Page 1 - 1913-42
P. 1

Nr. 42.                                  C O S 1 N Z E A N A                                 Pag. 611.













































    Dela  expoziţia  pictorului  Smigelschi:  Un  colţ  din  sala  cea  mare,  unde  erau  expuse  picturile  bisericeşti  ale
    marelui artist. Cetitorii noştri, cei mai mulţi, vor recunoaşte îndată pe „Hristos Pantocratorul“, pe „Ieremie“ preroeul, pe
                                            „Isaia“ şi „Matei Evanghelistul“.

      Deci,  ne  întărim,  după  a-   fost  inimă  de  român,  a  simţit   dâncă  cucernicie.  în  inimă  simţeam
   cestea,  tot  mai  mult  în  simţirea   româneşte,  şi  a  înveşnicit  o   o  căldură  potolită,  dulce,  care  îmi
   noastră,  exprimată  mai  sus,  şi   lume  pe  care  o  înţelegea  şi  o  iu­  lumină  parcă  toată  fiinţa.  Mâna
                                                                          dreaptă  mi  se  cerea  stăruitor  spre
   accentuată  demult  încă  de  dl   bea  adânc.  El  a  fost  o  adevă­  frunte,  în  semn  de  creştinească  în­
   profesor   Nicolae   Iorga,   că:   rată  glorie  a  noastră,  cu  care  ar   chinare.  Aş  fi  dorit  să-mi  pot  des­
  Smigelschi  a  fost  cel  mai  mare   trebui să ne mândrim mai mult.    face  încălţămintele,  ca  Moise  în
  zugrav  bisericesc  al  zilelor  sale,   Vreo  trei  sute  de  pânze    faţa  văpăii  dumnezeeşti,  ori  ca  în­
   la Români.                         ale  pictorului  Smigelschi,  sunt   chinătorii  cucernici  ai  veacurilor
                                                                          prime,  când  se  înfăţişau  în  sfintele
      Dar  Smigelschi  mai  are  o    admirate  acum  de-o  întreagă      adunări soborniceşti.
  lăture,   mai   puţin   cunoscută   lume  străină,  în  o  expoziţie        Iată,  de  pe  păretele  din  faţă  mă
  până  acum,  însă  tot  atât  de    din    Budapesta.    „Cosinzeana“   întimpină  un  întreg  săbor  de  sfinţi
  valoroasă.  El  nu  a  văzut  numai   crede  că  îşi  împlineşte  o  pioasă   cu  feţele  nemişcate.  Hainele  le  cad
  bisericile  Ardealului,  ci  toată   datorie  naţională  împrospătân-   în  falduri  largi,  cari  par  valuri  în­
                                                                          cremenite  din  râul  nemărginit  al
  vieaţa  cuprinsă  în  satele  dela   du-i  amintirea.  Şi  ar  dori  să   veşniciei.  Sunt  chipuri  omeneşti,  in-
  cotituri  de  cale.  Pânzele  şi  ac-  încălzească  şi  inimile  cetitori­  materializate  parcă  de  demnitatea
  varelele  rămase  după  răposa­     lor  săi,  închinând  acest  prinos   ieratică  ce  le  stăpâneşte  fiinţa.  Tot
  tul,  o  dovedesc  deplin  aceasta.   memoriei marelui Smigelschi.      atâtea  monumente  severe,  cari  cu
  Iată,  un  colţ  de  strană  din  un                        A. Melin.   nemişcarea  lor  impunătoare  par
                                                                          dogme întrupate.
  sătuşor  de  pe  Târnave,  o  fe­                 □ □ □                                 *
  cioară  cu  ochii  vii,  o  leliţă  în   î n   l u m e a   p i c t o r u l u i   S m i g e l s c h i .  Hristos,  Pantocratorul,  în  deose­
  prag,  o  înmormântare,  o  bobo­    — Vizitând expoziţia din Budapesta. —  bire  de  îndureratul  Crist  al  Apuse­
  tează,  şi  alte  fărâme  ale  vieţii                                   nilor,  zugrăvit  aproape  totdeauna
                                         Ştiam  c’o  se  dau  de  biserică,
  noastre  de  popor  cu  caracte­    de  aceea  am  intrat  cu  frică  şi  cu   cu  crucea  pe  umăr  sau  cu  spinii
                                                                          pe  fruntea  veştedă,  la  Smigelschi  e
  ristice  pronunţate.  Atâtea  semne   cutremur,  după  legea  bătrânească.   cea  mai  minunată  ideie  a  dumne-
  neîndoioase    că   Smigelschi   a  Sufletul  îmi  eră  stăpânit  de-o  a­  zeirii: împărat drept şi milostiv,
   1   2   3   4   5   6