de  stupi  alţi  faguri  cu  miere  astupată  numai  în  până  dă  frigul.  In  Octomvrie  salata  se


            Vrea  s’o  apuce  de  sîn;  ea-’l  păleşte   Lacrâmile îi  curgeau una  din ochi.  Să du­  Bate  la  u ş i:
      peste  mână.                                cea  la  maşină  c’avea  de  făcut  o  mulţime  de   —  Cine-i  acolo?
            —  Ia  seama  că  dai  în foc,  nu în mine.  zile.  Şi-ar fi  curmat  singură  vieaţa, dar’  ducea   —  Eu,  răspunse  jidanul.
           —  Dă-mi şi d-ta pace, ce ţi-am  făcut eu ?   doue  suflete în trupul ei  şi  ea  nu  era  stăpână   -—  Petrache  s’a  dus  la  pândă  încă  de
      Am  spus  p-dată  că  nu  se  poate,  ce  mai   de  cât  pe  unu.  Dacă  duşmanii  i-au  perdut   cu  ziuă,  ce  mai  cauţi?  întreabă  femeea.
       vrei?  Nu-’ţi  ajunge  că  m’ai  sărăcit  şi  mi-ai   aşa  de  mişeleşte  soţul,  ea  îi  datoare  se-’i   —  Pe  ţine.
      omorît  bărbatul ?  N’am  vrut  se  mă  las,  pen-   ocrotească  măcar  odreasla.  Şi  moartea  nă­  —;  Ţi-ai  prăpădit  mintea?
      tru-că-’s  creştină;  acu  chiar  dăcă  mi-aşi  pră­  prasnică  a  bărbatu-so  îi  vine  ear’  în  minte:  —   Nu,  da’ncep  se  mi-o  prăpădesc.
      pădi  legea,  nu  m’aş  da,  pentru-că  te  urăsc.
                                                                                              Nu-mi  da  cu  piciorul,  că  n’ai  să  duci  zile
           —  Aşa?  —  binel  ,Vom  vedea  care
                                                       Nici  într’um an  n'avea  parte  boerul  de   bune  în  sat.  Deschide!
      din doi.                                                                                     —  Nu  vreau.
           Moisă  ea  cuţitul,  desvăleşte  putina  cu   lanul  din  deal,  de  pădurea  cea  mare:  toată
      brânză  şi-’i  curăţă  de  cea  mai  mucigăită.  recolta  i-o  strifca  mistreţii,  încuibaţi  în  smâr­  —  Deschide,  cât  te  rog  cu  binele,
           —  Nici  cânii  n’ar mânca-o ! zice femeea.  curile  codrului  nepătruns,  Anul  acela  avea   —  Nu  pot.
                                                  nişte  grâu,  de  mai  mare  dragu  se-’l  priveşti.   —  Nu  mă  face  să  te  aduc  la  strimta-
           —  Tu  trebue  s’o  mănânci,  nu  ţi-se
                                                  II  durea  inima  gândindu-se  că  are  se-’l  pră­  rare,  atunci  ai .să  naă  rogi  tu  şi  eu  am  să
      cuvine  mai  bună.  Faci  încă  gură ?
                                                  pădească.  Uotăreşte  să  pue  paznici,  ca  se   ridic  din  umere.          ,  ,
           Măriuca  mânioasă  aruncă  brânza  înapoi
      în  putină,  scutură  şărvetu  şi  ese  plângând.  sperie  porcii  când  s’or  arăta.  Moisă  tocmeşte   ■—  Atâta  să  trăeşti.
           —  Vezi  de  te  răsgândeşte,  dacă  vrei   şi  pe  Petrache  Cocuz,  bărbatu  Măricăi  —   —  Mă  batjocureşti,  ai?
      să  fie  mai  bine  —  altfel  ai  să  iei  lumea   chipu să-’l îndepărteze noaptea de casă, pentru   -—  Dacă  nu-’ţi  vii  în  fire.  Du-te  dela
                                                  a  se  putea  apropia  mai  uşor  de  nevastă-sa   uşa  mea,  c’a  simţit  lumea  şi  mă tae Petrache.
      în  cap.
           Câţe-odată  îi  venea  în  minte  se  se   Da  femeea  nu-’l  suferia,  Doamne  păzeşte!  —  Las’  că  te  mântui  eu  de  dînsul!  -
      jăluească  boeriului,  dar’ ear  îşi  luă de seamă:   Nici  nu se jăluia bărbatului, că să  temea   S’a  auzit  numai  dupăituLcalului  care  să  în­
      Pe  cine  are  să  creadă?  II  ştia  Că  ţine  la   de  huet:  II  ştia  cam  smuncit  din  botez  şi-’i   depărta.  Vorbele  din  urmă  ale  vichilului,  a
      vechil,  pentru-că  jidanu  era  supus,  linguşitor   era  frică  de-o  întâmplare.  Intr'o  seară,  ia  săgetat-o  prin  inimă.
      şi  săritor  la  treabă.  Tăcea  şi  înghiţa  într’însa   vichilul  un  păhar  mai  mult,  încalecă  şi  por­  —  »Cine  ştie  ce  mai  urzeşte  în  mintea
      tot  necazu.                                neşte,  cam  în  doi peri,  înspre casa  lui Cocuz.  lui,  nelegiuitul U
   1   2   3   4   5   6   7   8