Page 6 - 1913-28

Pag. 398. C O S I N Z E A N A Nr. 28.

de care însă doresc să fug aşa de
mult, că acum după patru ani de
zile încerc în fiecare săptămână să
trăesc singur o sară, gândind numai
la trecut şi stând de vorbă cu ma­
tale şi cu alte fiinţe bune şi gingaşe,
pe cari le-am întâlnit vreodată în
vieaţă. O sară pe săptămână. Acea­
sta e aşa de puţin, dar de sara a-
ceasta am neapărată nevoie... pen-
truca gândindu-mă numai la cele
trecute să încerc să mă împac cu
prezentul.
Ceteşte scrisoarea aceasta în li­
nişte şi iartă, că în loc să vorbesc
de trecutul acela frumos, pe care
l’am trăit împreună, ţi-am înşirat nu­
mai poveşti triste, pe cari le-am în­
durat eu singur. Sper însă, că vei
pricepe, ce se petrece în sufletul
meu şi mă vei ertâ. In scrisorile mele
viitoare o să povestim şi alte lucruri Familie românească din Hcmorod, comitatul Hunedoarei
şi poate acelea ţi-or mai plăcea.
Radu Mărgean VINE TOAMNA Da drăgălăşia câtorva poezii din­
Veştejite flori de crin, tre „Schiţe"? Neîntrecută. Aducem
□ □ □ Vine toamna, vine, —
Şi cu freamătul ei plin una:
„DIN TAINA VECHILOR RĂSPÂNTII" De obidă şi suspin, LA MARGINEA ORAŞULUI
— Poezii de ELENA FARAGO. Craiova, Ne alungă din grădini Mama-i dusă ’n târg şi tata
1913. Editura tipografiei „Ramuri". Fluturi şi albine. După treburi — el stă jos,
Pag. 135. Prejui 2 lei. — Vine crivăţul hain Şi cu fruntea strânsă ’n palme
Să vă bei potirul, — Plănueşte-un joc frumos.
Ori de câte ori iau în mână un Veştejite flori de crin,
volum al dnei Farago, simt cum mi Vine crivăţul hain, O, ar şti el să se joace —
se aşează în inimă o împăcare dulce, Să vă sece pe deplin De-ar aveâ cu ce — dar, faci
Jucării din ce-ţi dă mâna
un simţământ de pace, de potolire, Din potire mirul... Când părinţii sunt săraci.
îmi pare că mă desfac pe câteva Vine aprigul şivoi, Ca un om ce-şi ştie rostul,
clipe de vuetul vieţii şi intru în cu­ Biete flori plăpânde, Roboteşte-acum tiptil: —
Vine aprigul şivoi...
prinsurile feciorelnice ale unei livezi Şi veţi adormi şi voi, într’o ladă hârbuită,
înrourate, unde durerile şi patimile Veţi dormi, visând un roi O să-şi facă „motobil".
lumii nu pătrund, decât doar ca De albini flămânde.. Scăunaşul mic e „capra"
murmure domoale, îndepărtate. In Volumul cuprinde o mulţime de Şi ulciorul e „motor", —
această livadă, aurită de soare, du­ poezii grupate în următoarele capi­ Să mai spue şi-azi părinţii
Că nu-i mare Puiu lor!...
rerea şi dorul îşi pierd din ascuţi­ tole: Din taina vechilor răspântii, Din
şul lor, mai bine zis din duritate, preajma leagănului, Schiţe, Poezii Fără îndoială, acest volum de
din bruscheţă şi ţi se strecură în răzleţe şi Traduceri libere. Tot ver­ versuri al dnei Farago e o nouă
inimă lin, abia simţit, după cum se suri străbătute de acelaş parfum can­ dovadă a talentului dsale puternic,
depun firele de nisip pe fundul unui did, propriu sufletelor de femee. original şi gingaş. Publicul nostru
izvor cristalin. De aceea ori de câte Ceea ce e nou într’însul, faţă de ardelenesc îşi va găsi într’însul o
ori îmi e fruntea înnourată, vrând volumele mai vechi ale dnei Farago, lectură selectă şi superioară.
M. Lin.
nevrând mă gândesc la un vers, la ni se pare grupul: Din preajma lea­ □ □ □ . j.
o poezie a dnei Farago. După ce­ gănului şi în parte: Schiţele. Aceste i -
tirea unei astfel de poezii, să fie ea poezii sunt o nouă lăture strălucită Jsi nişte marina
chiar jalnică ca fond, sufletul mi se a talentului dnei Elena Farago. Atâta — DupăpoeThi'—
uşurează, ochii mi se umezesc, şi, gingăşie şi căldură este într’însele,
printre lacrimi, mă înseninez iarăş. cum mai rar se găseşte. Nici când Ca o pajiita gigantă
Poate sufletul dsale delicat de femee, simţământul de mamă nu şi-a găsit Pacea aripa şi-a ’ntins —
vibrând în fiecare vers, îţi vine ca la noi o tâlcuitoare mai dibace ca Trist priveşte corăbierul
un balsam alinător pe inima rănită. dna Farago. Toate temerile drago­ Peste luciul necuprins.
Iată de pildă o poezioară din stei de mamă, toate bucuriile şi du­ ___Nici un vânt din nici o parte
noul volum, atât de duioasă ca fond, rerile acesteia, sunt tălmăcite cu o în misterul mormăntal
dar totuş de-o caldă împăcare, după artă superioară. De pildă în „Moş- Şi pe ’ntinsul fără margini
a cărei cetire vei rămâneâ cu sufle­ Crăciun“, în „Hai nani-nani, lumina Nu se mişcă nici un val.
tul îndurerat: mamii“ şi în câte altele. A. R.