Page 10 - 1913-09
P. 10

vreo  douăzeci  sau  treizeci  de  ani  încoace.  Eroare!  Ma­
                                                                   rele  oraş  a  fost  întotdeauna  infestat  de  tâlhari;  ei  au
                                                                   variat  însă  după  vremurile  istorice  pe  cari  le-au  stră­
                                                                   bătut.  Prin  veacurile  evului  mediu,  ale  renaşterei,  şi
                                                                   mai încoace, ei se numeau coupe-jarets, ecorcheurs, ma-
                                                                   landrins, manvais garţons, truands, coupe-bourses, tire-
                                                                   laines,  etc.  Astăzi  îi  numim  apaşi,  dată  ferocitatea  lor,
                                                                   egală  cu  aceea  a  tribului  de  Piei-Roşii  din  America.
                                                                   Şi  după  cum  purtau  alte  nume  în  diferitele  epoci  ale
                                                                   istoriei,  activitatea  lor  variâ  deasemeni  după  vremu­
                                                                   rile în cari au trăit.
                                                                        Prin  evul  mediu,  renaştere  şi  chiar  până  la  re­
                                                                   voluţia  cea  mare,  predomină  în  Francia,  ca  şi  aiurea,
                         VIAŢA LA PARIS                            instinctul  războinic.  Viaţa  erâ  nesigură,  cetăţenii  erau
             BANDITISMUL ÎN FRANC1A - ÎN EVUL MEDIU Şl ÎN TIMPU­   toţi  înarmaţi,  parizienii  nu  eşeau  noaptea  decât  în  gru­
             RILE MODERNE - APAŞII NOCTURNI ŞI BANDIŢII SOCIALI    puri  de  mai  mulţi.  La  ori  ce  pas,  pietrele  drumului
                                                                   erau  însângerate  de  ciocniri  între  cetăţeni  şi  bandiţi.
                  Opinia  publică,  acest  ocean  format  din  mii  de   Aceştia  din  urmă  întimpinau  rezistenţe  serioase  şi  in­
             fluvii,  râuri  şi  râuleţe,  e  veşnic  în  mişcare.  In  fiecare   dividuale.  Dar  tâlharii  erau  viteji,  ei  îşi  expuneau  viaţa
             zi  evenimentele  îi  dau  o  nouă  preocupare.  Ea  e  sus­  cu  temeritate.  Nu  erâ  uşoară  meseria  de  bandit!  Ener­
             ceptibilă  chiar  de  mai  multe  preocupări  în  acelaş  timp.   gia  cetăţenilor,  pe  cari  lipsa  de  puteri  poliţieneşti  îi
             Ea  străbate  epoci  serioase,  pline  de  griji  mari,  şi  tim­  sileâ  să  vegheze  ei  înşişi  asupra  lor,  erâ  întărită  de
             puri  calme,  întretăiate  de  chestiuni  mărunte.  Nu  e  însă   exerciţiile  cotidiane  pe  cari  le  făceau  în  întâlnirile  lor
             rar,  ca  opinia  publică  a  unui  neam,  să  se  complacă  în   cu tâlharii.
             aceleaşi  clipe  în  vreo  preocupare  gravă  şi  în  altele  pi­
                                                                        Mai  târziu,  Parisul  a  început  să  se  poliţieze.  Ge­
             toreşti.  Aş  spune  chiar,  că  elementul  pitoresc  îi  e  in-
                                                                   niul  organizator  al  lui  Napoleon  a  întărit  puterile  auto­
             dispenzabil, chiar în epocile cele mai serioase.      rităţilor  civice.  Siguranţa  cetăţenilor  erâ  luată  de  acum
                  Pentru  moment,  Francezii  sunt  agitaţi  de  două  pe seama lor. Odată cu aceasta erâ firesc să se schimbe
             chestiuni  la  ordinea  zilei.  Cea  dintâi,  foarte  gravă,  e  şi moravurile răufăcătorilor. Orăşenii dormeau fără grijă,
             privitoare  la  însăşi  existenţa  acestui  neam:  chestiunea   căci poliţia veghiâ. Erâ dar firesc ca ei să nu mai poarte
             armamentelor.  Cea  de  a  doua,  destul  de  serioasă  şi  ea,   arme  în  buzunare  şi  nici  săbii  la  cingătoare.  Iar  tâlharii
             preocupă spiritul public din punctul de vedere mai mult   aveau  a  face  de  acum,  cu  victime  dezarmate,  dar  şi  cu
             pitoresc:  procesul  bandei  tragice  dela  Curtea  cu  juri   un potrivnic redutabil: poliţia!
