Page 5 - 1913-07

\şa i s-a întâmplat în ziua când a venit întâi vremea i s-a şi întâmplat nenorocirea; iar băetul a rămas pe
■ea, la vre-o trei case unde slujise vara. De acolo, la nişte mătusi bătrâne. Murind si acelea, a rătăcit
:e şi-a zis el, că s-a dus la crâşmă. Aice par’că era din sat în sat, durmind ca un câne, pe unde puteâ,
mai cald. în crâşmă oameni. Bumbac intră în lăuntru, până a nimerit în Liteni. unde n-a dus o soartă mai
pe o vatră zări foc. bună. Acum, ajuns la crâşmă, românul celalalt, um­
„Ahăă!, — zise un om, cu o glugă în cap şi care plând un pahar cu rachiu, zise: „Da de ce nu, să­
scotea nişte greiţari, să ia un pacioc de tiiion - ia- racu" şi i l-a întins şi grăi:
tă-1 şi pe Bumbac. „Na un rachiu, măi Bumbac.
— Săracu — grăi un alt român, spătos şi înde­ — Bogdaproste", făcu el, şi luă paharul şi îl
sat şi cu părul retezat, încet, către altul cu care cin­ dădu pe gât.
stea — iată un om nenorocit, mor oameni, cari au de Şi după asta, omul rupând o bucată de pâne
toate, gospodari, cât un munte, şi pe el nu-1 strânge de subsuoară, i-o întinse, zicând:
Dumnezeu. „Na, de sufletul mămucăi.
14
— Dă-i un păhar de rachiu , îi dă românul că- — Bogdaproste", zise Bumbac, şi cu foamea
tră celalalt. unui lup, începu a îmbucă din pâne, uitându-se cu
Toader rămase fără părinţi, dela vrâsta de şase recunoştinţă la om.
y y
ani. Şi tată-său şi maică-sa, tot proşti au fost, tată-său, „Măi Toader — îi vorbi unul, Vasile a lui Petruţ,
G. Bumbac, când vorbea, bâlbâia ; iar maică-sei gura-i un român cam de treizeci ani cu mustaţă galbenă —
par’că făcea tot spre ureche. De ce au fost aşa, şi să vii la mine, eu te-oi îmbrăcă, încălţâ, şi tu să-mi
întrebai pe Toader de ce e prost, el spunea: răneşti la vite şi să-mi aduci apă.
„Pentrucă tata şi mama au furat dela un om, — Aduc, zise Toader, aduc".
nişte bani, şi au jurat pe sfânta cruce că nu i-au Vasile a lui Petruţ erâ un om însurat de vre-o
luat dânşii, şi mama atunci era să mă nască, şi când trei ani, aveâ un băet de un an şi unu în covăţică.
au dat să iasă dela judecată, atunci mama a nebunit, Nevasta lui erâ de o fire tare miloasă şi bună, şi
iar tătuca a amuţit. Că au jurat pe sfânta cruce harnică, atâta îi erâ greu că ea o femee singură să
şi sfânta cruce bate pe cei ce jură pe dânsa strâmb. biruiască atâtea, de aceea işi aduse o soră mai mică,
Şi nu i-a îndreptat Dumnezeu până nu le-o cetit pe Anicuţa, o fetică bălană cam de opt ani, care nu
pochii dela Sf. Ion dela Suceava. Şi după aceea tă­ aveâ altă grijă decât să-i legene copiii şi să-i spele
tuca a dat banii omului. înapoi, şi de scârbă s-a a- blidele. Şi în adevăr, că numai atâta făceâ.
tacat şi a dus-o câţiva ani şi a murit, şi după aceea „Atunci, hai, îi zise Vasile.
şi mămuca, da blăstămul a rămas pe mine, că şi eu — Că mare pomană-ţi faci, măi Vasile" îi dădu
îs prost şi poate nu eram prost, da când eram de o femee ce cinsteâ pe alta cu nişte rachiu de cartofi.
şase ani, m-a bătut un om, care mă luase, când erâ Şi Vasile eşi din casă urmat de Toader, loapa,
beat, şi am prins răul copchiilor, da după ce mi-o ce­ loapa, prin glodăria drumului. Şi ajunse acasă.
tit călugării dela Sf. Ion, mi-a trecut şi mie, da am „Bună vremea — îi dădu el femeii — uite, am a-
rămas cu o ameţeală şi par’că mi-e greu capul şi nu dus un băetan la vite.
ştiu să vorbesc bine". — Ăă! Pe Toader?, - făcu femeea. — Da a se-
în adevăr tot satul ştia de păţania lui George deâ oare?
şi a Mărincăi lui Bumbac. Cu banii aşa erâ, abia au — Şăd! Şăd!, făcu Toader.
jurat pe sfânta cruce, că nu i-au luat ei, şi ce s-a pe­ — Apoi să şezi — îi dă femeea — că ţi-om face
trecut în sufletul femeii, că a nebunit, iar omul nu cămaşă, cioareci, antereu şi opinci şi ciubote. Amu
mai putea să vorbească. şezi şi te încălzeşte".
Erau vecini cu Ilie Mariniuc. Mariniuc vânduse Toader, la asta se alătură de focul din vatră.
boii şi pusese banii în ladă şi se dusese în ţarină cu „Ţi-e foame Toadere", zise femeea.
femeea. Acolo i-a apucat o furtună, şi n-au putut Anicuţa tocmai legănă pe Tase, băetul cel mic.
veni acasă. Bumbac cu nevasta ce s-au sfătuit să — Anicuţă, i-a toarnă-i nişte chisleag şi dă-i
fure banii, şi au spart o fereastră şi au intrat, au lui Toader o bucată de mămăligă".
spart lacătul dela ladă şi au furat banii. Omul a ve­ în vreme ce-i pusese laptele, Vasile cotrobăi
nit într’un târziu şi a găsit fereastra spartă şi banii prin pod şi veni cu o pereche de ciubote de cuft.
furaţi. Oamenii s-au legat de Bumbac, că femeea lui „Ia, vezi Toadere, îţi vin.
venea mai des prin casă. Ei s-au jurat, aşa cum au — Vin, vin", zise el, apucând cu graba ciubo­
ştiut, că nu ei. Măriniuc l-a chemat şi la judecată, şi tele şi le puse lângă el; iar dupăce mâncă strachina
şi el s-a jurat cu nevasta pe noroc, pe pruncul ne­ cu lapte şi dărabul de mămăligă, se încălţă cu ele.
născut, pe casă, pe vite, pe norocul lor, că nu-s ei. — Bogdaproste — grăi el — îmi vin".
Dar se vede că sufletul omului, înainte vreme, erâ Şi în vreme ce se încălţă, omul mai cotrobăi
prea legat de Dumnezeu, că făcând o greşală, căinţa prin tindă şi veni cu o bundă veche, cu o căciulă
să nu se coboare la moment în suflet, şi Dumnezeu şi un suman vechi.
să nu-i dea o pildă şi pentru alţii, că, cum am spus, „Iată, măi Toadere, îmbracă-te şi hai afară.