Page 11 - 1913-07

mânile la pept şi rosti o rugăciune plină de speranţă
şi de credinţă.
— Fiule! — zise el în urmă, îndreptându-se că­
tră Quadratus. — Mi-a fost dat să aud glasul suferinţii
tale şi sufletul meu s’a bucurat că poate să-ţi aducă
vestea cea mântuitoare. Văzut-ai că nici întru a prisosi
omului avuţia sa, nici întru a-şi mări puterea sa, nici
întru a împărăţi peste lumi nenumărate, nici întru a
mâncâ, nici întru a beâ este fericirea noastră. Văzut-ai
că dela o lăture la alta a lumii Cezarului se întinde
suferinţa şi oamenii îngenunche la altarul zeilor romani
şi plâng. Dar zeii sunt muţi şi neputincioşi şi ochii lor
îngheţaţi umplu sufletele de desnădejde. Rugatu-te-ai
lui Jupiter, şi Jupiter erâ mort. Intrebat-ai pe înţelepţii
veacului şi aceştia ţi-au grăit neadevăruri.
Dorit-ai speranţa Iudeului ce ţi-a eşit în cale. Iată
că vei aveâ mai mult decât aceasta.
Fiule Quadratus, peste mare, peste stelele cerului,
peste împărăţia Cezarului, peste Jupiter şi peste toţi
zeii este un stăpân mare, care priveşte asupra noastră
cu ochii săi neadormiţi şi ne vede toate silinţele noas­
tre de a ne face fericiţi. Este un domn care a dat
viaţa lumii întregi, Cezarului, mie, ţie şi care ia viaţa
Doamna Poincarâ, soţia noului preşedinte al Franciei. după vrere. Acesta va sfărâmă altarele lui Jupiter şi
altarele tuturor zeilor şi va chemă la sine pe toţi oa­
— Quadratus, plâng- căci durerea ta e mare — menii care-1 caută plini de dorul de a-1 vedeâ. Auzit-ai
răspunse Rufus prinzând de mână pe prietenul său. ce ţi-a spus Iudeul: că va eşi om mare din ţara Ior­
Ascultă însă cuvântul speranţei căci vremea de aur a danului şi acesta va fi Domn mare. Deschideţi urechea
sosit. Gândeşte-te Quadratus la aceste cuvinte până minţii tale şi înţelegi că a venit în lume Messia, marele
când peste puţină vreme ne vom întâlni iarăş. om, şi numele lui este Hristos. Fiul Domnului celui
* mare este acesta, făgăduit din veac pentru fericirea
* *
oamenilor. Blând ca un miel a venit între oameni Fiul
După câteva zile dela această mărturisire, preto­
Domnului. Şi pentru ca să se umple cupa răutăţii o-
rul Quadratus se preumblă încet pe malul mării. La o
meneşti, oamenii nu l-au cunoscut pe el, ci l-au prins
aruncătură de lance eră casa lui frumoasă încunjurată
ca pe un făcător de rele şi l-au răstignit pe lemnul
de arbori mari şi stufoşi, printre cari se strecurau raze
crucii. Tremurat-au de groază stelele cerului ce clipesc
de lumină dela torţele din casă, perzându-se în noap­
astăzi deasupra capului tău, mugit-au valurile mării lo­
tea de afară. Erâ o noapte senină. Pe bolta ei miliar­ vind ţărmurile pământului nelegiuit, turburatu-s’a odihna
dele de stele sclipeau tainic pe luciul liniştit al mării, morţilor de veacuri, când Fiul Domnului s’a pogorît
răscolind şi mai mult prin sclipirile lor sufletul neliniştit
în mormânt.
al lui Quadratus. Din noapte se iviră atunci două um­
Quadratus, deschideţi urechea sufletului tău şi
bre omeneşti, apropiindu-se din ce în ce mai mult de
ascultă vestea cea mântuitoare. Intru slava Tatălui său,
locul unde erâ el. Erâ prietenul său Rufus şi un bă­ Fiul s’a sculat din mormânt după trei zile şi a sfărâmat
trân cu barba mare şi albă, cu capul g-ol, cu faţa se­ stăpânia suferinţii şi a morţii, luând cu sine în împărăţia
nină, sprijinindu-şi mersul în toiag-. Quadratus îşi în­
fără de sfârşit a sa pe toţi cei ce au crezut, pe toţi
toarse privirile spre ei şi i se păru că în jurul capului
cei ce cred şi pe toţi cei ce vor crede.
bătrânului juca un cerc de raze albe cum nici stelele,
Când s-a auzit glasul suferinţii tale, trimis-a Dom­
nici luna şi nici soarele nu au. Se îndreptă şi el cătră
nul pe Rufus la robul său şi pe robul său la Quadra­
aceşti doi oameni.
tus, pentru ca să-i zică: „Fiule Quadratus, bucură-te de
— Ei, drag-ă Quadratus — zise Rufus — pri­ mila Domnului celui viu şi te botează în numele său!“
veşte la stelele acestea de deusupra noastră, priveşte la
luciul strălucitor al mării, aruncă-ţi ochii peste câmpii, Pretorul Quadratus căzuse în genunchi în faţa
peste dealuri şi munţi, aminteşte-ţi că acel Iudeu ţi-o bătrânului care-1 robise cu puterea credinţii lui dum-
fi spus: cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea nezeeşti şi-i alungase din suflet toată îndoiala şi toată
mânilor lui o vesteşte tăria; respiră aerul răcoros şi suferinţa. Glasul tremurător şi tainic al bătrânului, faţa
mângăetor al nopţii, uită-te la bătrânul acesta de lângă lui senină, frunte-ai luminată de razele credinţii, toată
mine şi crede că vremea de aur a sosit! făptura nobilă a bătrânului apostol, cuprinsese întreg
Bătrânul îşi înălţă ochii cătră ceruri, îşi împreună sufletul lui Quadratus şi-l făcuse rob de bunăvoe.