Page 6 - 1925-3-4

Pag. 38 C 0 S 1 N Z E A N A —— 15/28—II. 1925

SPICUIRI LITERARE

R Â U L D O A M N E I

M. LUNGIANU <
Peste patru muscele dela Câmpu­ Prin satele lui, înşirate pe amân­ de bărbat, care trăia cu trei surori,
lung. spre Curtea de Argeş, dai de două malurile, am tremurat de bu­ fete de ţăran, având şi un copil cu
:
„Râul Doamnei“. Drumul îngust, îm­ curie în faţa och lor umezi de mul­ una din ele. 'venia adesea ’n preaj­
pietrit şi cotit, trece mereu prin ţumire pentru dreptatea pe loc şi ma lui şi plângea ceasuri întregi,
inima livezilor îmbălsămate. Nicăeri pentru atâtea sfaturi bune date, lu­ purtându-se cu dorul pe valurile lui
însă ca’n dealul Slănicului, spre cruri ne’ntâlnite de oameni pân’ în jos, până la apa mare, ce udă
Domneşti, nu se deschide o zare atunci la ei acasă. casele satului ei, colo departe în
mai frumoasă. In fată, departe spre Pe râul aceasta am venit, la cei păduroasa Bavarie.
apus, străjue mai totdauna pe sur- d’intâi paşi ai slujbei, să dau piept Intr’o căsuţă, a cărei grădină se
păturile coastelor mâncate de ploi cu viaţa adevărată, ce nu-i deloc rezema pe Analul lui drept, am lăsat
spre Vâlsan şi mai departe spre asemuitoare cu cea scrisă ’n căiţi, şi eu luni întregi, soţia, cu copilaş
Argeş dungi de lumini în culori multe, punându-mi tot sufletul pentru lu- şi cu mamă bătrână, singuri între
aprinse, strălucitoare. In dreapta şi minaiea, împăciuirea şi propăşirea streini, mutat fiind în alt ioc peste
’n stânga, în tot mersul vârtejos la mulţimii nevoiaşe şi ’mpătimate* Aci dealuri şi văi multe, de unde sbu-
vale, trupuri întinse de ierburi, îm­ am cunoscut d’aproape pe cei din­ ram în ajunuri de sărbătoare pe
podobite cu florile cele mai alese, tâi ţărani, în afară de cei din satul câte un îmbuestraş neobosit. Lacri­
lăsate de mâna dumnezeiască, ce meu, săraci şi chiaburi, unii storşi mile ei au înduioşat de bună seamă
şi-a dat par’că silinţa să pue ’n de vlagă, sărăciţi de judecăţi; alţii valurile, — că pe oameni n’ar fi
ele cât mai mult din vraja sfântă, setoşi de ’mbogăţire, nesăţioşi la cercat şi n’ar fi fost în stare, — şi
ce ’nveseleşte ochiul şi covârşeşte apucături, şi de aci am plecat pen­ ele, miloase, ap făcut aşa, după ră­
sufletul. tru prima dată, amârît de multa tăciri prin multe locuri, să mă aşez
Holdele de porumb îşi tremură răutate, cu care trebuia să dau piept pentru lungă durată şi cu rost la
vârfurile crude, câte o fâşie de po- şi scârbit de atâta micime de suflet, ’mbucătura lor cu Argeşul dondo-
most îţi arată b.găţia locului, ici- după ce stăvilisem răul şi ’nfrun- nitor, domol, ca un moşneag
colo nuci bătrâni îşi lasă ’ntr’o tasem toată furtuna. sfătos.
parte umbra deasă şi plină de ră­ Pe valea râului acestuia am vă­ Râul Doamnei a făcut să deschi-
coare. Jos în luncă, alcătuirea ome­ zut cea dîntâi politică, desmăţată ză mari ochii la frumuseţile firii, pe
nească, aşezată la linte- casă lângă -mergând -până-fa trră -de moarte în- băeţâidfuTâTuns Tharele^Delăvra n-
