Page 2 - Bunul_Econom_1900_46
P. 2
Pag. 2 B U N U L ECONOM ^ : Nr. 46
unei datorii din cele mai sfinte; răspun cât de târziu, chiar în ajunul iernii. 792 atari grădini, abia să află 510,
zătoare vor fi înaintea ţârii, care are Pentru spart sunt potrivite plugurile cu ear’ 282 şcoale nu au grădini pe lângă
nevoie de fii bine crescuţi! Să ştie
corman lung. Tufele şi rădăcinile, ce ele. Dar1 şi din cele 51 0 grădini nu
părinţii, că copiii râu crescuţi vor fi
s’ar fi aflând în astfel de ţelini, se scot mai 328 se cultivă, ear’--182 stau pustii.
spre ,cea. mai mare durere şi povară
înainte de arat, întrebuinţând sâpoiul, Deci în mai mult de jumătate din co
a bătrâneţelor lor. Se le pătrundă
aceasta în minte şi în inimă. hârleţul, sapa şi săcurea. munele acestei archidiecese, oamenii nu
Nu se ştie oare că după-cum Peste iarnă gliile se frăgezesc. In pot vedea nici o pildă bună în ale po-
deprinzi pe copii din cea mai fragedă
primăvară aceste J se mărunţesc cu o măritului atât de preţios. Dar’ şi din
vîrstă, aşa vor simţi şi vor lucra mai grapă bună de feri Pentru-ca locul să cele 328 de grădini de pomi în care
târziu? Nu se ştie că relele apucături
ale copiilor provin în mare parte dela se îmbunătăţească' şi mai bine, i-se să lucrează ceva, suntem siguri că
reaua creştere pe care au primit-o adaugă în timpul iernii gunoiu de vite earăşi în mai mult de jumătate Să lu
dela părinţi ? Nu se ştie că deprinderea sau var nestins. crează numai cu numele, şi cel mult
se face a doua natură ? Nu se zice, în jumătate de vor putea vedea oa
Pământul astfel pregătit se poate
că după-cum calul care nu se deprinde menii ceva mai de dai Doamne decum
cultivă doi ani după olaltă cu cucuruz.
cu zăbala devine nedomolit, tot aşa şi
De obicciu însă ovăsul, meiul şi hrişcă ştiu şi ei, şi astfel percentul şcoalelor
copilul lăsat în voile inimii sale nu mai
cunoaşte frâu?... isbutesc mai sigur în cei dintâi doi ani. şi comunelor care îşi împlinesc datoria
Temelia trebue făcută cu cea mai In alţi doi ani trebue sămănat cucuruz. asta frumoasă, rămâne mic de tot : abia
mare băgare de samă, dacă vrem se 20 la sută, ear’ 80 perdute!
înainte de a fi supuse culturii, ţe
avem o clădire sănătoasă şi tranică. E mai tristă această mică statis
linile apătoase trebue săcate şi sventate;
Isus Christos e dumnezeescul tică, decât s’ar putea socoti aşa la în
educator şi învăţător. «El e lumina ear’ acele, cari produc plante lemnoase tâia vedere.
lumii şi celce-’i urmează nu va umbla cu rădăcini lungi, greu de stîrpit, du-
în întunerec, şi va avea lumina vieţii.» pă-ce s’au arat de cu toamnă, trebue Pomăritul e o lucrare economică,
Şi afară de aceasta n’a'mai zis el însuşi: lăsate ogor timp de un an pentru a pe care de ne-ar opri cineva dela ea,
Lăsaţi copiii să vină la mine... căci a se usca cu desevîrşire. In această stare ar trebui să facem totul se ni-se ridice
unora ca aceştia este împărăţia lui
gliile —- întoarse cu iarba 'n jos — se opreliştea, dar’ noi şi când ne silesc,
D-zău.»
