Page 5 - 1913-13

Dar un acord, abia, de săibătoare, Şi resalută pe bătrânul venerabil, cu o închinare
Şi veselia moare, toată moare din cap.
Topită ’n plânsul redeschisei rane.
— Fii salutat, cel mai mare şi mai glorios viteaz!
Şi plânsu-i strâng în vers, că scump ca miru-i, Eu sunt Gotoniel din Sfatul cel sfânt... aceştia sunt
Când tu, durerea legilor tirane, trimişii Betuliei...
Sfarmi şubredele lanţuri şi mă birui. — Fii salutat, venerabile bătrân si voi trimişilor!
NICHIFOR CRAINIC Pace vouă! De unde atâta cinste, că aţi venit la mine?
Gotoniel făcu paşi în faţa lui.
— Stăpâne, ziua de azi e jalnică pentru noi —
zise el cu glas tremurător. — Betulia se tânguieşte. S’a
r LOAREA BETGLIEI întunecat steaua mândriei noastre. Ieroboam a căzut...
— Aşa i-a fost sfârşitul... — răspunse Holofern încet.
ROMAN DIN EPOCA ASIRO-BABILON1ANÂ
— Ne-am înfăţişat înaintea frunţii tale strălucite,
DE: ŞTEFAN LÂZÂR.
cu marea rugăminte, să ne dai osemintele acestui viteaz
RAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRU CIURA fiu al Betuliei...
Holofern arătă spre Nabuzar:
XVII. - 11 _
— Iată, aci e Nabuzar, comandantul pedestraşilor;
Tăcere!.. cadavrul e al lui, roagă-1 pe biruitor, Gotoniel.
Solia Betulienilor sosi: Gotoniel, Abialbon, Hes- Acesta se apropie de Nabuzar:
ai şi Boaz. Erâ şi o fată cu numele Debora, în haine — Viteazule glorios, îndură-te şi redă-ne cadavrul
lbe de jale. lui Ieroboam.
In urma lor doi luptători betulieni nearmaţi adu- El aruncă soldaţilor frânele şi se apropie de ei.
eau două coşuri mari. — Inţeleptule din Betulia, îmi pare rău de oste­
Se opriră la câţiva paşi. neala voastră, dar nu vă pot reda cadavrul...
Un soldat asirian ce-i întovărăşâ se opri în faţa — Indură-se inima ta, ca să adaogi o faptă bună
ji Holofern şi anunţă, închinându-se până la pământ: mai mult, la cuvântul marinimiei tale. Dâ-ne cadavrul
— Iată, au sosit trimişii din Betulia. lui Ieroboam, să-l îngropăm după obiceiul credinţei
Trimişii se apropiară, la un semn a lui Holofern. noastre!
jotoniel îşi închină pletele cărunte: Nabuzar arătă spre cadavru :
— Tu eşti Holofern, stăpânul oştilor? — E al meu !
— Eu sunt. Numai atunci observară trimişii, că Ieroboam erâ
197