Page 2 - Bunul_Econom_1900_43

Pag- 2 B U N U L ECON OM Nr. 43

danilor de pe continent nu cunoştea ar trebui se stea mai bine, uiţi însă Astfel stau lucrurile în Anglia;
margini, şi îmi aduc bine aminte, că un singur lucru: năvălirea Evreilor! eată ce au putut să facă ioo.ooo de
era se fiu ocărit odată c â n d am încer­ Şi acum începu o povestire ase­ Evrei între jp,ooo ooo de anglo-saxoni!
cat se spun câteva vorbe spre a tîl- mănătoare cu cea de acum douăzeci Şi credeţi, că dacă o ';2 milioane de
cui' această aperare aşa de naturală. de ani; numai că rolurile erau schim­ Români vor acorda drepturile civile şi
Cum se schimbaseră acum toatei Mi-am bate, căci eu arătai cât de ţinător la politice celor 400.000 de musafiri, după
aretat bucuria, că voiu putea visita în obiceiurile vechi e Englezul de provin­ o sută de ani —- ce zic? — după 50
ziua următoare prăvăliile, în care fiind, cie, acuma a venit Evreul mult mai de ani, vor mai fi pe lume Români,
copil, îmi plăcea sâ fac micile mele vioiu, şi şi-a făcut loc alături de vechii decât doar ca hamali, măturători de
cumperături... »Ahl... A... a dat de mult negustori, prin introducerea de noue strade şi proletari ţărani reduşi la sapă
Faliment, s’a împuşcat, fiii sei s’au dus mărfuri şi noue feluri de „geşefturi**, şi de lemn ?“
în lume! B... şi-a închis de vre-o câ­ aşa mai departe. Dar’ rudele mele fură „Şi încă ceva: dacă Evreul se
teva luni prăvălia; el îşi perduse deja puţin încredinţate de vorbele acestea. simte nenorocit în România, cum se
jumătate din avere şi cu ce-i rămăsese Ziceau, că Evreii năvăliseră în ţeară spunea mereu în ultimul timp, atunci
şi-a cumpărat o mică casă ţărănească, ca un roiu de lăcuste flămânde şi rui­ fiţi darnici şi nu vă cruţaţi punga,
spre a-şi sfîrşi betrâneţele în pace şi naseră firmele străvechi, nu prin inte- pentru a-’i «şura — plecarea din ţară.
uitare. Vreai să mergi la C..J Pe acesta ligenţa mai-mare şi mărfuri mai bune, Când Evreii n’au vrut să părăsească
îl vei mâi găsi, în adevăr: e acum calfă ci prin concurenţă necinstită, prin ban- Babylonul, Cyrus a făcut mari jertfe de
în prăvălia care fusese a tatălui, a bu­ crotări înşelătoare, prin stoarcerea ne­ bani pentru a’i îndupleca să se întoarcă
nicului şi a străbunicului seu...« omenoasă a lucrătorilor, prin Introdu­ la ei acasă, la Ierusalim, şi când întorşi,
Ce se întâmplase oare în acest cerea unor mărfuri rele, cum nu s’au totuşi nu li-â plăcut în Ierusalim, Darius
timp? Căci cinstea e lege în negoţul văzut niciodată la noi, — şi aşa mai li-a mai trimes o sumă, cari azi ar face
Englezilor şi de aceea în astfel de oraşe departe. Şi, din nefericire, aceste vorbe 5 milioane de mărci, ca să stee acolo,
mici, prăvăliile mai mari aveau o sta­ nu erau ne-întempiate! Gând a doua şi urmaşul lui, Artaxerxe Longimanus,
tornicie neclintită! Aşa de exemplu ni­ zi de dimineaţă trecui prin oraş, mă n’a cruţat osteneală şi cheltueli pentru
meni nu putea să spue despre sus nu­ încredinţai singur de adânca schimbare, a întări împrejurările în Ierusalim şi
miţii B, şi C. că de când erau, căci ce se petrecuse: vechea mea Anglie pentru a-şi apăra ţeara de întoarcerea
cei mai în vîrstă oameni îi cunoscuse era abia de recunoscut. Un mic exemplu: Evreilor, — rămăseseră doar’ şi aşa
ca nişte prăvălii străvechi; A. al cărui câtorva prieteni bosniaci le făgăduisem prea mulţi! Aceştia erau domnitori
prăvălie era mai mare, putea să arete să le aduc bricege adevărat englezeşti înţelepţi!
cu documente întemeierea ei în anul cărora le mersese vestea de bune. In A r trebui să plătiţi un premiu
1619. Şi acum, în puţini ani, mai mult tot oraşul însă n’am putut găsi unul Evriilor pentru părăsirea României ;
de a treia parte din aceste străvechi din acele neasemănate bricege engle­ ori cât de îngreunător ar fi această
case se prăbuşiră! Ştiam, că proprietă­ zeşti! Când eram popii, nu se găseau măsură pentru finanţele d-voastră, ea
ţile, în urma scăderii preţului bucate­ alte bricege; Ori-cărui negustor i-ar fi va rodi de-o miie de ori mai mult!!*
lor, căzuseră Ia cam a treia parte din fost ruşine să'ţiă'"'fti'ctrfăi i proastă, chiar Şi aşa mai departe, glăsueşte
preţul lor de mai înainte, dar’ numă­ dacă oamenii ar fi%erut-o pentru ef- practicul şi învăţatul Englez.
rul fabricilor, şi prin aceasta viaţa de tinătate. In schimb, acuma am găsit Oare din vorbele lui, învăţa-vom
oraş crescuse, şi mijlocitorul unor măr­ numai marfă proastă. Negustorul Evreu şi noi ceva în a preţui pe aceşti oa­
furi mult cerute, trebuia să stea mai nu ţine marfă bună, fiindcă Câştigul meni, a-’i încungiura şi-a cerceta prăvă­
degrabă mai bine, decât mai rău. lui la aceasta e mai mic şi pentrucă e liile creştinilor?
»Da, ai dreptate, mi-se răspunse, lipsit de ori-ce simţ de cinste în negoţ.

