Page 4 - 1925-3-4

Pag. 36 - - - - - - ¿ O S 1 N 2 E A N A . . . . . . . . . . . . ------------------------------15/28-11.1925

„Mai ridică odată mâna, — tre­ „Pe Adămuţ l’au deslegat oame­ — Apoi vedcţ, — spuse unchiul
mură cu ea în aer, — tremură din nii cari stătuseră îngrozii pe afară, Axinte, — este vorba aceea care zice:
genunchi, — apoi deodată se pră­ în vreme ce haiducii înebuniţi aler­ — „Să nu dea Dumnezeu românu­
buşi cu faţa ia pământ. gară după ajutor. lui atâta cât poate să rabde“... D’a-
„O clipă haiducii aşteptară să se „Ajutorul a fost zadarnic. Solgă- poi mai este şi o altă vorbă...
ridice, apoi văzând că nu se mişcă, birâul era mort ca toţi morţii. Luă gazetele, le mai răvăşi o clipă,
se repeziră înspăimântaţi. „Iar Adămuţ, când s’a văzut de­ — apoi le strânse grămadă, le a-
„II ridicară, moale, şi-l întinseră slegat şi afară, — cu evlavie şi-a şeză tacticos una peste alta şi apăsă
pe canapea. Ochii deschişi, sticloşi, mai făcut o cruce, cea din urmă, mâna ca o încheiere, peste ele:
nu mai vedeau, buzele vinete nu — şi doar numai în sinea lui şi-a — Adică ce credeţi dumneavoas­
mai tremurau... zis atâta : — Ierte-1 Dumnezeu. tră, că Dumnezeu baie cu bâta?...

SE MĂRITA ANA NOASTRA
VASILE C. OSVADĂ

Rămăsese singură în lume, de era sănătoasă ca mărul şi creştea şedea în cealaltă uliţă, lângă fân
când era numai de trei ani. ca din apă, având obraj i roşii ca tâna din sat — singură cu apă bună
A crescut cât pela nişte neamuri floarea de muşcată. de beut.
cât prin uşile oamenilor din sat. Când a trecut de 16 ani a adus’o Vara când veneam dela şcoală
Dela vârsta de cinci ani — toate la mama o verişoară mai mare de-a acasă — toată ziua eram pe lângă
verile le hoinărea pe coaste, păzind ei şi ne-a lăsat-o slujnică. Mama si pe lângă Ana, care m’a
gâştele gazdelor, ce-şi făceau po­ In cominţig — cum i se zicea pe învăţat să cânt şi să taiu nalbă la
mană — cum ziceau ei — s’o ţină la noi contractului de serviciu — puii de raţă.
şi s’o îmbrace. s’a înşirat tot ce capătă Ana pe un Dumineca şi în serbători de câte
Dar vai şi amar de îmbrăcătura an, şi anume: două cămăşi, una de ori veneam dela horă, Petru era
lor. Cât era vara de lungă o pur­ jolj şi alta de cânepă; două şurţe nelipsit de lângă noi. Şi câteodată
tau într’o cămăşuţă ţăsutâ din câ­ de purtat; o perpetă (şoiţ de mă- Ana, când se întorcea cu apă de
nepă groasă şi încinsă cu o frân-_ tasâ) şi păstură (crătinţă) aleasă cu beut avea la cingătoare câte un fir
ghiuţă cât degetul ei cel mic. Pă­ drotu ca pe Ia Inoc; două naframe de calapăr.
rul îi era roşu de arşiţa soarelui şi de cap de purtat şi una de Dumi­ Ba dela o vreme Petru venea şi
ca un pumn de căiţi, că năframă neca, un brâu şi o cingătoare; o acasă, coalea pe înserate şi dupăce
nu punea pe cap niciodată. Picio­ pereche de cisme nouă şi tălpâlaş dădea bună-seara ia ai casei — a-
ruşele erau toate scoarţă crepată şi cât o putea rupe. juta Anei, ba să taie lemne, ba să
toată ziua o vedeai că-şi duce când un Vara apoi Ana a intrat şi ea în închidă viţeii, ba să aducă apă ci
picior când altul înspre faţă să vadă horă; da nu era prea meşteră de ciubărul.
unde să împungă cu bumbuşca să-şi joc, că până să ajungă slujnică, a Într’o seară îl văd pe Petru ma
scoată ori spinele ori viţiclia ce-i fost tot la pădure cu boii şi de go­ tăcut ca ori când. Abia-i scotea
întră în picioarele desculţe. lană şi de săracă ce era, nu se prea din gură câte o vorbă — ca ci
Dela vârsta de zece ani a luat amesteca cu fetele şi copiii de vâr­ cleştele.
drumul pădurii. Era bouărifă, când sta ei, care toată ziua cântau şi ju­ Ce mi-o fi venit, ce nu — ni
la unul când la altul dintre gazde. cau prin cele poieni ale pădurilor. ştiu, destul că m’am dus la poarti
Toată ziua căuta de v tele ce le Cu trecerea anilor — ajunsese dinspre uliţă — şi am deschis por
avea în grijă şi se căţăra prin pâ­ Ana noastră fată în păr, voinică şi tiţi de scânduri — ascunzându-mi
râul morii ori prin huzdupurile din frumoasă. după ea — să aud ce grăieşte An<
şes şi din pădurea aleasă. Dumineca dupăce veneam dela cu Petru, când se despart.
Când soarele era ca de o suliţă biserică şi mâneam de ameazi, Ana Mama mă caută ca pe ac prii
de ameazi — abătea vitele la ză- isprăvea cu vasele şi eu mergeam curte şi prin grădină — da eu tă'
cătoare în şes şi după-ce vitele să în grădinuţi din spre drum şi-i a- ceam pitic după poartă.
ostoiau, aciuia şi Ana sub o tufă de duceam calapăr, mintă creaţă şi bu­ Petru zise „seara bună“ şi An;
arin, ca să roadă din cedrul de suioc — că atâta-i plăcea Anei din îl petrecea până la poartă — dup;
pâne mălăioasă şi tare, de credeai toate florile. cum era zăconul satului.
că să rupe cuţitul, când îl împ ngea Mă ridica în braţe, eram ca de Ajunşi la poartă Ana dă să s
cu toată puterea în coaja, împetrită. vreo 7 «ni şi sărutându-mă îmi zi­ întoarcă, dar Petru de colo:
De cele mai multe cri n’avea în cea: — Auzi Ană?
straiţă decât pâne goală şi doar câte — Bine, eu te duc la joc, în vale, — Aud. ,
o ceapă. Numai din când în când numai să te lase mama. Du-te şi te — Ce m’am gândit eu — c’a
se mai îndura stăpâna să-i dea şi cere frumos şi dacă te-o lăsa mer­ fi bine...
câte un bulgăraş de brânză iute şi gem în minuta asta. — Ce-ar.fi bine Petre?
mic cât o nucă, ori câte o creastă Dela o vreme decâte ori ne în­ — Tu ştii că eu am în vâlcea
de slănină. torceam dela horă, se lega de noi casă, da’ n’am grădină şi casa i d
Cu tot traiul ce-1 ducea însă, Ana şi Petru, feciorul lelii Maria, care bârne groase şi sănătoase...