Page 5 - 1923-18

25—IX 1923 - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - Pag. 265

Din „Carnetul unei înfrigurate“. printre ramuri de brad, pentru unii dure. Se aprinde tot mai mult, vă­
e tristă, plină de tainica durere, paia creşte, cerul se încinge- spre
Dureri stinghere pentru alţii veselă, plina de flori răsărit.
şi cânt.
E speranţa, licărirea speranţei în
25-VIII. deşertul sufletesc. Zadarnică spe­
15-V1I1. Noapte... ranţă înnăbuşită prea curând de în­
Ce lună plină de farmec. Noapte în natură, noapte în suflet. tunericul ^desnădăjduirii eterne.
Şi totuşi atâta tristeţe, atâta me­ în aer melancolia tristă, — o E ziuă. Razele soarelui ţâşnesc
lancolie dureroasă întruchipată în cântă şi greerul ascuns în firele de vesele din spatele dealurilor. Mii-
lumina ei palidă. iarbă. de glasuri se ’nalţă în aerul încă
Câte amintiri nu-mi aduc razele Iar câmpia nesfârşită, nesfârşită încărcat de aburii răcoroşi ai di­
ei, câte doruri nu-mi deschid într­ în lumina slabă a lunii se ’ntinde mineţii.
una rana sufletului meu. Mă simt spre înfinit, ca sufletul în nemărgi­ Rouă luceşte pe firele de iarbă
aşa de stingheră, aşa de părăsită. nirea unei dureri. ca perle, ca ’ lacrămi în nişte ochi
Sunt o călătoare în inima mea. Norii aleargă pe cer. Par nişte frumoşi.
De-ar încerca fiecare picătură animale uriaşe, ce sboară împinse, Raze ale soarelui, sunteţi prea pu­
de rouă să spună un cuvânt din gonite de o mână nevăzută. Iar ternice pentru restriştea unui suflet!
durerea mea, tot n’ar fi destule pi­ umbrele lor aleargă pe pământ. Noaptea cu tristeţea ei, cu mângăe-
cături să le spună pe toate, pe toate. E sbuciumul sufletesc, e dorul rile sale reci e mai potrivită să
Şi stelele, cari altădată şirete cli­ fără margini, ce se ridică într’o spe­ strângă la sânu-i fermecător o inimă
peau din ochi spunând par’că, ştim ranţă licărindă şi se stânge în ce­ stingheră.
noi, ştim noi... azi şi ele par ochi nuşa desnădejdi’i. Aşteaptă până la noapte, şi voiu
înlăcrimaţi, ochi trişti întrebători, O flacără se vede pălpâind în mai ’vorbi cu tine, tristeţe fără nume.
plini de tainică durere. depărtare, în spatele limbii de pă­ MIA
Ziua întreagă caut să fiu veselă
şi nu pot, din când în când mai
silesc un zâmbet, mai caut să aduc
o rază de soare în sânul durerii Dezastrul mărcii germane
sufletului. Iar câteodată par că uit,
par’că sufletu-mi se contopeşte o Banul german a suferit prin mij­ ciar ne mai pomenit a născut şi
clipă cu bucuria celorlalţi şi râd şi locul lunei Iulie a. c. o depreciere, ultimele mişcări anarhice din Ger­
eu ; dar pe urmă... par’că m’apasă ca şi care nu s’a mai înregistrat mania, care au izbucnit în mai mlilte
ceva pe suflet. Ş’aş vrea să plec, niciodată în finanţele nici unei ţări. oraşe, ameninţând cu faliment total
departe, departe, să’ caut nemărgi­ Dolarul american, care corespundea această ţară. Cu toată deprecierea
nirea visurilor mele. Ia 2 Iulie încă la 160.000 de mărci, aceasta îngrozitoare a mărcii, statul
Culegător al vechilor mele cân­ se cumpără Ia 31 Iul. pentru 1,100.000 n’a încetat totuş să scoată mereu
turi de seară, unde eşti? Ochii tăi
mi-au fost cerul visurilor mele, în
ei voiam să deschid aripile dorului
meu, să sbor spre nemărginirea lor
stingheră.
O, tu n’ai gustat din cupa dure­
rilor, prin sufletu-ţi nepăsător n’a
trecut, nu poate trece — poate nici­
odată — suflarea desnădăjduirii.
Şi la ce mai spun toate acestea?
La ce bun să-mi leg sufletul de
„gluma“ aceea omenească, aceea
care se numeşte „dragoste“?
Plângi suflet nebun, plângi pe
dărâmăturile viselor tale pline de
năzuinţi deşarte; varsă-ţi ultimele
lacrăm’i. Ş'a’poi când îţi va seca
izvorul lor, atunci baie-ţi joc de
tine însuţi, răzi de prostia, de ne­
bunia omenească. Tragedia mărcii germane: Populaţia berlineză mergând la spectacole, îşi
Brazii din jurul meu îşi profi­ scoate biletele de intrare dând în loc de mărci alimente: cârnaţi, cartofi
lează umbra lor prin geam, îşi pro­ ş: altele.
filează tăcerea lor măreaţă, nepăsă-
toare. de mărci. Această depreciere a mărcii de subt presă bancnote nouă, care
Vânturi, furtuni au trecut peste a continuat cam până la mijlocul se imprimă într’o măsură neînchi­
vârfurile lor şi nu i-au clintit. lunei August şi anume până la con­ puită. O mulţime de publicaţii au
Un greer cântă ’n iarbă cântul stituirea cabinetului Stresemann. Gu­ fost nevoite să-şi suspende apariţia
lui de fiecare seară, pentru unii vernarea acestuia n’a mai putut însă numai pentrucă’ maşinele lor de ti­
trist, pentru alţii vesel. schimba nimic în situaţia creiată par trebue să tipărească banchote.
Luna îşi răsfrânge paloarea ra­ a mărcii, care s’a depreciat aproape In ultimele săptămâni circulaţia fi­
zelor sale peste creştetul munţilor, până la zero. Acest dezastru finan- duciară a crescut delà 10 la 20 de