Page 5 - Bunul_Econom_1901_44
P. 5
Nr. 44 B U N U L E C O N O M Pag. 5
acolo după îndrumările jesuiţilor. Lucruri gur, care atâta s’a năcăjit pe bătrânul
sa fată nimic mai mult. Banii li-s’au
vechi, luate ca trofee de armatele eu său tată pentru această însurătoare la
gătat îndrăgiţilor mai iute ca dragostea
ropene. bătrâneţe cu fata de Jidov, că n’a vrut
şi ei au început a se lovi cu capurile
să vie în nici o atingere Cu „mama sa
de zidurile reci ale vieţii, ca toţi cei-ce
se asverl aşa în fapte uşuratice, călcând Hoţi primejdioşi pe trenuri. maşteră “
peste binecuvântarea părinţilor. In timpul Să tot aude că pe trenuri să întâmplă Zilele astea apoi a fost şi un mare
din urmă fugarii trăiau în Paris lup- adesea cele mai îndrâsneţe tâlhării. scandal între ele. Bătrânul Jokai trimitea
tându-se curmare lipsă. Mai nou ea s’a Acum foile aduc ştire de 2 fapte într’a- la „ziua morţilor'1 o cunună pe mor
şi bolnăvit şi a ajuns la aceea, că foile devăr blăstâmate a unor hoţi de mântul soţiei sale dintâi. Estan ear’ a
din Paris se roage pubilicul se contri- trenuri. Intre Dobriţin şi Baia-mare, un trimis, şi pe cunună a pus o pantlică,
bue cu ajutoare, milă, pentru nenoro negustor din Baia, cu numele Petul, pe care nu mai scrisese numele său, ci
cita fată de neam regesc. călătoria cu încă doi străini, cari s’au al soţiei sale celei nouă, anume că cu
pus se facă la glume cu el şi tot glumind nuna o trimite: „Doamna Jokai (Gross
să jucau cu o năframă cam umedă, pe Bela) pentru reposata Roza"...
Nu-’s parale la bieţii oameni.
care o aruncau încoace şi încolo, de Fiica lui Jokai mergând pe la
In luna trecută, Octomvrie, executorii
câteva-ori o aruncară în faţa lui Petul şi mormântul mamei sale să pună şi ea o
de dări avuseră îndrumare se strîngă
odată i-o puseră întinsă pe oap. De-odată cunună pe el, a vezut a cui nume e
cu toată puterea pe plătitorii de dare
omul începu a slăbi, a i-să închide pe cunună, adecă nici nu a bătrâ-
ca să-’şi plătească darea. Şi-au şi făcut
ochii, şi adormi. Hoţii îi furară 48 nulu ei tată, ci a tinerei sale soţii, pus
urîcioasa lor datorinţâ. Dar’ se vede
hârtii de câte 10 şi 5 floreni! Pe când poate chiar în ciuda fiicei lui Jokai, şi
că nu-’s parale la oameni, căci, d. e.
s’a trezit, mai ia bani şi oameni dacă
în Budapesta, organele statului şi ora asta aşa a supărat’o, că îndată a zvârlit
ai de unde! cununa de pe mormânt, ear’ plantica
şului, abia au putut încassa cu 500.000
Un Sas, Ioh. Hanel, a făcut şi el
coroane mai puţin ca în Octomvrie a rupt’o toată fâşii şi a aruncat’o de-o
arătare de acelaşi fel la Direcţia tre
anul trecut. parte!
nurilor. Pe el l’au adormit pe la Braşov
Jokai aflând de lucru, a păşit întru
şi i-au şters 1500 fl. ce avea la sine.
apărarea soţiei sale tinere aşa, că a
Tunuri chinezeşti în G-erma-
9 dat în judecată pe fiica sa pentru-că
nia. O corabie nemţească a sosit zi Ura între tată si fată. Scriito- ea ar fi batjocorit mormântul mamei
9
lele astea cu 175 de tunuri luate dela rul ungur Jokai Mor, coborîtor "din sale, a soţiei prime a lui!
