Page 10 - 1925-3-4
P. 10
f*ag 42 — . 1 . I I I c 6 s i N 2 £ a N A Vi"'- i --------15/28-11. 192&
COLŢUL VESEL
CÂND AI DE-A FACE CU OAMENI CINSTIŢI...
PERSOANELE: SCENA Il-a când te gândeşti, că pretutindeni
UN DOMN SERIOS Cerşetorul, singur, apoi Casierul 0 să mi se întâmple la fel. Cel puţm,
UN CERŞETOR Cerşetorul, deschizând cu băgare dacă n’aş fi pierdut, la naştere, a-
ARISTIDE CIOARĂ, FINANCIAR de seamă portofelul. Dintr’un com dresa bancherului meu. (Indreptăn-
CASIERUL GĂRII DE NORD du-se spre uşa pe unde a ieşit Aris
partiment scoate o carte de vuită: „Ari tide Cioară). Uf! calicule! să n’ai
Acţiunea se petrece în vestibulul gării stide Cioară, financiar*. Din altul ex nici măcar o hârtie de o sută la
de Nord. Ora 23 şi 30 trage două teancuri de bilete de bancă. buzunar... numai de o mie! Cara-
Un ghişeu, la dreapta, s’a şi închis. — Mă! Mă! Bilete de câieo mie?
Câteva bănci. ghiosule! Na! (Aruncând biletele pe
(Numără) Unu, două, trei, patru... scânduri şi călcându-le în picioare).
SCENA I. zece... Ştiu, că ăsta nu se ocupă de N'am ce face cu ele... (Privirea îi e
mărănţişuri, ca mine! Cincisprezece... atrasă înfun colţ, unde zăreşte un
Cerşetorul apoi Aristide Cioară douăzeci... treizeci... Ei, drăcia dra muc de ţigară. Se îndreaptă spre el,
cului!.. (Contemplă un moment banc ca să-l vâneze).
(Cerşetorul, aşezându-se cu teamă notele. Întâi surâzătoare, faţa sa se
pe 'colţul unei bănci, cercetează con întristează din ce în ce). Bine... bine... SCENA III a.
ţinutul traistei pe care o poartă b ne... dar ce să mai fac eu cu
Toiagul său de drum, în vârful căruia treizeci de bilete de fâteo mie, când Un domn serios, apoi Cerşetorul.
sclipeşte un vârf de cui, odihneşte eu îmi plătesc de obicei chiria cu (Un domn serios intră repede în
alături). sala de aşteptare. Văzând pe jos
bucăţele de câteun leu, lipite... (In-
Cerşetorul, scoţând din traistă o doind o bancnotă). De aş putea mă cele două teancuri de bilete de
coaje de pâine. — Pâinea noastră car să le împart în bucăţi mici, de bancă le ridică).
cea de toate zilele... (încearcă s'o câte 20 lei fiecare! (Se întoarce, Cerşetorul, zărind operaţia. —
sfărâme cu pumnul de bancă, apoi întoarce biletul de o mie pe feţă şi Hei! la stai puţin domnule, încotro?
o aruncă cu dispreţ. Scoate, pe rând pe dos, apoi se îndreaptă spre Domnul serios. — Ce pofteşti?
alte cooje de pâine, pe cari, dease- ghişeu). Domnule casier, să-mi dai Cerşetorul. — Să-mi dai ce-ai
meni, încearcă să le rupă). Pâine de un bilet de clasa treia până la... ridicat de jos... banii mei.
casă! Pâine de secară! Pâine inte până la... până la... Domnul serios. — Eu am ri
grală! (Ridicând din umeri). Se vede Casierul, nerăbdător. — E , spu dicat ceva de jos? Eşti nebun...
