Page 8 - 1923-18

Pag. 268 — C O S I N Z E A N A - - - - - - - --------------------------- 25—IX. 1923

Maica Domnului cea din biserică, getele i se desghiocau de carne loveau în ochi, în gură, în nas îi
pe care-au scos’o, ca să ploaă astă până la os în cuele podoului, ră­ biciuiau faţa, răceala îi îngheţă
vară. Iar în braţe, în partea stângă, mase afară. Şi marea neagră urla, mâinile şi picioarele, îi tăe puterea
cu amândouă mâinile ţinea o icoană, şi munţi negri de smoală se înălţau şi-o groază de moarte, fără margeni
şi pe icoană Isus, da, Isus cel cât omul, podul părea un fulg în îi cuprinse fiinţa, în învâlmâşagul
mic, cu ochii miraţi, deschişi, în­ urletul iadului acestuia, numai Florea valurilor care clipoteau asurzitor în
trebători, spre el. Iar alături, în sta drept zâmbind batjocoritor, lângă juru-i. Luna îşi scosese iarăşi dintre
picioare el... Sandu Florea, pe el. Un val întoarse podul şi-l ră­ nori ochiul ei roş, ameninţător, şi
care-1 omorâse, lung, mai lung de­ stoarnă, şi Ghiţă Berbec aluneca în vărsase pe loc o dâră de sânge în­
cât era, cu faţa albă ca varul, cu valuri şi valurile erau pe sus şi-’n chegat, ce ferbea înăbuşit în valuri
o pieliţă subţire întinsă pe oasele jos, şi smoala i se scurgea pe gură, groase şi izbucnea în sus, furioase,
galbene, cu ochii duşi în fundul prin urechi, pe nas, în stomac, îl înecându-i gura, stropindu-i faţa,
capului, cu o gaură mare în gât, îneca, îl sufoca, nesuferită, şi nu cu pete care-1 frigeau, vântul urla
de unde curgea sângele în jos, pe putea să înghiţă, vrea să se ageţe în stufăriş, mai groasnic ca înainte.
haine,... şi pornea dâră, roşie, arză­ de pod, dar decâte ori punea mâna, Chiţâ Berbec începu a înota, in­
tor, spre el,.. iar la picioare, pe Sandu Florea, grozav, cu dinţii conştient, purtat de valuri... dar
podul ce se clătina de vânt, cu­ clânţăindu-i aproape de ochii lui, de-odată, din întunerecul nopţii, un
ţitul... cuţitul lui, pe care I’a arun­ îl lovea cu lopata peste mâni, şi o schelet lung, groaznic, cu dinţii
cat în lac, odată cu trupul mortului. durere enormă, nemăsurată, îl pa- rânjiţi clănţănind, cu o lopată în
Ghiţă Berbec, cu gura rece, cu raliză, scapă podul, şi valurile-l du­ mână, îi eşi înainte, aţinându-i
dinţii încleştaţi, cu limba amară, cu ceau iar departe, şi dihănii îngro­ calea. Vru să abată, dar scheletul,
ochii opriţi dureros în loc, ascultă zitoare, şerpi slinoşi, cu limba îm­ ameninţător îi eşi în cale şi o lo­
şi priveşte. Sandu Florea, deschide băiată şi deavoli cu coarnele îndoite, vitură puternică simţi în vârful ca­
gura şi un clănţănit repetat de oase şi raci cu cleştii de foc se roteau pului care-i sună a gol, se scoborâ
lovite, lasă’ să se vadă prin două în jurul lui, prin mare, voiau să-l în apă, iar ieşi la suprafaţă, dar
şiruri de dinţi albi, laţi, ca de cal, prindă, să-l înghiţă, să-i rupă mă­ iar scheletul, cu ochii mari cât
ieşiţi înainte, fundul gurii lui,... runtaie, să-i scoată ochii. rubla, verzi, duşi în fundul capului
oase albe, înşirate în fund, fără Şi o frică grozavă, de moarte îi rotindu-se ameţitor în orbitele goale,
nici un fir de carne pe ele... stânsese suflarea şi mai ajungea schânteiau, hipnotizându-l, îi eşi
lângă pod, dar iar îl lovea Sandu înainte, şi iar simţi o lovitură în
* *
* Florea peste mâni, şi iar se trezea cap. Se scoborî din non, subit în
........ „şi pentru asta, într’o noapte, departe, între dihănii uriaşe, cu gu­ apa rece, tăioasă, care-i întră fără
când am plecat la Galaţi...îmi ese rile căscate, de unde-1 înălţau valu­ voe pe gură, se zbătu puternic ca
’nainte, mă loveşte’n cap, m’a pus rile să vadă depărtându-se pe pod în ghiarele deavolului şi iar eşf'ld
jos şi mi-a sfredelit de patru ori Florea, ca un punct de lumină într’o suprafaţă.
