Page 8 - 1913-07

O deputaţiune mongolă, ce s-a prezentat tarului Rusiei în 23 Ianuarie a. c.
el, cu camaşa potâng pe dânsul şi slăbit îmblătind
nişte popuşoi.
„Măi Toadere, îi zise el, ce faci tu aici?
— Lucru, îi răspunse el.
Da de ce ai fugit dela mine. Ţi-a spus cineva
ceva, te-a supărat? Hai acasă.
— Nu, nu, nu mă mai duc. Nu mă mai duc, că
nu mă mai duc“, şi începu din nou a bate în ţuhali
cu îmblăciul....
cMduce vântul...
Aduce vântul trist de toamnă
O adiere de departe;
Atât pustiu s aşterne ’n suflet
Şi-atâta cale ne desparte.
Cad frunzele nemăngăete
Pe la fereşti tremurătoare —
Azi nici o rază nu zimbeşte
Şi nu suride nici o floare.
Şi nimeni nu tresare ’n lume
Şarete semn de bucurie...
în şiruri lungi se duc cocorii
Spre zarea largă şi pustie.
Azi nici un dor nu mă abate
Pe lângă plopii din grădină...
Se lasă noaptea peste câmpuri
Şi vântul şueră ’n surdină.
C. COSMIN
104
SAPTAMANA LITERARA
D. TOMESCU
Reiau acum seria de articole pe care-am fost ne­
voit s-o întrerup din pricina unor ocupaţiuni nepre­
văzute, şi nădăjduesc să am destulă putere ca de rân­
dul acesta s-o duc până la capăt.
Vorbiam în ultimile două articole despre inspi­
raţie, şi spuneam că-mi place s-o numesc dobânda
ce se cuvine artistului la un capital de veche muncă
sufletească. Iar acum, voi adăogâ: energia sufletească
de-a purtă în tine vreme îndelungată acciaş preocu­
pare, acelaş subiect, e cea mai însemnată temelie a
inspiraţiei. Prin asta se deosebesc spiritele creatoare
de spiritele obişnuite. Un artist trebue să se găsească
totdeauna supt imperul unei preocupări interne. Urmă­
rit de o ideie, el primeşte toate impresiile din afară
în funcţie de această ideie dominantă. Numai în chi­
pul acesta, un subiect poate fi hrănit cu tot ce e mai
bun în lăuntrul sufletului tău. Mă gândesc la simbo­
lul pe care-1 cuprinde „Promethee mal enchaine“ a lui
Andre Gide, şi zic: fiecare artist trebue să fie un săr­
man Prometeu osândit să hrăniască vulturi cu sufle­
tul lui zbuciumat. Adică: să hrăniască o ideie necon­
tenit până ce va fi izbutit s-o transforme într’un vul­
tur puternic în stare să se ridice şi să planeze deasu­
pra pământului din care s’a hrănit.
Dacă în fiecare clipă nu ţii în tine cel puţin un
vultur care să te mănânce, nu eşti, nu poţi să fii artist.
Ideia stăpânitoare grupează şi disciplinează toate ele­
mentele experienţei tale. Ea e aceia care-ţi orientează
gândirea şi te face să priveşti totul ca din vârful unei