Page 2 - Bunul_Econom_1900_39
P. 2
Pag. 2 B U N U L ECONOM Nr. 39
pentru sâmânarea < sîmburilor de poame, şi şi prin cele doue săpături, locul, de pe până în zece zile în tulei, apoi arându-
sămenaţi-i cât mai neîntârziat. Resădiţi pădu care se ia acum cucuruzul, este bine se şi semenându-se oves şi îndată tri
reţi şi altoi. Săpaţi în jurul tuturor pomilor
şi începeţi gunoirea lor. pregătit pentru cultura trifoiului; acest foiu. Dacă aceasta nu s’ar face acum,
. Scoateţi legumele şi le aşezaţi spre loc râmâne de obiceiu şi bine îngrăşat ar trebui negreşit se se facă de cu
păstrare; ear’ straturile le săpaţi din nou,
ca pământul să degere peste iarnă. Resădiţi prin gunoirea făcută pe sama cucu primăvară. Până trifoiul îşi împutereşte
sălată. ruzului. rădăcinile, ovesul se face bun de coasă
Adunaţi fără preget păpuşile de omide.
In hotarul multor comune şi mai sau de păscut. Cosindu-se sau păscân-
In agri, fenaţe şi vii. Araţi locurile cu samă în la acelora din apropierea du-se ovesul trifoiul începe a se des-
menite a fi sâmenate în primăvară. Gerul le
îmbunătăţeşte. Trageţi brezde de scurgere în muntelui, unde pământul arător e puţin, volta cu putere şi înafară, astfel, că ne
locurile cu holde. îndată după culegerea cucuruzului se dă o cositură de mare preţ şi mai
Nu uitaţi a chibzui asupra înpregiurării:
unde şi cum aţi putea semăna cu mai multă face în acelaşi loc semenatul grâului, remâne timp pentru semenarea grâului
nădejde de isbândă trifoiu. Pregătiţi spre fiindcă hotarele sunt împărţite nu în în toamna viitoare.
acest sfirşit măcar o parte din pământul trei, ci numai în două părţi. In această Din nou spunem, că 4a un juger
menit a rămânea ogor.
Grăpaţi cruciş şi curmeziş fenaţele, întâmplare, după semenatul grâului, sunt de lipsă 4y2—6 kgr. sămânţă,
trifoiştile şi luţerniştele. îngrăşaţi fenaţele poate urma şi acela al trifoiului; dacă care se îngroapă numai 11/2 cm. până în
cu gunoiu. Faceţi brezde şi şanţuri de scur
gere. însă nu s’ar face acum, sămănatul tri 2 cm. în pământ; bun serviciu face
Amânaţi cât numai se poate culesul foiului se poate face primăvara tare de spre acest sfirşit o grapă uşoară de
viilor, ca se dobândiţi un vin cât mai bun.
La cules alegeţi strugurii barem în 3 părţi, timpuriu şi de dorit ar fi să se facă lemn sau şi numai o legătură bună de
după-cum adecă unii surit răscopţi, alţii cât mai în multe locuri. mărăcini, ori tăvălugul.
copţi ear’ alţii putrezi şi acri.
Dar’ pe urma cucuruzului în cele R omul S xmu
mai multe locuri nu se mai samănă
SSmănaţi trifoiu în cucuruzişti! nimic, ci se lasă ogor, fără a se lua în
In nr. 34 al „Bun. Econ“. am în decurs de un an aproape nici un folos V i i .e r .i t
demnat pe iubiţii cetitori se samene Acesta e un rău mare şi nu e bine
îndreptar
trifoiu în holdele de toamnă. De astă- să rămână neîndreptat. Să vedem deci,
pentru manipularea în chip raţional a
dată le atragem luarea aminte asupra ce s’ar putea face ?
mustului şi a vinului.
împregiurării de mare însemnătate, se După plantele de săpat, cum e
samene trifoiu în cucuruzişti. cucuruzul, dacă locul a fost şi gunoit, Instrucţiuni date de ministerul reg. u. de agricultură.