1
cât de colo, că la mine nu merge ne^ Până unde?______ ___________ _ Cerşetorul, ..foarte liniştit —
în fiecare zi aceeaş bucătăreasă îă Cerşetorul. — Un bilet de a Te-am văzut.
piaţă... doua până la Ch til... Domnul serios. — Ei bine, uite,
(Aristide Cioară, mutră de escroc Casierul. — Zece lei şi cincizeci dacă vrei să ştii, e foirte simplu...
elegant, prea elegant chiar, întră da bani. Mă duceam să iau trenul, eram cam
grăbit. Aruncă pe jos ţigarea pe Cerşetorul, încurcat. — Zece lei grăbit, când, deodată, simţii că două
care o fumează, depune repede valiza şi cinci de bani... Grea afacere ! teancuri de b lete de câteo mie, pe
şi pardesiul pe bancă, apoi se în (Încercând să ia înfăţişare impună- cari le aveam la mine, imi alunecă
dreaptă spre ghişeu). nâtoare). Daţi-mi mai bine un bilet din buzunarul pardesiului... M’am
Cioară, la ghişeu. — Mai e vreun de întâia... aplecat şi le-am ridicat... Asta e.
tren spre Oradea Mare? Casierul. — Puteai să spui dela Cerşetorul. — Zexa 1 S’o spui
Casierul.— Sosiţi tocmai la timp, început ce vrei. Clasa întâi e opt lui Mutu! Cei treizeci de mii de
mă pregăteam să închid casa. sprezece lei. lei erau acolo înainte de a trece
Cioară. — Un bilet de clasa în Cerşetorul. — Optsprezece lei... dumneata.
tâi pentru Cluj vă rog.. nu e mult. Dar n’am făcut nimic. Domnul serios. — Ai vrea să
(Rezimat de ghişeu, Aristide Cioară Vorba e, să-mi dea restul de nouă mă convingi poate că dumneata
plăteşte biletul. Cerşetorul se ridică, sute optzeci şi doi de lei... (Din ce 1 ai pierdut!
înţeapă ţigara cu vârful toiagului, in ce mai încurcat). Nu cumva ai Cerşetorul. — Nu i-am pierdut.
o apucă, o strânge şi o bagă în să-mi schimbi... o hârtie... de... de... I am aruncat.
buzunar. Apoi se apropie de pardesiu, de... o mie? Domnul serios. — Ai aruncat
îi dă târcoale, făcând cu ochiul unui Casierul, privindu-l. — O hârtie treizeci de mii de lei? Dumneata?
portofel care se zăreşte într’un bu de o mie. (Râzând cu hohot) Ha- Dâ-mi voie să râd! Ia întoarce-te,
zunar. In fine, se hotăreşte. Din ha.. ha... Asta e bună... Haide dâ-mi te rog... Aşa... Din faţă... Din pro
buzunarul pardesiului portofelul trece optsprezece lei, sau cară-te! Aş vrea fil... Mulţumesc. Dă-mi voie să-ţi
in buzunarul cerşetorului Apoi, se să-ţi văd şi eu hârtia aia de-o mie... spun, că nu semeni deloc, nici cu
aşează la locul lui, caşi când nu s'ar Cerşetorul. — Ai vrea s’o vezi! d. Moriţ Blank, nici cu d. Chriso-
ti întâmplat nimic). Aşa e, ai vrea s’o vezi... (Silindu se veloni, nici cu d. Bercovici, nici cu
Cioară, casierului. — Aşa dar, să zâmbească şi ascunzâud hârtia d Castigiione, însfârşit cu niciunul
trenul pleacă la 11 şi 35? de o mie în buzunar). N'am... Ziceam din milionarii pe care-i cunosc per
Casierul. — La 23 şi 35. şi eu aşa, în glumă... (Ghişeul se sonal, din vedere sau din auzite...
Cioară. (îşi ia pardesiul, valiza, închide, casierul pleacă, cerşetorul Şi încă! Nici ăia n’au obiceiul să
şi iese prin uşa din dreapta, pe peron). rămâne singur). Ce nenorocire ! Şi arunce pachete de hârtii de câteo
