Page 4 - Bunul_Econom_1900_43

Pag. 4 B U N U L E C O N O M Nr. 43

rul plin de floare al pivniţei se lipeşte vom putea câştiga, decât cu soiul ce-I
şi de vio şi ori-cât ne-am * *păzi, vinul Un cuvent cătră oieri! avem astăzi. Putem ţinea de acelea
va înflori şi se va strica. In pivniţi ce mai puţine, cari ne cer hrană mai pu­
nu se pot aerisa, şi buţi, unelte, toate Un cetitor al foii noastre, pricepe- ţină, şi totuşi câştig vom avea mai
înflor şi aerul plin de floare şi el, e tor în cultivarea oilor si doritor al îm- mare ca azi după multe şi de soiu prost.
'
' y
stricăcios vinului. bunâtăţirii rassei oilor şi în părţile
noastre, adresează ciobanilor români şi­ Adeverat, că oile se corcesc şi după
D espre zid ire a p iv n iţe i.
rele de mai jos, pe cari cărturarii noş­ loc şi după păşune, dar’ de vrem, ca
La zidirea pivniţei trebue se ţinem
tri din comune unde sunt proprietari se nu se corceassă, trebue ca în tot
foarte mult samă de starea locului, de
de oi, s£ binevoiască a le aduce, ace­ anul se aducem astfel de berbeci, şi
aceea nu putem stabili o regulă pentru
lora la cunoştinţă, întrucât aceia înşişi anume mai ales berbeci negrit Cei
zidire, atâta se poate spune numai,
n’ar fi cetitori. Iată scrisoarea din vorbă: mai buni berbeci negri în putem că­
că pivniţile săpate în coaste sau chiar păta în comitatul Târnavelor şi al Bra­
în stâncă, sunt cele mai bune. La zidi­ în rare comitate se află atâtea oi, şovului şi mai cu samă în Birtan (Be-
rea acestora, trebue se ţinem samă de ca în comitatul nostru al Hunedoarei, rethalom) lângă Ibaşfălău (Erzşebetvăfos).
aceea, ca dela gură spre fund, ele se şi mai cu samă în părţile Haţegului, Ţinend astfel de berbeci negri, vom
meargă ceva ridicându-se, pentru-ca la numai, durere, că ţinem un soiu de oi dobândi miei negri, al căror preţ e mai
ferberea mustului, acidul carbonic se se cu lână rară şi tot ca inelele şi nu bun. Mieii trebue feriţi de frig, lăsaţi
poată scurge prin uşa cea mare, apoi are preţ nici lâna, nici oile, şi nici se sugă, se nu le tragem laptele, căci
ca pivniţă să aibă câteva hoarne, pen­ peile lor!
A trăgendu-le laptele, ei slăbesc, lâna creşte
tru a o putea aerisa: înainte de asta cu vre-o câţiva mare şi nu ne putem împlini scopul de
Dar’ zidirea unei atari pivniţi, în ani, până nu s’au comasat hotarele mai
mare câştig. Se-i ţinem 4—5 sâptemâni
stâncă, cere mari cheltueli, şi nici nu multor sate şi oraşe, puteam afla mai
şi atunci se pot vinde sau tăia şi peile
se plăteşte, decât dacă piatra scoasă prin toate satele oi, acum înse numai
au preţ dela 1.50 până la 2 fl. bucata,
din ea, o putem folosi la zidit ceva, ori în rare locuri se mai pot ţinea aşa
pe când mieii noştri îi > ţinem 2—3
o vindem spre cutare scop. multe-multe. Deci de vrem se avem
luni şi nu căpătăm pe miel cât am pu­
Proprietarii mai mici de vii, se-’şi câştig mai bun după oi, trebue se pră­
tea căpăta pe pieile celor negri de
zidească pivniţă lângă cămara de stors sim alt soiu de oi, măi mări şi mai
cari zic I
sau sub aceea. (Cămara de stors o vom grele, a căror lână şi piei sunt mai
descrie la rîndul seu, acum pomenim cu preţ, asemenea şi mieii lor I Spre Dacă mergem la tîrg la Haţeg sau
numai, că cultivătorii aevea bine întoc­ scopul acesta si ne însoţim mai mulţi la Sfântă-Mărie, vedem Jidanii, Nemţii,
miţi, au o cămară anume lângă casă laolaltă si sâ cumpărăm berbeci albi şi alţii, cu şetre întregi numai cu piei
ori chiar deosebit de casă, şi acolo dela Câlnic sau dela Loman, lângă negre pentru căciule şi maeştrii se îm­
aduc strugurii şi-’i storc, acolo având Sebeşul-Sâsesc! Mai cu samă în comi­ bulzesc s<5 le cumpere, nu ca pe cele
toate cele de lipsă pentru aceasta, tatul Sibiiului se află cele mai bune oi, albe, căci de pildă domnii cei mulţi de
şi pivniţa aci aproape ori chiar sub şi noi aducend berbeci de soiul acelora, prin oraşe, toţi căciule negre caută, ear’
Camara). (Va urma.) vom vedea, că acuşi îndoit mai mult albe nu, asemenea blane la bunzi, de