Este ştiut, că la noi mai pretutin- pămentul rămâne desfundat, curăţit de (Urmare).
denea, unde isbuteşte cucuruzul, isbu- burueni şi destul de bun, astfel că trifoiul A legerea stru g u rilo r.
tesc şi grâul şi orzul; de aceea se şi reuşeşte sigur ; ear’ după el spicoasele de j In vii de soiuri mestecate se în
samenă aceste plante în un anumit toamnă şi primăvară reuşesc deopotrivă, j tâmplă adeseori că un soiu e copt de
rînd unele după altele. Ear’ unde isbu- Urmează că în cucuruziştele cari timp de j tot, altul e necopt şi altul e deja în
tesc grâul şi orzul, acolo isbuteşte şi un an se lasă ogor sterp, se poate să- j florit, dat pe putrijune. E lucru foarte
trifoiul. In urmare cucuruziştile noastre mâna fără nici o teamă trifoiu. Anume: firesc, că din atari vii se nu putem face
mai toate dearîndul ar fi potrivite şi se va urma, că acolo unde sunt numai un vin nesmintit bun.
pentru trifoiu. Prin aratul de primăvara două hotare, păscendu-se o săptămână Ca şi între astfel de împregiurări
F O I Ţ A cepe hora în sat, când o se mai jucăm? Nu toată viaţa: la gât o legătură roşie ca sân
mai vine; ce-o fi având?* gele iepurelui, cu capetele fluturând- în vânt.
Din când în când câte-o fată este din De sub pălărioara lui, pusă cu meşteşug pe
CHIYU CORGODEL sat şi o ia rasna spre moară, ca nişte po- sprinceana dreaptă, se lăsa pe frunte colţul
târnichi speriate de vânător. .perului lins. Un brâu conabiu, din care eşea
Pe o pajişte verde la marginea satului, îm E sărbătoare, şi fetele şi băeţandrii se un flueraş aib şi plecat spre dreapta, despăr
prejurul morii de vânt, fetişcanele şi băeţan- învaţă se joace la marginea satului — la ţea un mintean nou de pantalonii albaştri
drii se sbenguesC. Aci vezi pe câte unu că ■marne, cum zic ei, — că aşa-’i datina: fata închişi; mustaţa-i rară, pusă cu fusu, îi aco
sS repede la una şi-'i dă o palmă, aşa în când se prinde în hora satului, să ştie, că perea gura largă şi buzele groase; ear’ faţa
glumă; aci o ia de gât, o ciupeşte, apoi se de, o priveşte o lume întreagă şi e ruşine lui ciupită, par’că era mâncată de molii; dar’
ia după ea s’o prindă, că s’a ascuns după când îndrugă aşa fără rost.... le uitai pe toate, când îi priveai legătura şi
moară şi-i face în necaz. mai ales ghetele strălucitoare cu tocurile
Odată se opresc cu toţii şi pun mânile
— Stăi, stăi, că puiu eu mâna pe tinel la sprîncene, şi se face o tăcere par’că n’ar înalte şi ascuţite.
şi dă în dreapta, dă în stânga, până o prinde. Drăcoasele de fete se întorceau una Ia
fi nimeni pe-acolo: »uitc-l, uite-l« — şi nea alta: »uite soro, Corcodel, ei vezi? se nu
Şi celelalte o necăjesc: »sîc, sîc, că te-a Chivu vine încet, tacticos — sontîc, şontîc! j
prins*. mori? Bată-te se te bată! De aceea o fi în
Să-l fi vezut, a început se rîză de departe. târziat, mai ştii, dracu, o fi pus ochii pe
— Da ce, soro, să te pui cu nebunii.. Fetele se reped spre el, dar’ de-odatâ se
Nu vezi că i-a eşit sufletu alergând! E ne opresc. Toate se uită la el, par’că ar fi altă vr’una din noii*
— Aidi, aidi, hora, nea Chivule, hora
bun, când o ia în gât, n’o mai scoţi la căpă- aea: mite nea Chivu, bre, bre, da bine te-ai a nouă; s'o învăţăm odată, zi nea Chivulel
tâiu cu el. gătit! MS, me, ce mândru, par’c’ai fi un gi- i — Nu cânt. azi, sunt necăjit, nu cânt!
Şi ear' aleargă, ţipă, sar, par’că ar fi nere«; da nea Chivu înaintează rîzend, când — Da ce ai, nea Chivule? nu-ţi sunt
nişte pui de barză, care se încearcă se sboare. la una când la alta, şi merge tacticos, şon toţi boii acasă, n’ai dormit bine azi noapte?..
Pe urmă... odată se opresc cu toţii şi-şi tîc, şontîc I ‘ Auziţi fetelor, nu vrea se cânte. Puneţi mâna
aruncă ochii spre sat: »nu mai vine, nu mai Nici-odată nu se gătise nea Chivu ca pe el se-1 întindem niţel la maşină, se-i vie
vine, soro, şi e târziu, de-acum încolo se în în ziua aceea; sfi-1 fi vezut, nu-1 mai uitai chef de cântat.