beregata cu cuţitul, a scrâşnit... şi beznă fără de hotar, şi iar se tre­ Scheletul lăsă lopata din mână,
râdea la mine, râdea ca necuratul... zea lângă el, pentruca iar să se veni până la el, şi pe când Ghiţă
şi-i curgeau fărâmături de dinţi şi chinuiască aşa, — un chin grozav, Berbec se lupta cu valurile înfuriate,
sânge din gură peste faţa mea“... înfricoşător, fără seamăn. Carnea două mâni lungi, albe, fără carne,
Ghiţă Berbec, pironit de podul i-se încreţise pe trup, smoala se cu oasele ciocnindu-se unele de
legănat pe marea de smoală tremura, uscase de două degete pe frunte. altele, i se lipiră în jurul gâtului,
îngrozit şi nu-şi putea lua ochii ...deodată, marea ia foc, valurile strângeau puternic, tot mai puternic,
dela clănţăneala dinţilor acelora mari, sunt de flăcări şi un fum înecăcios apropiindu-1 din ce în ce de ochii
albi, ameninţători, şi dela şirul de de pucioasă se’ amestecă în lung aceia verzi, grozavi, strălucitori, ce
oase desvelite de carne din fundul şi-’n lat, cu întunerecul. Şi flăcări­ se învârteau ameţitor în orbitele
gurii. Şi la orice legănare a podului le-! ard, de pretutindeni, se strâng goale, albe.
cuele dela genunchi creşteau, mai în juru-i, îi întră în ochi, în gură, In'cleştat cu scheletul se duse la
mari, enorme, îi întrau în genunchi în urechi, îi ard inima, îi frig creerii fund.
tot mai sus, şi o durere pătrunzătoare-i care sfârăe, îl distrug, coborându-I Deasupra, luna îşi închise ochiul
sfâşia măruntaele. Maica Domnului ridicându-1, şi iar îl coboară, se în­ ei însângerat, peste valurile cloco­
se uita la el, îl măsura din ochi, îşi colăcesc ca ’şerpi enormi în jurul titoare ale lacului, pe când siufă-
încreţi buza de sus, dete din cap, lui, pe când pe crestele valurilor, zărea, rişul urlă, de par’că un popor de
se uită la Sandu şi o lacrimă mare zimbind bajocoritor, pe Sandu Florea, dihănii l’ar fi călcat în lung şi ’n lat.
de argint înflăcărat se coborî în jos ca un punct alb în întunecimea
pe haina cenuşie... Şi o fâşie de fără margeni. Un pocnet necuprins CONST. CRIŞAN
lumină se coboară de sus şi şapte sgudui marea care se frânse ’n două.
îngeri luară pe Maica Domnului Ghiţă Berbec se trezi brusc,
sus, iar noaptea neagră se coboară speriat, zăpăcit. Un fum înecăcios
la loc, marea înfuriată, mânată de şi o usturime ascuţită îi ardea la 1 FRANC = 7 LEI
o vijelie neprasnică salta podul, piept, şi flăcările îl cuprindeau
îl întorcea pe-o parte şi pe alta. din jur în jur, în noaptea întune­ La librăria LEPAGE
Sandu Florea sta drept, cu o lo­ cată, pe când valurile loveau nă­ pentru editurile casei
pată în mână, şi pe el nu-1 legăna prasnic coaja de nucă în care se MASSON-PARIS
podul, cu toată furia mării. Şi groaza ghemuise. Lotca ardea, aprinsă de
morţii îl cuprinde pe Ghiţă Berbec. de luleaua ce-i scăpase din gură. Pentru alte ed. franceze, cel
ma» mare favor de schimb 4-6
Caută să se apuce cu mâinile de Desorientat, nebun, sări în apă. C e r e ţ i c a t a l o g !
ceva ca să nu-1 răstoarne, dar de­ Valurile veneau repezi, grăbite, îl