Page 7 - 1913-28

Nr. 28. C O S I N Z E A N A Pag. 399.

Animale cari se sinucid. ei prietin, dobitocul deveni neliniştit, care s’a sinucis într’adevăr în nişte
refuză orice hrană, cercetă pretu­ împrejurări complexe şi absolut tul­
Zilele trecute parizienii au co­ tindeni miorlăind plângător, apoi dis­ burătoare.
mentat mult faptul sinuciderii fru­ păru. Peste câteva zile cadavrul lui
moasei girafe, podoabă a gradinei fu găsit pe mormântul copilului. Acum câţiva ani o menagerie in­
zoologice din marele oraş. Nici o stalată într’un oraş american, număra
îndoială n’a fost cu putinţă: duiosul Se mai citează animale cari s’au printre pensionarii ei o leoaică splen­
captiv s’a sinucis cu premeditare şi sinucis din desperare amoroasă. Cu- didă de doisprezece ani. Fiara a-
voinţă. Câteva zile, girafa a dat semne vier povesteşte că în Jardin des Plan- ceasta, foarte sănătoasă în aparenţă,
de adâncă melancolie: stătea tristă tes din Paris trăia o păreche de mai­ fătă de trei ori. Dar ea nu dădu
şi cu ochii tulburi, ^ nu voia să mă­ muţe. Intr’o zi femeea muri. Soţul vieaţă decât unor fiinţe slabe, pi­
nânce, nici să bea. Intr’o dimineaţă, manifestă cea mai adâncă durere; el pernicite, degenerate, cari peste pu­
în prezenţa publicului şi a păzitori­ mângăiâ plângând trupul neînsufleţit ţin muriră. Când îi muri cel din urmă
lor ea a început să-şi izbească fre­ al tovarăşei lui. Când se convinse pui, leoaica deveni profund melan­
netic capul de pereţi. Şi a căzut jos că e într’adevăr perdută pentru el, colică. Apoi ea fu cuprinsă de o
moartă, cu craniul sfărâmat. se retrase într’un colţ, îşi acoperi criză de desperare. Atunci începu
faţa cu mânile şi refuză ori ce hrană. să-şi ronţăie coada atât cât putu a-
întâmplarea aceasta a readus în Peste puţin sucombă. junge cu dinţii, după aceea ea îşi
discuţie faptul sinuciderii la animale. devoră o labă. Păzitorii ei curmară
Cei mai de seamă savanţi naturalişti Animalele bătrâne simt apropie­ această lungă sinucidere, împuşcând
şi-au spus cuvântul. Şi convingerea rea morţii. Câte odată le e ruşine fiara. Acesta este, îmi pare, cel mai
tuturora este că impulsul de a se de starea prăpădită în care se află. curios caz de sinucidere la dobitoace.
distruge există la unele dobitoace, Ele întrebuinţează ultimele lor forţe
întocmai ca la oameni. pentru a-şi cruţa tovarăşii de vede­ In definitiv, ele sunt capabile de
rea morţii lor. Aşa, adorabilele ga­ a-şi pune capăt vieţii. Şi de ce n’ar
Sinuciderea pare a afecta de alt­ zele simţind, că vine moartea, îşi pă­ fi astfel? Departe de a se apropia
fel anumite specii; aşa, spre pildă, răsesc coloniile, se retrag într’un de­ de inteligenţa superioară a omului,
pe prietinii noştri, cânii. Felul morţii şert şi mor întinse pe pietrii. Călă­ dobitoacele sunt totuş senzibile şi
pe care îl preferă ei e sinuciderea torii au întâlnit de multe ori cimi­ impresionabile. Ele sunt, după cum
prin inaniţiune. E probabil cazul câ­ tirele acestor dobitoace. se poate constată în fiecare clipă,
nelui „care se lasă a muri de foame susceptibile de bucurie şi de tristeţă.
pe mormântul stăpânului său“. Şi ca­ In sfârşit, s’a spus de multe ori Să ne închipuim că în anumite ca­
zul acesta s’a repetat des în vieaţa că veninoasa scorpie, când e încon­ zuri tristeţă lor e de o durată foarte
oamenilor. jurată de un cerc de jăratec, îşi în­ lungă. Atunci, instinctul lor de con­
fige acul în cap şi moare. Experienţa
Dar nici pisica nu e inaccesibilă servare le părăseşte şi ele au de­
crizelor de desperare supremă. Nu­ aceasta a fost repetată de mulţi na­ stulă voinţă pentru a ieşi dintr’o
mai aceia cari nu cunosc aceste do­ turalişti şi toţi au avut convingerea vieaţă de care nu le mai leagă ab­
bitoace îndrăznesc să le acuze de că scorpia se sinucide. Decurând solut nimic. Acelaş este dealtmintre-
egoism. Un oare care d. Arbousset, însă marele savant francez J. H. lea motivul sinuciderii şi la noi, oa­
misionar protestant în Africa, perdu Fabre, a desminţit faptul. El sus­ menii.
un fiiu în vrâstă de şapte ani. Co­ ţine că scorpia moare de fapt arsă, F. N.
pilul avusese drept tovarăş nedespăr­ dogorită de foc.
ţit o pisică. După moartea micului Dar se cunoaşte cazul unei leoaice

Pe capul Bulgarilor pare a se năpusti mânia lui Dumnezeu de-o vreme încoace. Ei sufer dezastre după dezastre, atât în luptele
ce le dau cu aliaţii de odinioară, cât şi prin oraşe înlăuntrul ţării. Aşa deunăzi un uriaş cutremur de pământ a dărâmat o mulţime
de case, pricinuindu-le locuitorilor năcăjiţi pagube enorme. Chipurile noastre arată 2 case din 2 oraşe bulgare după cutremur.