Page 3 - Bunul_Econom_1900_43
P. 3
Nr. 43 BUNUL ECONOM Pag. 3
• •' ' ''
că viile sunt în loc nisipos, ci în piv- dau peste an în sus şi în jos, acelea
V i I E R I T
tiîţile rele şi îngrijirea rea. Şi trebue sunt cele mai bune.
se se ştie odată, că bunătatea pivniţei, 2. Umezâla pivniţei. Fiecare cuf-
îndreptar
are înrîurire hotărîtbare asupra bună tivător de vin, cunoaşte înrîurirea rea
pentru manipularea tn chip raţional a
mustului şi a vinului. tăţii vinului. a pivniţei celei prea umede, asupra
vinului. In acestea floarea atacă întâi
Instrucţiuni date de ministerul reg. u. de agricultură. O p iv n iţă bună. grinzile de .sub buţi, apoi doagele din
Bunătatea unei pivniţi atîrnă dela jos, fundul de cătră părete, şi cu floarea
(Urmare).
trei lucruri: putrejunea, şi buţile se ruinează prea
Pivniţa. 1. Dela temperatura ei (dela gra repede, pe când în pivniţi uscate,, ele
. De când filoxera pustieşte şi vesti dul ei de căldură), 'care trebue se fie tin foarte mult în stare bună. Dar’ si
>
>
tele noastre vii de coaste, de atunci de căldură mijlocie, adecă vara se nu pivniţa prea uscată îşi are scăderea sa:
locurile nisipoase şi mai la şes, au în fie caldă, dar’ nici iarna să nu o ră în acestea prea scade tare vinul şi ne
ceput a fi cu folos plantate cu soiuri cească. Dacă am pune în ea un termo trebue mult la umplutul într’una a
de vie din patrie, — dar’ despre vinul metru (măsurător de căldură), apoi buţilor.
din locuri nisipoase mulţi zic, că au se trebue se vedem că căldura din ea e La facerea pivniţelor se ne alegem
limpezeşte, e de un gust zgărietor ne totdeauna între 8 şi 12 grade după dar’ un loc zbicit, care va da pivniţei
plăcut şi nu se poate păstră. Celsius (8 grade când e frig şi până la numai umezala de lipsă,
Vorba asta poate avea ceva temeiu, 12 în veri), şi cel mult 15 grade când x 3. Aerisarea pivniţei. E de neapă
întrucât vinurile în ţinuturile nisipoase, verile sunt fierbinţi de calde. Dacă piv rată trebuinţă, ca aerul pivniţei să-’l
de regulă nu le îngrijesc în pivniţe, ci niţa e rece ca afară, ea face ca des- putem schimba, împrospăta. Asta nu e
în cămări nepotrivite pentru păstrarea voltarea vinului se înainteze încet de de lipsă numai pentru buna întreţinere
vinului, în care când căldura prea mare, tot, ceea-ee nu e bine, căci în pivniţi a buţilor şi a altor unelte, ci şi pentru
când firigul prea mare, împedecă fier reci, starea a doua a fierberii, cea poto vin e de mare • însemnătate, cu deose
berea cea bună a mustului, şi zaharul lită, nu porneşte, şi aşa deplina ferbere bire atunci, dacă în aceeaşi pivniţă lă
din el trece în acea ferbere rea prin a vinului să prelungeşte până cătră săm şi mustul, se fearbă. Căci dacă
schimbări, cari lipsesc vinul de ade capătul verii, ba mustul cel tare dulce aerul unei pivniţi în care ferbe must,
vărata lui bunătate, ba îl poate schimba poate sta nefert deplin 1— 2 ani. nu-’l putem schimba, în aceea nu pu
în aşa o zamă, acuşi ca moar ea de Ear’ pivniţa prea călduroasă are tem îptra fără primejdia vieţii.
