Page 4 - 1913-28
P. 4

Pag. 396.                                  C  O  S I N  Z  E A  N  A                           Nr. 28.

          şi  revistele  ce  le  ai,  trec  din  mână
          în  mână.  Apoi  cărţile,  vai  cărţile!
          De  câte-ori  nu  mi-am  cumpărat  pe
          Eminescu,  Coşbuc,  Caragiale,  Vla-
          huţă,  etc.  Şi  azi,  dacă  ai  stâ  să-mi
          ceri  repede:  „Dă-mi  pentru  deseară
          „Dan"-ul  lui  Vlahuţâ“,  —  aş  des-
          schide  biblioteca  cu  un  gest  de  ne­
          siguranţă,  aş  răscoli  un  ceas  degeaba
          prin  volume,  pe  urmă  aş  spune  ru­
          şinat:  „Scuză,  nu-1  aflu,  l’am  dat
          cuiva!“
             Răsfoind  apoi  în  registru,  aş  afla,
          că  l’am  dat  prietenului  meu  X.  II
          caut  în  grabă  şi-i  cer  cartea.  „Bine,
          frate,  —  îmi  zice  el  cu  mirare  —
          dar  am  dat-o  prietenului  tău  Y.,  care
          ţi-o  ceruse".  Mă  duc  la  Y.  „Da,  prie­
          tine,  e  adevărat;  am  cetit-o  şi  mi-a
          cerut-o  apoi  doamna  Z.  Se  puteâ
          să  o  refuz?"  Afacerea  s’a  încurcat
          deja  deabinelea.  Doamna  Z.,  căreia
          îndrăzneşti  abia  să-i  faci  o  fină  alu­
          zie  la  carte,  îţi  spune  liniştită:  „Mi-a
          dat-o  d-1  Y.,  spunea  că  nu  mai  are   Un prânz bogat pe vaporul „Terra nova", cu care Scott a plecat spre polul sudic.
          lipsă  de  ea...  Am  şi  dat-o  prietenei   In fruntea mesii se vede nenorocitul căpitan, iar jur împrejur de masă tovarăşii lui
          mele...  Dar  frumoasă  carte!  Bine    de călătorie, toţi oameni voinici şi hotărâţi a înfruntă în fiecare clipă moartea. Din
                                                       personalul acesta *l  parte s’a prăpădit în drumul primejdios spre pol.
          scrie Vlahuţă... foarte bine"...                           3
             Nu  mai  poţi  zice  nimic.  Iţi  co­
          manzi  încă  odată  romanul,  ceea-ce   Dar  bine,  frate,  prietenii  ăştia,   zis  un  mare  gânditor  —  trebue  să
          nu  e  lucru  chiar  uşor  —-  dată  fiind   cari  îşi  schimbă  cravate  în  toată   le faci binele cu deasila.
          distanţa  enormă  a  librăriilor  din   ziua  şi  cocoanele  cari  azvârl  banii   Nu  ne-ar  strică  nici  nouă  câţiva
          ţară  şi  promptitudinea  lor  nu  chiar   cu  pumnul  pentru  prostiile  modei,   oameni  abili,  cari  să  umble  din  sat
          exemplară,  —  îţi  pui  cartea  la  adă­  nu  vor  fi  având  şi  ei  o  coroană  sau   în  sat;  să  recomande  cu  căldură
          post,  cu  gândul  să  n’o  mai  împru­  două pentru o carte românească ?  scrisul  românesc,  răspândindu-1  în
          muţi nimănui.                          Atunci  pentru  ce  îşi  dau  aer  de   cercuri cât mai largi.
             Dar  vin  alte  cărţi  pe  cari  ţi-le   intelectuali  şi  pentru  ce  se  amestecă   Căci  scriitorii  şi  editorii  sunt  nu­
          procuri.  Prietenii  —  fiind  şi  ei  iu­  în  discuţii  literare,  cu  atâta  compe-   mai  un  factor  al  mişcării  literare;
          bitori  de  literatură  —  te  întreabă,   tinţă?                       publicul  cetitor  e  al  doilea,  căci  des-
          dacă  o  ai.  încurci  la  început,  că  nu   Sau  pentru  ce  spun,  cu  un  dis-   voltarea  literaturii  e  condiţionată  a-
          ţi-a  sosit  încă,  dar  vei  aveâ-o  în-   gust  princiar,  că  nu  avem  literatură   proape întotdeauna de aceste.
          curând...                           românească,  când  îi  prinzi  cu  ocaua   Un  neam  va  aveâ  întotdeauna  o
             Şi  cartea  iarăş  trece  din  mână   mică?                          literatură  cu  atât  mai  avansată,  cu
          în  mână,  cetită  de  zece,  douăzeci  de   Ei  bine,  literatura  noastră  se   cât va sprijini-o mai mult.
          amatori,  pentru  ca  pe  urmă  să  n’o   zbate şi acum în durerile începutului.        *
          mai revezi...                          Popoarelor,  ca  şi  indivizilor  —  a
                                                                                     Mă  bucur  deci  de  îndrăzneala
                                                                                  cu  care  „Cosinzeana"  a  îmbrăcat
                                                                                  haina  nouă,  sfruntând  cu  atâta  în­
                                                                                  credere,  greutăţile  materiale  absolut
                                                                                  inerente acestei înnoiri.
                                                                                     Şi  mă  bucur  cu  atât  mai  mult,
                                                                                  cu  cât  ea  dă  şi  pe  viitor  aceeaş  a-
                                                                                  tenţie  literaturii,  fără  a  să  coborî
                                                                                  la  nivelul  comercial  al  pomenitelor
                                                                                  reviste,  la  cari  literatura  are  un  rol
                                                                                  cu  totul  secundar  şi  e  redactată  cu...
                                                                                  foarfecă!
                                                                                                          Petronius.


                                                                                  Cetiţi  splendidul  roman  „Misterul
                                                                                  poetului"   de   Antonio   Fogazzaro.
                                                                                  Editura:   „Librăriei   S.   Bornemisa",
                                                                                  Orăştie. — Preţul 2 coroane, franco.
                  Mănăstirea „Agapia" în judeţul Neamţu în România, de unde e măicuţa,
                            a cărei chip îl dăm în fruntea revistei noastre.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9