             a  Senei.  Şi  în  vreme  ce  parizienii  sunt  absorbiţi  pe  tă­  Obiceiul  de  a  se  ascunde,  de  a  lucră  în  umbră
             cute  de  sporirea  apăsării  naţionale,  după  pilda  Germa­  a  afirmat  în  ei  instinctele  de  viclenie;  obiceiul  de  a
             niei,  ei  discută,  se  agită,  se  învârtesc  în  jurul  soartei   cădeâ  asupra  unor  victime  docile  şi  nearmate,  a  dez­
             care-i  aşteaptă  pe  siniştri  bandiţi,  cari  i-au  terorizat   voltat  în  ei  cruzimea.  Şi  astăzi  ei  sunt  cu  atât  mai  de
             aşa de mult.                                          temut,  cu  cât  lovesc  noaptea,  prin  surprindere.  Pe  când
                  In  momentul  când  scriu  aceste  rânduri,  nu  pot  ecorcheur-ii  de  pe  vremea  lui  Dugueschin  şi  truanzii
             cunoaşte  nici  pe  departe  verdictul  juraţilor  Senei.  Abia  de  pe  timpul  lui  Francisc  I,  purtau  spede  şi  războaie
             a  început  rechizitoriul  procurorului  republicei.  Pot  să  ordonate  cu  soldaţii,  în  vremea  noastră,  apaşii  trag  cu
             prevăd  însă  că  sentinţele  vor  fi  severe.  Şi  este  nevoe   revolverul  şi  lovesc,  noaptea,  în  victime  dezarmate.  In
             de  multă  severitate  într’adevăr,  pentru  a  reprimă  din   epoca  noastră civilizată, rafinată şi moale, curajul e în­
             vreme  faptele  temerare  ale  răufăcătorilor,  cari  tind,  locuit prin cruzime şi puterea fizică prin viclenie!...
             pare-mi-se  cătră  o  evoluţiune  ciudată  dar  explicabilă   Dar  putem  spune,  că  starea  aceasta  de  lucruri  a
             în fond.                                              încetat  cu  ziua  de  eri.  Activitatea  tragică  a  unor  ban­
                  Nu  sunt  nici  doi  ani,  de  când  Parisul  erâ  terori­  diţi  ca  Bonnot,  Garnier,  etc.  al  cărei  epilog  se  scrie
             zat  în  cea  mai  mare  parte  de  apaşii  nocturni,  de  acei   în  momentele  de  faţă  la  Curtea  cu  juri,  însemnează  o
             mizerabili,  cari  aşteptau  în  colţuri  de  străzi  pe  trecă­  evoluţie  nouă  în  existenţa  răufăcătorilor.  Pe  când  până
             torul  întârziat,  pentru  a-1  jefui  şi  ucide  la  nevoe.  Ace­  eri  aveam  apaşii,  azi  avem  un  soi  nou  de  banditism:
             ştia  erau  bandiţii  cei  mai  redutabili  şi  familiari  ai  ma­  banditismul social!
             relui  oraş;  împotriva  lor  erau  îndreptate  toate  efortu­  Da, supremaţia e astăzi a bandiţilor sociali. Dom­
             rile  aparatului  poliţienesc.  In  starea  aceasta  de  tâlhari   nia  apaşilor,  nu  că  e  pe  sfârşite  —  din  păcate  —  dar
             nocturni,  ei  urmau  de  fapt  o  evoluţie  firească,  orga-   ea  e  întunecată  de  o  activitate  şi  mai  temerară,  şi  mai
             nizându-se şi existând conform epocei în care trăim.  fioroasă.  Ce  sunt  de  fapt  apaşii  ?  Un  trist  produs  pa-
                  Parisul,  ca  toate  oraşele  mari,  a  suferit  în  toate  tologico-fiziologic al alcoolismului şi al corupţiunii iste­
             timpurile  de  plaga  răufăcătorilor.  Sunt  persoane  cari  rice.  Instinctele  zămislite  în  sângele,  în  nervii  lor,  îi
             îşi  închipuesc  că  bandiţii  Parisului  dăinuesc  numai  de  înclină  cătră  brută.  Trupul  lor  e  veşted,  sângele  lor
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15