Page 9 - 1913-07

culmi. Supt puterea ei, sufletul tău deschide izvoare atâtea şi-atâtea ori în ajutor prin rugăciunile mele.
pe care tu nu le-ai bănuit, şi încetul cu încetul, mul­ Odată am ieşit la tablă fiind chemat de profesorul
ţumită numai faptului că ai avut energia necesară ca de matematici, ca să fac o problemă la care mă mun­
să ţii în tine vreme îndelungată aceiaş ideie, aceiaş cisem o zi întreagă fără s-o desleg. La tablă însă,
preocupare, tu te găseşti dintrodată în faţa unor bo­ supt ochii profesorului în timp ce aşezam datele pro-
găţii lăuntrice care-ţi par venite de-a gata, fără ca blemii şi mă gândiam la felul în care va trebui să pro­
tu să fi contribuit vreodată la alcătuirea lor. Eşti ca cedez, simt dintr’odată că spiritul meu a căpătat o
omul, care spărgând coaja pământului, a dat peste o. nouă claritate, şi punctul din ploblemă, peste care îmi
mână de sare. Munţi enormi de sare din care rupi fusese peste putinţă să trec, mi s’a limpezit acum
blocuri ani de-a rândul si nu se mai sfârsesc. Cine înainte chiar de aş fi început să tratez problema. Am
3
>
se mai gândeşte acum la munca din care-au rezultat avut siguranţa atunci, că ştiu să fac problema şi-am
munţii aceştia de sare? Cine se mai gândeşte la în­ început să înşir ţifrele pe tablă cu bucuria omului
delungatele zvârcoliri si la nenumăratele transformări privilegiat. Veţi zice, nu-i aşa, că totul nu este decât
suferite de coaja pământului până să dea naştere la inspiraţie. Iar eu voi zice: nu e decât dreptul ce mi
un munte de sare? Rupi acum un bloc de sare, şi nu-ţi se cuveniâ la silinţele desfăşurate de sufletul meu.
dai seama că blocul acesta înfăţişează veacuri de M’am frământat ceasuri de-arândul fără să desleg
sbuciumări şi de silinţe ale scoarţei pământeşti. Tot problema. în mine însă, am închis o preţioasă muncă
aşa şi noi. într’o anume clipă facem o comparaţie sufletească. Această muncă a dat roadele cuvenite pe
poetică izbutită, formulăm o cugetare, închegăm un care eu le-am cules mai târziu supt numele de ins­
vers frumos, şi zicem c’am avut o clipă de inspiraţie piraţie. Odată mi s-a întâmplat să desleg o problemă
fericită, fără să ne gândim că versul, cugetarea şi com­ în vis. S’ar putea zice şi aici, că e un amestec de pu­
paraţia aceasta sunt fructul unei munci sufleteşti an­ teri care vin din afară de noi. Nu voi zice însă, că
terioare. Mi-aduc aminte de îndeletnicirile mele cu visul acesta nu înseamnă decât că sufletul meu şi-a
matematicile, de pe vremea când eram în liceu. Mă urmat mai departe munca pe care o începusem eu.
căsniam ceasuri întregi c-o problemă complicată. Spi­ De pe urma unei sforţări intelectuale, rămâne o impul-
ritul meu desfăşura silinţi enorme punând în joc toate siune care continuă să-ţi agite sufletul chiar atunci
însuşirile lui de iscusinţă, de pătrundere şi de voinţă. când voinţa ta nu mai e prezentă, şi o impulsiune
Nu eră cunoştinţă pe care să n-o fi chemat în ajutor, trezită în suflet va aduce roade pe care le vei culege
şi cu toate astea problema rămânea nedeslegată. O mai târziu. Nici o silinţă a spiritului tău nu rămâne
lăsam, prin urmare, în pace, fiind încredinţat că ea în­ zadarnică. Fiecare silinţă desfăşurată lasă în sufletul
trece puterile mele. Multă vreme nu mai mă gândiam nostru un câştig pe care-1 vom încasă mai târziu.
de loc la ea. Veniâ însă o clipă când mă pomeniam De aceea, voi afirmă încă odată: inspiraţia nu vine,
că problema se lămureşte în mine ca printr’o inspi­ ci ea rezultă dintr’o bogată muncă anterioară; inspi­
raţie bruscă. Mă socotiam un privilegiat asupra căruia raţia nu se aşteaptă, ci ea se provoacă, se pregăteşte
s’a coborît puterea lui D-zeu, pe care-1 chemam de prin voinţă şi prin sforţare. Cu cât un suflet e mai

Reşedinţa ţarului Rusiei în St.-Petersburg.