Chinezi în vremea resboiului ce trecu familia jidovească Gutmann, dupâ-ce i-a
Multe feluri de oameni mai sunt
cu ei. Tunurile sunt foarte mari, cu murit soţia dintâi, creştină, şi-a adus să
şi între „domni"...
ţevi lungi şi grele, trăgând şi până la vede aminte de1 originea sa, şi, om de
100 măji unul. Tunurile fuseseră aşe 70 de ani, s’a însurat cu artista jidancă
zate pe zidurile ce încungiură Pekingul Gross Bela, fată tinără. Mormântul lui Czolgos. Pe
şi după scrisoarea chineză de pe ele Bătrânul amorezat şi însurat, are mizerabilul ucigaş al preşedintelui ame
se ceteşte, că sunt de 250 ani, puse nsă o fiică, măritată după un grof un- rican Mac Kinley, pe Czolgos, l’au ucis
dar’ nu judeca câte neajunsuri poate îşi-i deschide o uşe, care da într’o sală i-se părea în vis, dar’ o îmbrăcăminte
se aibe şi acesta, nu ştia cum îl pân lungă şi largă, cu număroşi stîlpi pe la îi era prea luugă, alta prea scurtă, una
desc şi pe acesta crocodilii, sau cum mijloc. Pe păreţi, jur-împrejur, şi pe era prea îngustă, prea largă, prea aspră
îl ameninţă dinţii calului de Nil. De ce stîlpi erau bătute cuie, şi de fiecare sau prea moale, prea grea sau prea
nu m’a lăsat şi pe mine Dumnezeu se cuiu atîrna o îmbrăcăminte omenească uşoară, prea călduroasă sau prea frigu
umblu cu cămile? Oamenii aceştia tre- întreagă. roasă; apoi chiaf şi în hainele, cari nu
bue se grijească de foarte puţine, zicea Fără ca conducătorul să-’i zică aveau scăderile acestea în măsură aşa
de altă dată. In sfîrşit, ajungând în ceva, bătrânul ştia în vis, ce înseamnă mare, odată îl strângea aici, odată
marea cetate Alexandria si văzând hainele acestea. îngerul, pentru-că dincolo şi nu se simţia în ele bine.
>
mulţimea nenumărată de oameni, din acesta era conducătorul, îi dete voie Cercase pe lângă toţi stâlpii de
sutele de mii, cari alergau în sus şi în să-’şi aleagă din miile de sorţi una lângă păreţi, dela dreapta spre stânga,
jos, fiecare i-se părea mai fericit decât după plac, să îmbrace hainele ce i-s’ar îmbrăcăminte de îmbrăcăminte şi se
dînsul. părea mai bune şi cari i-ar fi mai întreba suspinând: Să nu fie oare în
potrivite. palatulu ăsta, între miile de îmbrăcă-
Reîntors apoi în peşteră şi mai
Bătrânul nu mai ştia ce să facă minţi, una singură potrivită pentru
tare cârtea în contra lui Dumnezeu,
de bucurie. Asta o dorise inima lui mine? Puţine cuie mai erau şi ajungea
care l’a făcut aşa şi nu altfel.
nemulţumită de mult. Lacom îşi întinse ear’ la uşa pe care intrase. Zeu, nici
Odată adormind, eată că vede în mânile după hainele, cari sclipeau mai a treia din urmă, nici a doua îmbrăcă
vis un palat mai mare decât toate pe frumos, dar’ durere, nu i-se potriveau. minte nu se potrivea.
care le văzuse în Alexandria. Bate la Trebuia să le desbrace ear’ şi să Mai rămase cea din urmă. Pe
poartă şi îndată îi deschide un om, încerce altele. Nici unele însă nu erau asta abia îndrăsnea s’o încerce de frică,
care se părea, că ştie de ce venise. făcute pentru dînsul. îmbrăca, desbrăca, că în sfîrşit, n’o să mai âfle pentru el
Conducătorul îi face semn să-l urmeze cerca, proba, ore, zile întregi, după cum nici o soarte pe pământ. Dar’ a fost
