Page 6 - 1913-13

legat de car. Un geamăt înăbuşit le scăpă, fără voe. vedeau cu toţii, în jalea ei fără margini. Faţa ei erâ
Debora ţipă şi voi să se arunce asupra cadavrului, dar mai albă, ca hainele de doliu, buzele ei tremurau, ca
Boaz o reţinu. Eră o tăcere de moarte; feţele tuturora două foi veştede... Tremura ca în friguri şi vorbiâ aiurea:
reoglindiau oroare. Nabuzar urmă, neînduplecat: — A fost logodnicul meu... Dacă nu te înduplecă
— Ieroboam, ori cum se numeşte... m’a inzultat rugămintea acestui nobil moşneag; dacă nu te capti­
aşa de adânc, încât nu-mi pot suprima răzbunarea. Ca vează nici aurul; pleacă-te în faţa umilirii şi a durerii
să mă împac, va trebui să-l târăsc în urma carului. Şi-l mele fără margini... Redă-mi-l redă-mi-1...
voi târî. Nabuzar nu răspunse şi faţa lui nu reoglindâ nici
Ochii îi scânteiau; glasul lui era rece, şi se sim- o emoţie. Debora începu să-şi frângă mânile şi plângeâ
ţiâ cum tremură în el o mânie de moarte. cu hohot:
— îl voi târî! — repetă fără îndurare şi privi în — Vai, nu îl târî... capul lui frumos se va strivi
faţa moşneagului amărât. Ochii îi scânteiau, ca aceia a de stâncile dure... scumpele lui plete buclate vor fi
unei paseri de pradă... smulse de spini... se vor murdări de pulbere şi de sânge...
Gotoniel prinse să-l roage: In numele milei, te rog redă-mi-1 pe scumpul meu mort...
— Opreşte-ţi mânia, suflet turburat. Răzbunarea Bilbo îşi întoarse capul; plângeâ. Faţa lui Holo­
nu poate atinge pe cei morţi... fern erâ agitată. El priviâ cu ochii lui de vultur când
Nabuzar clătină din cap, neînduplecat. la fată, când la Nabuzar. Şi fecioara îşi frângea mânile
— Priveşte-ne... înţelege jalea noastră fără mar­ întruna, jeluindu-se cu tânguire multă:
gini... Priveşte-ne... — In faţa ta se sbate inima tuturor femeilor din
Nabuzar răspunse, cu glas cavernos: lume... Şi milioane de femei...
— Nu mă pot uită la voi. Nu vă pot compătimi. Glasul i se năbuşi. Apoi începu să îngâne iar cu­
Vă uresc, şi vă despreţuesc. N’am nici o milă pentru ovrei... vinte asiriene, cu buzele palide:
Şi se uită la ei, cu ochii aprinşi ai unei paseri — Şi pe tine te-au iubit şi te iubesc alţii... şi te
răpitoare, ce se aruncă asupra unui stârv. rog în numele celor ce te iubesc, nu-mi refuză cadavrul
Boaz cel cu părul roş răspunse cutezător, cu logodnicului...
glas ridicat: Se târî spre el, să-i sărute sandalele. Nabuzar se
— Suntem trimişi! întoarse în altă parte şi zise:
— Ei şi ? — întrebă Nabuzar, pe acelaş ton, um- — Pe mine nu mă iubeşte nimeni...
flându-şi îmgâmfat pieptul lui de voinic. Comandanţii prinseră să murmure; Holofern le
Cel cu părul roş îşi întinse braţul, într’un gest impuse tăcere. Ochii lui străluciau ca jăraticul. El se
oratoric: apropie de fată şi îi zise liniştit:
— Ei şi ? — Asta e. Bunăcuviinţa te opreşte, să — Scoală, fetico, şi ia-ţi mortul iubit.
cutezi a vorbi aşa cu trimişii. Debora se ridică.
Nabuzar spuse sfidător: Dar nu se puteâ mişcă şi nu-şi puteâ descleştâ gura.
— Ce-mi pasă. Apoi se întoarse. Holofern clătină Nabuzar rămăsese şi el mut, mirându-se de vorba
din cap, în sămn de reprobare. Boaz izbucni: lui Holofern.
— Stăpâne, asta e insultă! Acesta îi zise cu glas adânc, răsunător:
Bătrânii încercau să-l potolească şi, în vremece — Ia-ţi mortul; ţi-1 dau eu. Nu trebue să dai nici
Debora se uită la Ieroboam cu ochii sticloşi, el râse aur. Du-1 şi îngroapă-1... boceşte-1 pe cel cu pletele
rece, îngâmfat: — Insultă ? Daţi-mi atunci încă o pe­ buclate, căci a fost un viteaz de seamă...
reche de săbii, să isprăvesc şi cu Salatiel... Debora stă şovăitoare neîncrezându-se în vorbele
Holofern întrerupse: lui Holofern.
Iertaţi domnii mei... Nabuzar e om cum se cade. Nabuzar stâ şi el mut, cu pieptul umflat, ca şi
L’a răpit furia, dar are şi el inimă... când nu ar înţelege vorbele lui Holofern. Acesta spuse,
Nabuzar îşi ridică fruntea, înţepat. întorcându-se spre Gotoniel:
— Nu dau cadavrul. — Pace vouă! Luaţi cu voi cadavrul iubit...
Gotoniel se rugă stăruitor: Nabuzar răcni ca un tigru, căruia i se ia prada:
— Am adus aur în coşuri. Primeşte-I, viteazule, — Nu-1 dau!
ca preţ de răscumpărare. Holofern îl privi în tăcere, apoi zise soldaţilor:
— Am aur destul, aş puteâ să cumpăr cu el toate — Puneţi cadavrul pe car şi duceţi-1 sub cetate.
bogăţiile Betuliei. Nu dau cadavrul! Soldaţii începură să desnoade frânghiile. Nabuzar
Soldaţii aduseseră deja coşurile şi le puseseră tremură, şovăiâ, dar nu mai cuteză să spună o vorbă,
aproape. căci observase în ochii stăpânului oştirilor o strălucire
— In numele milei omeneşti, redă-ni-1! mare, întunecată...
Nabuzar păşi spre car, înfuriat de cuvintele celui Se închină şi plecă în tăcere. Debora stâ ţintuită
cu părul roş. In clipa aceea, Debora se desprinse din locului, cu ochii căscaţi îngrozitor, ca o încremenire a
mulţime şi se proşternîi în faţa lui Nabuzar: desnădejdii.
— Stăpâne... e logodnicul meu... Numai acum o îşi ridică apoi mâna şi îşi apăsă tâmplele... Privi