Page 9 - 1926-03
P. 9

23—1. 1925 -----------------------------  - - - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    —    Pag. 33

        românească,  aduce  aceiaşi  notă  şi   Traducerea  dlui  I.  Kadar  a  redat  partea  auditorului.  Deaceea,  în  spe­
        în  teatru.  Manechinul  Sentimental  fidel subtilitatea textului.     cial regiunile mai ridicate ale incintei,
        este  istoria  ciudată  a  căutării  unui               Aurel Buteanu.  se  ticsesc;  de  altcum  şi  jos  se  con­
        manechin  pentru  un  personaj  din-   DELA OPERĂ                      stată  o  îmbucurătoare  interesare  de
        tr’o  piesă,  şi  oglinda  care  redă  o                               ce-i  al  nostru.  Artă  pură,  artă  de
        aventură  amoroasă  între  o  femeie   La  Opera  din  Cluj  se  reprezintă   operă, e în duetul Lia Mihai (tablo­
        din lumea mare şi un scriitor boem.  două  bucăţi  inspirate  din  materialul   ul  II);  ceeace  enumită  „apoteoza
          Boemul este Radu Cartianu, autor  muzical  al  neamului  nostru:  o  fru­  doinei“,  tot  de  ei  cântată,  e  infe­
       dramatic  lipsit  de  imag  naţie  prea  moasă  întrebuinţare  a  aurului  ce   rioară.  „Cântecul  iui  Tudor“  e  ad­
       bogată,  care  are  curioasa  ideie  de  a  pâlpâie latent  în comoara sentimen­  mirabil  ;  e  de  o  rezonanţă  profundă
       încerca  să  fasoneze  eroina  piesei  tală  poporală.  Sunt:  Făt-frumos,  de   şi  sombră  de  baladă.  Marian  ce
       sale,  o  aristocrată,  după  un  model  H.  Klee  şi  Seara  Mare,  de  7/6.   spune,  spune  monoton,  cum  i  se
       viu,  pentru  a  putea-o  reda  mai  ve­  Brediceanu.  Despre  ultima  nu  s'a   cuvine  unui  tradiţionalist.  Corurile
        ridic.  Din  cartea  de  telefon  găseşte  vorbit. O încercăm aici.    sunt  juste  şi  bune  ;  în  acest  punct
       adresa  unei  femei  din  lumea  mare,   Amândouă  trebuie  considerate  în   putem  însemna  o  influenţă  externă,
       Jeana  Ionescu,  soţia  unui  milionar  prima  linie  istoriceşte,  precum  tre­  a Cavaleriei rusticane, în tabloul I.
       sexagenar,  o  aristocrată  crescută  în   buie  amintit  din  capul  locului  că   O  altă  lăture  etnografică  a acestei
       streinătate.  Ea  primeşte  propunerea  elemente  romane  nu  se  întâlnesc   „scene  lirice“  sunt  colindele,  irozii,
       lui Radu de-a fi model pentru eroina  în viersul românesc. Trace, probabil,   apoi  dansurile.  Se  colindă  „O,  ce
       piesei  proiectate.  Mai  mult  chiar.  şi  slave,  da.  Cu  aceste  sticle  colo­  veste  minunată“,  cu  variaţii  ad-hoc.
       Scriitorul  cu  toată  inferioritatea  lui   rate  se  poate  înciripâ  un  mozaic   Irozii  veridici;  dar,  pentru  a  se
       îi  excită  imaginaţia,  noutatea  situa­  melodic  şi  simfonic  românesc.  Ci,   desbarâ  cu  totul  de  un  străveziu
       ţiei  e  un  fel  de  vârtej  în  care  aris­  cu  asemenea  realizări  nu  ne  prea   carater  de  operetă,  —  pentru  care
       tocrata  care  până  atunci  nu  avusese  mândrim;  un  om  cu  două  mâni  le-   pledează  înainte  de  toate  dialogurile
       decât  amanţi  din  clasa  suspusă,  e   ar  numără  pe  degete.  Djpă  prece­  nearmonizate  ale  personagiilor,  —
       prinsă  uşor.  Ea  devine  amanta  lui   denţe  apusene,  muzical  folcloreul   erâ  consultă  alegerea  unor  irozi
       Radu.                               la  noi  acum  îşi  zdrobeşte  găoacea,   dintr’un  ţinut  unde  îşi  cântă  peri-
         Acesta  însă  nu  e  capabil  să  în­  arătându-ne isvoare  femecate şi îm­  peţ  ile.  Ex  Sibiiu.  Dansurile  sunt
       ţeleagă  situaţia.  El  crede  mai  de-   belşugate,  lumini  şi  umbre,  —  ca   curat  naţionale:  „Căluşerul“  şi  „Du-
       parie  că  totul  e  jocul  pus  la  cale   viaţa trecutului. Şi nume se pot cită:   nărinca' (ni se pare că e „ Alunelul“).
