Page 3 - 1913-13

FANTOMA... aceeaş vreme, rângetul de biruinţă al celor ce trăesc
din belşug... Sunt paradoxul alcătuirilor omeneşti; sunt
AL. CIURA inima miloasă, ce se înfioară de cea mai mică injurie
şi sunt fiara sătoasă de sânge, ce sfâşie totul şi nu
La leagănul de mătasă al prinţului pe care legă­ mă opresc să scurm nici cadavrele din groapă... Sunt
turile familiare sau diplomatice îl ridică, cu vremea, un geniu înnebunit sau un nebun genial - e abia un
în fruntea unei ţări, ursitoarele obişnuesc a întârziâ şi pas dela una la altal - sunt întruparea milei fără mar­
a întinde vorba... gini şi a răzbunării celei mai crunte...
E o muncă aşa de uşoară şi de plăcută pentru Ursitoarele se înghesuesc speriate într’un ungher.
ele, când nu au să se certe, nici să discute mai înde­ — Să nu vă turburaţi - urmă fantoma - am şi
lungat, vieaţa noului crai. eu dreptul meu de a trăî, alături de voi. Iată, voi aţi
împărţesc darurile din belşug, cum se cuvine unui risipit între scutecele de mătasă ale acestui copilaş
cap împodobit cu strălucirea viitoare a coroanei de atâta belşug şi atâta fericire 1 Credeţi voi, că e lucru
aur... şi descurcă în linişte tortul lor fermecat, până cuminte, ce aţi făcut? Ce se va alege din acest băiat
târziu în noapte, când stelele prind să pălească... nevinovat, când toate bunurile vieţii îi vor cădea în
Sgârcenia lor de altedăţi află acum prilej de ri­ poală dea gata? Nu-şi va pierde oare cumpătul? Nu
sipă nebună. Ce să-i ursim acestui băeţel plăpând, ce va veni o vreme, să-şi închipue, că toată lumea asta
doarme între perne, găngurind, întinzându-şi, în neştire, e alcătuită numai pentru el şi fericirea lui? Nu-şi va
degetuţele trandafirii? îi dăm toate comorile lumii 1 îi pierde minţile, ca acei cezari din Roma, cari se scăl­
trebue avere? îi dăm milioanei Vrea cea mai frumoasă dau în sânge şi înotau în orgiile cele mai scârboase,
femeie din lume? I-o dăm; poate să aleagă între fru­ aşteptând, în aceeaş vreme, să li-se ridice temple şi
museţile cele mai alese... O clipire involuntară a ge­ altare, şi să li-se deâ închinarea, ce se cuvine numai
nelor lui, va face să tresalte de fiori atâtea fecioare zeilor?
ruşinoasei îi trebuesc biruinţe şi trofee? Vor veni şi Vedeţi, cât sunteţi de ridicule, cu mintea voastră
aceste, vor veni toate darurile lumii — i le împrăştiem de femei uşuratece?
din belşug, cu amândouă mânile... De aceea vin eu şi mă amestec întotdeauna în
Şi ele scutură zimbind, între scutecele de mătasă daraverile voastre, decâteori aruncaţi prea cu multă
ale nou născutului, cornul de aur, cornul belşugului, risipă darurile voastre de ursitoare...
ce cuprinde toate bunătăţile acestei vieţi pământene. Am şi eu rostul meu, ca şi voi.
Deodată zimbetul lor paşnic e surprins de o apa­ Mititelul din faşă se va împărtăşi de toate daru­
riţie stranie, ce s’a strecurat între ele prin geamul rile, ce i-aţi sorociţi 'Va fi frumos şi tânăr, va adună
închis, prin uşa încuiată. averi imenze, fără să cunoască vr’odată lipsa; fruntea
E o fantomă, cu capul de mort, învelită într’un lui va fi împodobită de coroana de aur şi în mână va
linţoliu cenuşiu, prin care se desluşesc ciolanele ascuţite. ţinea schiptrul puterii... milioane de supuşi se vor proş-
— Cine eşti tu ? - întreabă ele speriate. terne în faţa lui...
— Eu sunt fantomă... o fantomă ce nu există şi Ce s’ar alege de acest băiat plăpând, dacă nu
totuş micuţul din leagăn se va întâlni cu mine, în cur­ aş îi şi eu alături, sâ-1 trezesc din când în când, din
sul vieţii... Eu sunt o alcătuire ciudată, din lacrimile visul lui fascinător?
ce curg în tăcere, din suspinele celor obidiţi — şi din Eu îl urmăresc pas de pas, îl povăţuesc şi îl
zingănitul argintiu al păharelor subţiri de şampanie, mustru cu blândeţă sau cu asprime, decâteori săvâr­
ce se ciocnesc îndeolaltă, la masa celor bogaţi... Sunt şeşte vreo faptă rea. Cine ar îndrăsnî să-l mustre, din
foamea şi mizeria în care se zbat milioanele, şi, în ceata linguşitorilor, ce-1 înconjoară, dacă nu aş fi eu?