de numele celui-ce a scris-o. Un oftat uşor şterse lacrimile şi să duse iute la leagăn. îl fericită!» apoi i-a strîns cu gingăşie mâna
ieşi din pept, un oftat smuls psptului ei de sărută pe frunte, ringeraşul mamii», îi şopti, şi s’a dus. O, acel fărmecător al viselor sale
dulcile aduceri aminte scormonite! Faţa i-se apoi şezu pe pat şi începu a legăna. de odinioară unde e? Unde e? Să întoarse
învăpăie, sângele' îi svâcnea cu putere în • O dacă, D-zeule, — ar fi el, poate spre părete şi atunci i-se păru că bate ci­
temple şi un fior nespus de dulce îi trecu n’aşi sta tot singură! Doamne, ce am greşit? neva la uşe. >Cîne e?< întrebă eă răstită.
prin tot trupul. Fiorul dulce, fericitor chiar, Cât sunt de nefericită l« Ascultă şi fiindcă nu-i răspunse nimenea să
ce îl simţi atât de viu în anii tineri, când O luptă să născâ în sufletul ei în aces­ linişti.
închizând ochii, te laşi pradă dulcilor aduceri te clipe, o luptă între iubirea faţă de El şi A cugetat că e bărbatul şi O groază o
aminte cari în parte sau chiar toate sunt le­ între simţământul realităţii, că ea e deja so­ cuprinsese.
gate de o »Ea« sau de un »EI«. Astfel de ţie şi mamă, o luptă al cărei sfirşit este de Ziua bărbatul ei era ocupat ca funcţio­
clipe trăia tinăra femee de care vorbim. regulă — ura faţă de bărbat.
nar, ear’ noaptea până târziu sau chiar toată,
Ca o furtună îi trecură prin minte toate Orologiul bătu rar 12, copilul durmea
o petrecea prin Cafenele sau crâşme, ear’ pe
visurile sale din copilărie, visuri gingaşe, ţe­ liniştit ear’ lampa adurmea şi ea... Şi pre­ ea o omora urîtul singură acasă, slujindu-i
sute cu acela, a cărei amintire în acestea cum liniştea din odae o întrerupea răsuflarea prilegiu la căinţe şi dureri sufleteşti. Era târ­
clipe i-a mărit neliniştea sufletului. Nu îşi băiatului, câte urt oftat al ei şi bătăile rit­ ziu, ea se svîrcolea încă în aşternut, icoana
mai putea, lua ochii de pe numele lui. mice ale orologiului, întunerecul îl brazda
lui îi era pururea înainte, şi deşi ţinea ochii
De când nu Ta mai văzut! şi ce doi zarea slabă a focului.
închişi, ideşi simţea oboseală, nu putea adormi...
îi e de el! Ochii i-se umplură de lacrimi, Să puse în pat. Chipul lui îi era veci­
începu a tremura ca cuprinsă de friguri şi nie înainte, i-se părea aproape, aşa de aproape Apoi când somnul îi întinse vălul seu
a-şi muşca buzele trandafirii. Deschise apoi că par’că îi simţea răsuflarea, că-i aude bătăile peste ochii frumoşi, când pe aripa sa o trecu
în lumea viselor, ea strînse pumnul măriei
ochii mari şi ea şi când s’ar fi cugetat adânc tnimei. Nu putea adormi deşi simţea o obo­
.drepte cu putere, ea şi când i-ar strînge mâna
la ceva, ii ţinti în sus. îi veni în minte icoana seală pe ochi. îşi aduse aminte de acel cias
lui aşa de limpede, încât nici-odată nu şi-a din viaţa lor, când El a văzut-o pentru cea lui şi îi şopti încet şi dulce, ca şi când ar
putut da samă mai bine de ea, de când s’au din urmă-oară ca profesoară într’un internat, fi fost lângă ea: > Visuri curate!»
despărţit. cum a plâns ca un băiat, când ea i-a spus ŞTEFAN V. VELŢIAN
»0 , D-zeule«... oftă ea încet, dacă »ar că e logodită, aşa fiind voia altora... Şi el
f i » — şi copilul începu a plânge. Ea îşi i-a şoptit încet printre lacrimi: »Mărioară fii