F O I T Ă Atunci, din înăiţime-un înger Şi rege să făcu bogatul.
9
Veni la el şi-l zise: «Fie Umbla printre supuşii săi
Precum doreşti..,'» Şi muncitorul Intr’o căruţă d’aur, trasă
Crescut de mic în sărăcie De patru cai ca nişte smei,-
OMUL NEMULŢUMIT Se pomeni ca ’n vis d’odată C’un şir de călăreţi nainfe,
Bogat, scutit d’ori-ce nevoi, — Şi-aVea şi ’n urmă călăreţi..,'
—Legendă—
Şi ’n loc de-a se trudi cu munca, Dar, eată, soarele răsare,
Stetea lungit pe perne moi... Nâlţându-se pe cer măreţ!..

Un lucrător, ce ziua toată — . Şi-a lui lumină, foc ce arde
Dar’ într’o zi tretiu pe-acolo
Ba une-ori şi noaptea încă — E pentru globul pământesc;
Al ţării rege ’ncoronat,
Muncia, ca se-’şi câştige pâneâ, Cum umblă regii*’ în trăsură, De sete iarba sâ usucă
Tăind la piatră dintr’o stâncă, — De patru cai frumoşi purtat, Şi florile se ofilesc.
Odată, cum era de muncă
C’un şir de călăreţi ’nainte Sărmanul rege nu mai poate
Di n-cale afară obosit, De nâbuşala arzătoare..
Şi călăreţi având şi ’n urmă...
îşi înălţă ’n spre cer privirea
Bogatul din pridvor îl vede, «Ah, Doamne!,, (să gândeşte ’n sine)
Şi ’n sine astfel a grăit :
Şi fericirea i-se curmă. «Ce mult ăş vrea să fiu eu soare!...»
«O, Dumnezeule prea sfinte! «Ce strălucire! câtă pompă!.. — «Prea brne!» îngerul îf spune
«De ce tu oare m’ai lăsat » Aşa vieaţă-aşi înţelege!.. Din nou. «Va fi precum vrei tu...»
«Să duc atâta greu în lume? «Eu nici pe sfert nu sunt ca dînsul... Şi regele pe loc în soare
«De ce nu sunt şi eu bogat, — «Ah, pentru-ce nu sunt eu rege?.» Strălucitor să prefăcu.
-«Să am argaţi, se am în casă — «Să fie dup’a ta dorinţă...» Şi de pe cer cu câtă fală
«De toate câte-’mi trebuesc, Ii zise ear’ cel înger blând îşi arunca a sa privire
«Şi ’n loc de-a mă trudi cu munca: Cu vocea sa mângăitoare, Spre lumea ce stetea uimită
«Să stau şi să mă odihnesc?.. Din cer la dînsul coborînd. De-a lui măreaţă strălucire!..,