Page 4 - Bunul_Econom_1901_44
P. 4
Pag- 4 B U N U L E C O N O M Nr. 44
Stipendii dela Asociaţiune. 200 coroane, stipendiul seu, ca se o întregi, iar’ alţi şase soldaţi marinari,
vindece. Mergea regulat şi doctorul o cu o altă corăbioară de acelaşi fel, au
«Asociaţiunea» escrie concurs pen trata cu —- electricitate. Când colo, stat sub apă douăsprezece ciasuri, fără
tru următoarele stipendii pe anul şco peste câte-va luni nenorocita se simţi a se arăta că unde sunt! Si şederea
j
*
lar de faţă: în altă stare. Doctorul, care e de altfel acolo atâta timp, nu a stricat soldaţilor
1. 120 cor. din fundaţiunea «I. de 65 ani, o adormia adecă totdeauna nici câtuşi de cât, căci neputând cora
Roman». şi în asemenea stare în loc s’o opereze bia lua aer proaspet de-afară, Englezii
la gât, a abusat de nesimţirea fetei, au inventat o maşină, care curăţă ea
2. 80 cor. din f. «Em. D. Başota».
desonorând-o. Caşul a făcut mare sen- şi împrospetează într’una aerul din co
3. 100 cor. din f. «A. Iancu».
saţie în capitală şi se aşteaptă aspra rabia scufundată.
4. 120 cor. din f. «I. Gallian»,—
pedepsire a mişelului. După forma acestor mititele, se
toate pentru studenţi de gimnasii, şi un
vor construi acum corăbii mari, cari
stipendiu d e:
asemenea se poată petrece sub apă
5. 80 cor. din f. «Dr. I. Moga» Corăbii nevăzute. Francezii au atâta timp. lnsămnâtntea lor e uriaşe.
pentru o fetiţă dela şcoala civilă a descoperit cei dintâi corăbiile cari se cufun Cu o atare corabie inimicul îti vine
j
Asociaţiunii sau elem. a «Reun. femei dă aşa de mult sub apă, că abia se văd nevâzut, se vâră sub corabia de resboiu
lor r. din Sibiiu». unele părţi din ele, coşurile şi altă puţin.
Asta pentru-că nefiind corabia întreagă cutare ce stă văzută pe , apă, şi o îm
Cererile, provăzute cu atestat de puşcă pe din jos, găurind-o şi făcând-o
afară de apă, ea nu dă aşa ţintă bună
botez, testimoniu de pe anul şcolar tre se se scufunde cu toţi ai săi, Precum
inimicului ca se tragă cu tunul în ea,
cut, testimoniu de paupertate, — se fie vedem descoperind ştiinţa atâtea minuni
ba se apropie aşa de tare de corăbiile
înaintate până la 30 Nov. n. la comi şi pe acest teren, e de prevăzut, că un
inimice, că le mpuşcă şi găuresce în
tetul central al Asociaţiunii în Sibiiu războiu dat pe mare între puterile mări
coaste fără se fi putut fi băgată de
(stradă Morii). europene, va fi ceva cum nici în poveşti
seamă. DaC totuşi acestea pot fi văzute
nu s’a închipuit mai fioros.
şi prinse încă, de vreme-ce unele părţi
Ş t ir i d e t o t f e l u l din ele ies şi se văd din ape. .
Acum Englezii îi întrec şi în acest A ajuns’o mâna sorţii pe ves
Un doctor criminal. La tribu
lucru pe Francezi. Zilele astea în apele tita fată a lui Don Carlos, pretendentul
nalul din Budapesta e în judecată doc
engleze s’au făcut de marinarii englezi tronului din Spania. Se ştie că nainte
torul Fazakas Daniel, care deşi nu are
interesante probe cu nişte corăbii, cari cu câţiva ani această fată din o fami
diplomă, dar’ ca un »feltscher« din
se ascund cu totului tot sub apă, de lie ce ţine dreptul de a ajunge în Tronul
vremurile vechi, făcea pe doctorul nu se vede nimic că unde sunt, doar’ ţării sale, s’a îndrăgit tun de pictorul
»operatorul«. Deschise-se chiar un spital,
după învolbarea apei se ghiceşti ce italian Folchi, om altfel sărac, şi a fugit
unde tăia (opera) cu electricitate. De, om
bălaur primejdios fuge pe sub măre. dela casa părintească, urmându-’l prin
modern. Intre alţii, venise la el şi o
Era o corăbioară mică, pe care se pu lumea mare, crezând că vor trăi şi
domnişoară, elevă la preparandie, care seseră şi o conduceau şase soldaţi, şi numai din dragoste. Părintele ei, Don
era umflată la gât. Ea a dat, săraca,
cari au stat cu ea sub apă trei ceasuri Carlos, n’a vrut să mai audă de fugita
F O I Ţ A Căpşorul blond, într’auiit de soare, aceea era foarte posomorit. Nu-i mai
Se razemâ pe mâna dalbă... Eată, plăceau întocmirile Frovedinţei şi cârtea
Doi vineţi ochi în suflet mă săgeată !
necontenit. Cu cât se gândea mai mult,
Se fie numai o părere oaie? '
că ce rău îi merge, cu atâta i-se părea
A D I O că e mai nenorocit. Dacă aş fi născut
Mi-se pării că ’mi povesteau o rugă...
Aleargă trenul, -— zi şi noapte-aleargăl O sărutare le trimit din fugă, şi crescut altfel, îşi zicea, aş fi mai
Prin gări o clipă gâfâind petrece. Căci trenul pleacă ear’ — bătu-l’ar focul ! vesel şi mai fericit. In frumoasa ţeară
Nerăbdător aşteaptă semn se plece, a Egipetulului, unde petrecea, soarele
Şi chiotă, — şi-’i gata ear’ se meargă... Stau trist la geam. Departe ’n văi se pierde
i-se părea prea ferbinte, rîul Nil căşuna
Lung şueră când peste poduri trece. Căsuţa albă cu podoaba-i verde —- prea multă umezeală, peşterea lui i-se
Carpaţii prind în neguri să se şteargă... Şi poate acolo m’aştepta norocul!... părea prea întunecoasă, ear’ cerul prea
Ce-’i pasă lui?... Te duce ’n lumea largă 1
ST. O. losif.
Nici zmeul din poveste nu-’l întrece. vânăt.
Când ieşea la ţeară, ceea-cej în
Măreţul soare joacă printre nouri...
Sub ochii mei fug şiruri de tablouri: nedumerirea lui o făcea des, la tot
Câmpii şi văi şi munţi şi apă eară... Betrânul şi soartea omenească, pasul găsea prilej să cârtească asupra
Ah! zi şi noapte sboară, sboară trenul, de Tolstoi. întocmirilor lui Dumnezeu.
Tot repetând în ropot lung refrenul: Zice că de mult, în vremea veche, Vedea un ţăran. Eată un om feri
Adio dar’ ! Adio, dragă ţară !
în ţeara minunilor, numită şi ţeara pira cit, îşi zicea el, dar’ nu judeca câte
I N TR EACĂT
midelor, trăia un bătrân cu frica lui lipsuri duce acest sărman şi cum, de
Pe ţerm, acolo, mică şi Curată
D-zeu, care, în anii săi din urmă, de multe ori, la coarnele plugului, se to
Stă casa cu ferestre sclipitoare.
In glastre rîde floare lângă floare, loc nu se putea împăca cu soartea ce peşte de arşiţa soarelui; vedea un lun
Dar’ printre flori un fin profil s’arată. i-o dăduse Creatorul pe pământ. De traş, ce om norocos, îşi zicea în sine*