curechiu. Dar’ faţă de aceasta pot înrîurire şi mai^ re^^^şupra vinului -— Sunt multe acele pivniţi, la cari
spupe hotărît din proprie probă, că şi atari sunt pivniţile;.para foarte calde şi afară de uşă, nu mai afli nimic, nici
vinul din locuri nisipoase, îngrijit în iarna foarte reci — . căci în acestea vre-o deschizătură pentru aerisare, nici
pivniţi bune, se face ‘tot atât de bun, vinul uşor înfloare, să oţeteşte şi nu o fereastră sau vre-un horn, şi aerul
curat, sănătos şi ţinetor, ca vinul din se ţine. unei atari pivniţi e pururea închis, îne-
vii de coaste. Pivniţi cari au totdeuna căldură căcios, şi dacă după ferbere, tragem
Sminteala zace dar’ nu în aceea, de 12 grade C. şi numai puţin mai vinul aci în o bute cât de curată, ae-
D’odată îns’un nor apare, Şi ’n stâncă norul mi-’l preface...
Drept soare se aşează chiar; Ear’ stânca arsă e de soare,
Să scalde ’n raze-acum pământul. De ploi şi vânturi e bătută. O noapte de iarnă, un frig nesuferit.
Să 'ncearcă soarele ’nzadar... Dar stă pe loc nepăsătoare. Un vânt rece şueră sinistru. In odaia ele
„Ofl“ (plin de ciudă el grăeşte, D’odată îns’un om soseşte, gantă, cu perdelele pe jumătate lăsate, la lu
Văzând că strălucirea-i piere) Avend pe umăr 6 casma; mina galbenă-verzie a lampei, se vede o
„Acest nor au mă bagă ’n samă, El dă în stâncă cu putere femee tinâră şezend cu coatele pe masă şi
„îşi bate joc de-a mea putere!.. Şi stânca ’ncepe-a se sfărma...
uitându-se adesea la orologiul de pe păre-
Vai, Doamne!.. Muncitoru-acesta tele din faţă. Privirea-i rătăcitoare se stre
„El e mai tare decât mine!.. „Mă prăpădeşte, mă doboară!.. cură pe sub genele-i lungi negre, ca razele
„Vai, pentru-ce nu sunt eu nor ?..•*
„De ce nu-’s muncitor, ca dînsul!..'1 de lună când e acoperită de un nor negru.
Şi îngerul îi zice ear’: Şi ear’ cel înger să coboară Pare că aşteaptă pe cineva. In leagăn un în
— „Să se ’mplinească al tău dor!,.“ Din cer, şi-’i zice cu blândeţe: geraş de copil, cu ochii negri, chip cioplit
Şi ’n nor pe soare mi-’l preface „Să se ’mplînească ce-ai cerut...“ din chipul ei din tinereţe. Nici când nu s’a
Ear’ norul varsă mări de apă,
Şi bietul om, din stâncă earăşi văzut aşa asămănare între mamă şi băiat!
Potop îngrozitor, de care
In muncitor s’a prefăcut.» Somnul părea că p obosise, căci să freca
Necopleşit nimic nu scapă; mereu cu dosul mânei la ochi, şi-şi îndrepta
Fusese-avut, — fusese rege! — adesea pe după urechi viţele negre de păr,
Sămănături, flori, case, oameni, Ear’ astăzi ?.. taie obosit reslăţite pe faţă. Să mai uită odată Ia oro
Să ’neacă ’n unde, pier de-arîndul: La piatră, cum tăia ’nainte, logiu şi începe a răsfoi încet paginile unei
O stâncă, numai, stă măreaţă Al său traiu nu e mai tihnit; toi, udându-şi adesea degetul. A răsioit mult,
In faţa lui, despreţuindu-1... De soartă însă nu să plânge, în sfîrşit să opri şi începu a ceti cu multă
„Al“, zice norul, „stânca asta Căci, a ’neercat în vieaţă toate, băgare de samă. De pe faţă i-se putea, ceti
„Mă ’ntrece în puteri pe mine ?.,. Şi traiu făr’ de năcaz el ştie curiositatea. Cetea într’una, ear’ când băiatul
„De ce nu pot să fiu eu stâncă ?“ Că ’n lumea asta pu se poate... ţipa, dîpsa ca supărată să scula şi mergea
Şi bunul înger earăşi vine, — P. DULFU la leagăn. Când sfîrşi de cetit, dete cu ochii
