Page 4 - 1913-07
P. 4
Schiţa
y
Mama ţese, puiu doarme,
Cloşca moţăie sub pat, —
Fără glumă: ’n casa asta
Nu găseşti un colţ de stat;
Patu-i plin de ţoale, — masa-i
Numa blide, — ce te faci?
Spui o vorbă, scoli copilul —
Mama-ţi face semn să taci! —
Dar şi-a luat frumos tăbliţa,
Şi — în loc de masă — un
Scăunel cu trei picioare,
Şi — drept scaun — un ciaun. —
Şi-şi visează — pe când măna-i
Scrie ’ncet, tremurător, —
O catedră şi un scaun,
Ca la domnu ’nvâţător.
ELENA FAR AGO
SA CU LUI BUMBAC
ION DRAGOSLAV
/. Anestin, în „Barbul Lăutarul". Nimeni nu voia să-l primească şi umblă de colo
până colo, bătut şi oropsit, ca un câne fără stăpân.
veţi dobândi mai mult. Noi ziceam, că dacă Dumne Cât a fost vară şi bine, fiecare din sat s-a slu
zeu nu ne-a lăsat să fim o ţară, — să fim cel puţin jit de el: le-a păscut bobocii, le-a adus vitele dela
un neam. Voi sunteţi mai tineri, aveţi dreptul, să şi suhat, le-a cărat apă, acum, cu venirea frigului, fie
nizuiţi mai mult... care îl gonea:
„Măi, la mine, nu-i de oploşit, cât a fost vară
lată aşa glăsuieşte nenea lancu Anestin acum,
te-am ţinut, că mi-a fost milă de tine, dar amu, nu
după cincizeci de ani de muncă actoricească, istovi
pot, nu-i chip, du-te cu Dumnezeu. Şi apoi, tu mă
toare şi conştienţioasă cum nu este decât a celor cari
croiesc drumurile. nânci mult".
în adevăr Toader mânca mult, îi trebuia o ju
Iar eu îl aud de aici din streini şi parcă-1 văd
mătate mămăligă şi-o oală cu borş, ca să-l sature.
încheind:
Din pricina asta avea un pântec mare şi nişte obraji
„Dragi boieri din lumea nouă,
„Ziua bună vă zic vouă; ca nişte mere mari coapte. De îmbrăcăminte nu se
„Eu mă duc, mă prăpădesc, prea îngrijea Toader, cât eră vara, umblă desculţ, cu
„Ca un cântec bătrânesc 11 . o pălărie ţuguiată ca un gugui şi în cămeşe şi ismene
îl ascult şi mă trudesc, să desluşesc paşii, celor şi încins cu o aţă.
ce vor veni mâne... Acum venise frigul şi plouă cu zilele, şi într’o
Vasile Stoica. zi începu a da cu lapoviţă. Bumbac se alătură când
de stâlpul de horn al unei case, când de altul al al
teia, dar abia simţeâ dogoarea focului încălzindu-i
obrajii şi numai ce eră dat afară. Şi aşa-i venea de
Rugăm pe onoraţii noştri abonaţi, cari nu
greu să se despartă, de par’că se desprindeâ inima
şi-au reînoit încă abonamentul pe anul curent,
din el, şi eşeâ afară încolăcindu-şi mânile în mâne
să binevoiască a-l reînoi, ca să nu fim ne cile cămeşii şi mergeâ la altă casă, unde se uită cu
jind cum mâncau copiii, cum să încălţâ omul cu o
voiţi a le sista trimiterea revistei.
pereche de opinci şi cum femeea mestecă mămăliga,
şi cum în loc să-l cheme la masă, îl pofteă afară
100