casă; două biserici îşi înalţă tur­ tre tabere; am văzut răutatea rânji- cea, care ’n anii de şcolărie, într’o
lele spre seninul albastru al zilei, toare a tot închipuitei puternicii, căruţă trasă de doi boi, cu colegul
o clădire mare, şcoala, îţi spune că jicnite de venirea unor autorităţi, lui drag N. Dinicu GAescu, a ple­
te apropii d’un sat luminat: iar mo­ nedorite şi neplăcute. cat din Piteşti şi, haida haida, a
rile, pivele şi dârsta, până şi dă- In apa râului acestuia a ’ncercat mers dela Gropeni în sus prin Clu-
răcitoarea de lână, mărturie de ro­ de două ori să se ’nece o străină, c reasa, Dârmăneşti, Jupâneşti, Lei-
sturile cu venit ale unora, toată soţia nenorocită a unui domn cu cuşti, dormind prin dumbrăvi, pe
ziua toncănesc, subt năvala pânzei vază, pentrucă se vedea alungată zăvoaie, în şoşotul dezmierdâtor al
puternice de apă. apelor şi ’n legănatul foşnetelor de
E Râul Doamnei, gârla rece şi frunze. In primăria din Pietroşani
aşa de limpede, că se zăresc pie­ BUNĂTATE AMARĂ. stau şi azi neclintite, prăfuite, râ­
tricelele ’n fundul ei. De vioae şi zând par’că de bucurie, portretele
repede ce e îşi sclrmbă adesea TEODOR ML/RĂŞANU domnitorului Carol şi ale doamnei
matca, croindu-şi cale nouă pe subt lui Elisabeta, în faţa-cărora prima­
malurile roşiatice, nisipoase, rozând A? vrea să fie viaţa o mănăstire rul comunei s'a năucit şi şi-a luat
necontenit din lunci şi din zăvoaele De cântece, de bucurii, de gânduri bune, căciula, la observaţia straşnic de
cu anini uriaşi. Un pod mare de Pământu ’ntreg să fie o minune batjocoritoare a tânărului licean.
lemn îi stă cocoşat în spinare, ca o Mai sus de lume şi mai sus de fire...
şa pusă unui cal năsdrăvan, unde- Poposiseră seara ’n marginea unei
livezi de pruni spre Bădeşti. uine-
le-i năvalnice spumegă, lovind pi­ Să fie 'n lung şi'n lat o fericire va i-a zărit ş’a dus vestea prima­
cioarele şi caprele, ce-1 ocrotesc, şi Cum în cuvinte nu se poate spune,
’n ciuda, ce-o cuprinde pentru umi­ Doar de văpaia ei ca de-o minune rului. Strâjuitorul legii i-a chemat
lirea asta, în tot anul se umflă, aşa Să se ’nfioare sufletul şi să se mire... la casa sfatului şi i-a ’ntrebat aspru
şi ţanţoş, bătând cu pumnul în ma­
cum se revarsă potop norii după să, cu căciula dată pe spate:
zile de căldură şi trece peste po- Din sfărmăturile căderilor de stele
dinele 'nnalte, ducându-le uneori cu Aş vrea!.. — Acte. N’aveţi acte. Vă trimit
totul la vale. Şi însumi nu ştiu ce-aş mai vrea: la subprefectură cu iscortă.
Pe „Râul Doamnei“ am văzut Lumină, bunătate, farmec,soare!? Tinerii stau chirciţi, se uitau u-
cele mai frumoase apusuri de soare, nul la altul. Nu se gândiseră la
pe dumbrăvile Iui am auzit glasul ...Aş vrea să ştiu că visurile mele aşa ceva. In zadar dau ei zor că-s
privighetorilor, ce nu pătrund la Nu-s jocuri de fantastici fulgi de nea eievi de liceu, că-s unul din Bucu­
munte, spre leagănul naşterii mele. Şi nici închipuiri amăgitoare! reşti. altul din Piteşti; în zadar a­