       în  vederea  piesei  ce  o  scrie.  Ră­  regretatul  Dima,  Vidu,  Bena,  Popo-   Maestrul  coreografic  al  Operei,
       mâne  cu  stângăciile  şi  ineleganţele  vici,  Oancea  şi  Brediceanu,  toţi   Ligeti  a  prins  cum  se  cade  suflul
       ce-1  caracterizau  mai  nainte.  Un   ardeleni.                        specific  românesc  al  acestor  dansuri
                                                                               şi  a  fost  aplaudat  de  studenţime,
       mic  conflict  izvorât  din  această   Seara  Mare  e  o  etapă,  dacă  nu
       atitudine  a  lui  Radu,  desgustă  pe   o piatră de hotar.             deşi e de o rasă cam deochiatâ azi.
                                                                                 Acestea ar fi insigniile Serii Mari:
       aristocrata  rafinată.  Radu  pleacă   De  cum  porneşte  a  se  înălţă  din   o  desfătare  de  sărbătorile  Naşterii,
       bucuros  că  scapă  din  braţele  cari   cutia  orchestrei  uvertura,  recunoşti
       îi  răpiseră  libertatea  lui  de  boem,   marca talentului şi a priceperii. Mo­  care va rămânea în literatura noastră
       rămânându-i  drept  consolare  pers­  tivul  de  bază  e  vesel  şi  colectiv,   muzicală  chiar  prin  faptul  că  e  ţâş­
       pectiva  unei  legături  mai  adecvate:  —  deci  exprimă  un  suflet  colectiv,   nită din pământul nostru.
       aceia cu cameriera Jeanei.          al  poporului,  şi  astfel  introduce  în   Melodioasa  mazică  e  înţeleasă  de
                                           intriga  dramatică.  Vioarelor  nu  li   interpreţi:  Dş.  Dobranskaia  (Lia).
         Acţiunea  se  sfârşeşte.  Căile  îm­                                  c’o  voce  duioasă  şi  puternică  reţi­
       preunate  un  moment  a  celor  doi   s’a  dat  rol  individual;  instrumentele   nută  când  trebuie  în  dinţi,  este  o
       eroi,  se  despart...  Jeana  rămâne   de  suflat  preponderează,  conlucrând   achiziţie  demnă.  Dl  Indrieş  (Mihai)
       gândindu-se  la  o  nouă  dragoste,  iar   mai ales cu basul. Se sfârşeşte într’un   mai  potrivit  ca  oriunde;  la  „Cân­
       Radu  e  mulţumit  că  a  scris  o  piesă   tutti formidabil, care oglindeşte exu­  tecul  Iui  Tudor“  am  aşteptă  mai
       copiată după realitate.             beranţa sărbătorilor. Intriga persona­
                                           giilor, potrivită în societatea vremii*,   mult.  Di  Săveanu  (Marian),  corect;
         Conflictul între doamna din High-   este  cea  eternă:  iubirea,  dintre  L a   tot  aşa  d-na  Ducu  (Veta)  şi  d-1
                                                                           ;
       Life  şi  boemul  cu  cultură  făcută   şi  Mihai,  doi  tineri  cari  se  cunos­  Georgescu (Dinu).
       din  „Larousse  cel  mic“  e  amuzant,   cuseră în „Parisul tuturor cântecelor“,   O  observaţie  s’ar  mai  îngădui:
       plin  de  spontaneitate  şi  vervă.  Dia­  zăgăzuită  la  început,  apoi  admisă   costumele  unora  dintre  boieri  nu
       logul  schinteietor  e  îmbibat  de   de tatăl fetei, Marian, un boier con­  sunt  autentice.  Acţiunea  se  petrece
       subtilităţi  delicioase.  Un  suflu  de   servator.  Iar,  iubirea,  fie  pe  limba   în  Banat,  1815—1847.  Atunci  în
       fină  ironie  din  calitatea  celei  din   lui Dante:                   Banat  nu  se  purtă  cucă  şi  haine
       „Roşu-Galben-Albastru“   adie   în                                     turceşti. In Oltenia vecină, da.
       decursul  celor  3  acte,  subliniind      L’Amor che muove il                              Aurel Decel.
       grotescul  boemului  picat  în  lumea       sole e l’altre stelle
       mare,  al  femeiei  superioare,  pretată
       la  o  aventură  cu  un  „scriitor“,  pre­  (cu  care  încheie  Comedia  sa),  fie
       cum  şi  ridicolul  soţului  încornorat,   pe  limba  lui  Mihai,  găseşte  mereu
       milionar  şi  sexagenar,  şi  al  actriţei   noutăţi captivante! Lirismul lui Mihai,
      fără roluri dar talentată la pretenţ'i.  şi  mai  cu  seamă  al  Liei,  timid  şi
                                           de cleştar, împrumutând notele cân­
         Interpretarea  cu  dnele  Uli  Poor,   tecelor  noastre,  nu  pretinde  sforţare
      Toih  şi  dnii  Leovey,  Mihâiyfi  şi   şi  nu  presupune  cultură  multă  din
       Ihâsz  a  fost  una  din  cele  mai  bune
      văzute la Teatrul Maghiar.            * Textul e de Adrian Maniu.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12