Page 7 - 1913-09
P. 7

Dl Bonichon e înduioşat la extrem.               OCOLURI ÎN TEHNICA
         Şi când păzitorul se depărtează cu paşi maiestoşi,
     dl Bonichon grăbeşte după el.                             Povestea  veche,  că  „cineva  a  plecat  să  caute  mă­
         „Dle, te rog, şi căţeluşul acesta alb este al meu“.  garii  tatălui  său  şi  a  aflat  o  împărăţie"  s’a  repetat  de
                                    Trad. Radu Negură.    nenumărate-ori,  însă  în  altă  formă.  N’avem  decât  să
                                                          ne  aducem  aminte  de  Cristofor  Columb,  care  a  plecat
                                                          cu  gândul  să  afle  o  cale  mai  scurtă  cătră  India  os-
                                                          tică  şi  în  schimbul  acesteia  a  descoperit  un  nou  con­
                                                          tinent  uriaş.  Istoria  tehnicei  noastre  încă  bâjbăie  de
                                                          astfel  de  întâmplări.  Ne  oferă  atâtea  şi  atâtea  exemple,
     — La marginea oraşului —                             cum  în  sfârşit  au  fost  aflate  alte  lucruri,  decât  ace­
                                                          lea,  pe  cari  le  căută,  cum  desvoltarea  a  apucat  alte
         Şapte ani trecuţi, ochi negri                    căi, decât cele dorite şi aşteptate la început.
         Şi-o minune de păr creţ, —                            Exemple  foarte  interesante  aflăm  deja  în  alchi­
         Drept găteală-o iie lungă                        miştii  evului  din  mijloc,  cari  amestecau  şi  frământau
         Strânsă ’n brâu cu ’n şorţuleţ.                  în  vasele  lor  tot  felul  de  lucruri  posibile  şi  imposibile
                                                          cu  scopul  de  a  căpătă  din  amestecul  acesta  bizar
          Tata nu şi-l ştie, mama
         Spală rufe boereşti, —                           aur,  ori  de  a  află  piatra  înţelepciunii,  şi  cari  în  ocu­
                                                          paţia  lor  intensivă  determinată  de  acest  singur  gând
          Casa lor o bojdeucă
                                                          au  descoperit  alte  lucruri,  cari  indirect  au  importat
          Cu muşcată la fereşti,
                                                          aurul  în  ţară.  Unul  dintre  aceştia  cu  numele  Kunckel
         Azi e treabă multă — mama                        trăia  acum  vr’o  240  de  ani  pe  insula  păunilor  şi-şi
         Are zor — ea, a cărat                            fierbea  cu  multă  sârguinţă  mixturile.  Aurul,  adevărat
         Apă la cazan şi focu                             că  nu  l-a  aflat,  a  aflat  însă  în  schimb  admirabila
         L’a făcut şi-a măturat.                          sticlă  roşie  de  rubin,  numită  după  el  şi  sticla  Kunckel,
                                                          a  cărei  preparare  deveni  mai  apoi  un  izvor  de  câştig
         A turnat la păsări apă
         Şi fiertuiă-a pus la foc, —                      însemnat pentru Brandenburg. Cu vr’o treizeci de ani
         Şi i se cuvine-acuma —
         Drept odihnă-un pic de joc...
         Dintr-un băţ şi nişte zdrenţe.
         Strânse mototol pe el,
         Si-a făcut o păpuşică, —
         Şi-i vorbeşte ’ncetinel,
         Şi se face c-o hrăneşte
         Dintr-un ciob — şi-i spune: — vezi,
         Tu le ai de-a gata toate,
         Nu ca mine să lucrezi...
         Haide-acuma fii cuminte,
         Şi-adormi  singură,  că  eu
         Nu  pot  să  te  leagăn,  focu
         Trebue să-l dreg mereu...

         Şi cazanu cela, Doamne,
         Trebue mereu umplut...
         Şi-apoi mama tot mă ceartă
         Că nimica n am făcut!..

         Fii cuminte, fata mamii,
         C am să-ţi cumpăr, zău, să ştii,
         Când vei fi ca mine mare,
         Şi rochiţi şi pălării,
         Şi-o păpuşă şi un leagăn,
         Şi bliduţe mici de fer, —
         S-o hrăneşti şi să ţi-o legeni
         Ca pe-o fată de boer...                                 Cel mni bătrân şef al „Indienilor cu picioarele negre",
                                                                Wah-Hah-Gun-Ta, care a împlinit în anul acesta vârsta
                            ELENA FAR AGO                                       de 131 ani.
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12