Page 6 - 1926-03

Pag. 30 - - - - C O S I N Z E A N A 22—1. 1996

colo ; trânteli, buşeli şi’n sfârşit o la mustrările celor două femei; se — căci singură nu se mai putu ri-
miaunătură lungă şi plângătoare de uita doar aşa prostită'n ochii lor. dica. Dintr'asta i s‘a şi tras apoi
cotoi prins de coadă... Apucată de O duseră apoi în casă p‘un ţol lelii Măriei.
frică singură cum era şi tremurând
ca varga, Stana abia se mai putu
ţâri, până’n uşa tindei. Aici adu- Opera poetică a lui Lucian Blaga
nându-şi toate puterile, prinse a
răcni cât o lua gura : „Săriţi, nu — Poemele luminii* —
mă lăsaţi, săriţi oameni buni !“ de 10 AN BREAZU
Vecina de dinsus, Susana Târna,
o femee bărbată, auzind strigătul, Cea mai mare parte a criticii ternică vibraţie psichică dela în-
sări numai decât pârleazul şi merse noastre contimporane a trecut cu tâiele atingeri cu ea. Această vi­
vederea fondul poeziei lui Lucian braţie nu e de natură pur intelec­
să vadă ce-e? După ce 'şi mai veni
Blaga, motivând aceasta ori prin tuală, cum afirmă unii, reducând
puţin în fire, galbenă şi clănţănind
faptul că acest fond ar fi de îm­ valoarea poeziei lui Lucian Blaga
din dinţi, Stana-i povesti cu vorbe prumut, ori că el prezintă prea pu­ la decoraţia artistică a imaginilor
’necate’n plâns tot ce păţise... „Nu’ţi ţin interes în raport cu forma poe­ ei. In dosul acestor imagini se
mai fie de loc, dulceo, că n'a fost ziei lui, care ar constitui adevărata simte svâcnind emoţia, izvorâtă
nimeni altu decât spurcata de soa­ lui noutate, de o incontestabilă va­ par'câ din adâncurile inconştientu­
cră ta... ascultă ce-ţi spun eu, numa loare artistică. lui. Emoţia aceasta nu se desghioacă
Intr’adevăr cultul vieţii a existat însă în fiecare poezie a volumului
ea a fost necurata, n‘ar mai răbda-o şi la alţi poeţi de-ai noştri. Coşbuc în toată amploarea ei. Ea izbuc­
ăl de sus pe faţa pământului!... Pe- a înălţat acest cult pe înălţimi ar­ neşte, în unele, ca un foc care
'nsîrate am văzut‘o eu printre sto- tistice de invidiat. Poezia lui se ţâşneşte din pământ, în noapte,
deosebeşte însă de a lui Lucian stângându-se imediat, dar dovedind
bor cum se suia'n pod, dar cine- Blaga prin ceeace s’ar puteâ numi ascunzişul unei comori, şi se des­
ar fi crezut că are gânduri d'astea?... natura ei obiectivă şi prin forma ei prinde, în altele, în unde abia sim­
...Ea a fost, ea !...“ apropiată de tiparele poeziei popu­ ţite, vecine cu gândul. O simţim însă
Apoi Susana ieşi încetişor afară lare. Lucian Blaga e de un subiec­ întreagă dupăce am răscolit toate
şi se duse de luă binişor scara tivism pronunţat, voit chiar. El în­ tainele volumului. Deaceea Poemele
lătură cu îndărătnicie stăvilarele din Luminii, luate fiecare în parte, sunt
delà uşa podului.........„Acii să te văd
drumul personalităţii lui pentru a mai mult licăriri pentru un drum
şişcă bătrână, pe unde o să mi te ne puteâ pune în contact cu ceeace viitor, luate în totalitatea lor des-
dai jos“, — şi intră apoi în casă. are ea mai intim, mai original şi vălesc însă liniile unei atitudini
Cele două femei încuiară apoi mai apropiat de viaţa în formele ei psichxe cu bogat relief artistic.
uşa, stătură de vorbă, de poveşti şi elementare. Deaceea el nu caută
de râs pe'nfundate până târziu. vina pentru a nu pierde spontanei­ Cântând vleaţa în izbucnirile ei
tatea sentimentelor cari izbucnesc elementare Lucian Blaga şi-a dat
Când era aproape să se crape de în poezii, şi dă, în acelaş timp, seama că turnând această ideologie
ziuă, auziră iar ceva bâjbâind prin mai mare varietate ritmului pentru poetică în versuri rimate ea îşi va
pod... Iar Susana din culcuş: „0- a se simţi mai vii vibraţiile acelor perde din farmecul spontaneităţii.
auzi, Stănico? Nu vrea s‘o apuce sentimente. Că această manieră a Rima fericit nimerită împrumută
cântatul cocoşilor !... O să vezi tu poeziei lui a fost hrănită de lirica poeziei oarecare aspect artistic. Mare
germană contimporană, atinsă şi trebuie să fie însă poetul care ar
acù ce-o să pată încornurata, are
aceasta de o influenţă orientală; că putea-o întrebuinţa măestrit, salvând
să pomenească ea câte zile o a- filosofia lui Nietzsche a aruncat lu­ în acelaş timp, energia şi parfumul
vea...“. mini peste personalitatea lui, ară- emoţiilor. De aceea, de multeori, ea
Nici nu-şi Isprăvi bine cuvântul, tându-i drumurile pe cari ea dibuia e singurul decor al unui fond să­
şi d'odată un bufnit greu şi un vaet — aceasta nu se poate contestă. rac, decor care încântă urechea fără
Dar care dintre poeţii noştri s’au de a lăsa unde artistice în suflet.
înfundat le făcură pe amândouă să
putut izolâ de influenţe de natură In deosebi doi dintre poeţii noştri,
sară din aşternut. Aprind ele repede ideologică sau de atitudine psihică? Eminescu şi Coşbuc, au dus această
o lumânare, şi ies în curte. Când Aceşti poeţi şi-au câştigat însă un formă poetică la o desvoltare, în
colo ce să le vadă ochii : lelea nume în literatură prin altoirea a- umbra căreia se mişcă o mare parte
Maria zăcea grămadă sub gura po­ cestor influenţe pe o personalitate a poeziei noastre contimporane. De­
poetică de o reală valoare. corul acesta, atât de măestrit lucrat
dului... „Tii ucigă-te crucea drace“! Personalitate poetică, schiţată în de ei — nelipsindu-le însă fondul
şi făcându-şi amândouă cruce : „Dta linii largi întâlnim deja în Poemele emoţional şi ideologic —a fascinat
erai a cu taleru'n ciaun, şi a de Luminii; dovadă este surprinderea gustul literar al publicului românesc.
făcea ca pisicile'n pod? — Nu-ţi pe care a trezit-o la apariţia ei, Astfel ne putem exolica populari­
e ruşine, femee bătrână, să stai când toate cápetele criticilor noştri tatea de care se bucură încă şi
i-s'au închinat .Şi 'ntradevăr această astăzi o mulţime de poeţi cu duh
d'asemenea fapte...! Vezi că nu te-a
personalitate te leagă printr’o pu­ sărac sau comun, însă cu zornăit
răbdat Christos“! de rimă în coada versurilor.
Un cuvânt nu răspunse Călţuna ♦ Vezi începutul în nrul 2 al Cosinzenii. Forma poetică nueînsă numai rimă;