pun grămezi înalte de un metru, şi ne sileşte legea, tot nu ne punem
Să ducem pe copii în biserica lui
Christos, căci El e lumină, blândeţă, li-se dă foc. Arderea trebue să se în pe lucru, par’c’ar fi să ne jucăm cu
nevinovăţie, sinceritate. Să ducem pe tâmple pe încetul, închis şi nu cu fla foc şi cu sărăcie! Deşi vedem zi de zi
copii la Christos, căci El trebue să le cără. Unde ar începe să ardă cu fla sub Ochii noştri, cum vin streini din
fie idealul în eeea-ce priveşte însuşirile cără, aceasta trebue înăduşită, aruncând mari depărtări, — aici pe la Orăştie
sufleteşti. Casa noastră Regală e cu
păment. Cenuşa şi ţărîna râmase din vin de pe la Arad şi de mai departe
noscută prin religiositate. Regele Carol a
ardere se împrăştie şi amestecă apoi — şi caută unde află un om care are
cerut tuturor din ţara aceasta ca regulă
de vieaţă: «Nihil sine Deo, nimic fără cu pământul. poame, şi i-le cumpără din curte şi i-le
Dumnezeu« Şi, potrivit acestei fru Ţelinile joase, cari produc mai plăteşte bine, că nu să caută nici grâul,
moase devise, să caută a se îmbogăţi mult burueni, se pot întrebuinţa ade nici vinul, nici vitele mai altfel!
inima micilor prinţi cu sentimente
sea mai cu folos ca fânaţe şi locuri Râu facem că şi unde avem gră
religioase şi morale. Şi cât de fericită
de păşune, decât ca arătură. dini şcolare, nu lucrăm în ele, ear’ ca
în urmări va fi o asemenea creştere!
oameni singuratici săvîrşim curată crimă
Am crezut de datorie să comunic R omul Simu
faţă de bunăstarea proprie, că ne lă
cetitorilor noştri această frumoasă şi în
ţeleaptă pildă de creştere a copiilor. săm pustii grădinile cele mari!
P O M Ă R I T
P. G.
Şcoalele de popi. V I I E R I T
A g r i c u l t u r a Un lucru cât se poate de supără
îndreptar
cios îl scoate la iveală o statistică mai
Spargerea ţelinei în ajunul iernii. nouă, despre starea şcoalelor române .pentru manipularea în chip raţional a
mustului şi a vinului.
Sunt păşuni şi fenaţe, în cari nici gr .-or. ardelene, Care arată între altele
plugul, nici hârleţul nu au intrat. Cu şi câte ş c o a l e de pomi , g r ă d i n i Instrucţiuni date de ministerul reg. u. de agricultură.
înmulţirea oamenilor însă şi aceste me ş c o l a r e , să află pe lângă şcoalele nu
(Urmare).
reu se restrîng, prefăcendu-se în ară mite, în toată Transilvania. Sunt de
turi, parte pentru a sămăna bucate, toate 792 şcoale (între cari numai 101 D e ce trebue vinul tras de pe drojdii?
parte pentru a produce cu timp nu cu edificii închiriate, celelalte proprii), Vorbind cu unul altul, adesea am
treţ mai mult şi mai bun pe sama ani şi în înţelesul legii, pe lângă fiecare auzit, că drojdiile sunt care dau vinu
malelor. şcoală trebue să se afle şi o g r ă d i n ă lui aroma şi puterea; dar’ asta e o
Pentru spargere sunt a se alege de pomi , cultivată de învăţător cu în credinţă învechită şi fără nici un te-
ţelinile a căror iarbă este de tot rară grijire, ca să fie pildă şi îndemn şi pen meiu, româneşte zis: nu-i adevărat!
şi în cari buruenile netrebnice şi muş tru popor să cultive mai cu dinadinsul Căci cum am mai spus, ce să aşează
chiul s’au sporit peste măsură. acest bogat ram economic, bogat is- pe fundul buţii, sunt mai ales drojdiile-
Spargerea aceasta nu trebue fă vor de bogăţie. bureţi ce să puseseră pe struguri, şi
cută primăvara, ci acum toamna, fie Dar’ statistica arată, că în loc de alte materii vârtoase. Şi-apoi precum
