Page 2 - 1926-06
P. 2
Pag. 52 ................................ ------- C O S I N Z E A N À -------------------------------------------------- 7—II. 1926
drăvani, încalicaţi pe balauri. Şi aşa MĂLDĂRICĂ LA CURTEA MARŢIALĂ
ei aveau râuri şi izvoare sfinţite. Ba
şi azi ţărani de-ai noştri se închină
către răsărit înainte de-a lua apă de DRACONARIUS
neîncepută delà izvor. Par’că ar fi
o potriveală între credinţele acestea Ne întorseserăm dela Budapesta mobil închis în faţa unei porţi. Un
şi ceea ce aud eu mereu, anume şi aşteptam în Oradea Mare, să ple domn gras şi bine îmbrăcat, se dă
că tot locul e sfinţit. căm la casele noastre demobilizaţi. jos din automobil, se opreşte în
Intr’o zi sunt chemat ca „apără faţa porţii şi înainte de a întră, îşi
— Adevărat că e sfinţit“, spuse tor din oficiu' al soldatului Măl- scoate ciasul de aur din buzunar,
acum un alt glas mai duios, mai dârică Ion, la Curtea Marţială, să vadă ce oră este.
adânc, — dar nu pentrucă fie care înştiinţarea îmi venise târziu şi aşa
In momentul acesta soldatul Măl
şi-ar avea zăul său, ci pentrucă fie abia la finea procesului am putut dărică, care îşi întrebuinţa repaosul
care lucru face voia lui Dumnezeu, lua cunoştinţă despre ce e vorba. de Duminecă plimbându-se pe străzi,
ţinând legea ce îi este dată. Oa Soldatul Măldărică, om din com se apropie de domnul cel gras,
menii cei de demult simţeau ade
vărul acesta, dar nu ştiau cum să-l pania pe care o comandasem la salută foarte politicos, apoi liniştit,
Budapesta, erâ acuzat de furt şi cu un sânge rece de englez, des
spună. Azi oamenii cei învăţaţi ştiu anume furtul unui ciasornic de aur. face domnului cel gras lanţul de
că şi soarele luminează şi încăl Preşedintele Curţii Marţiale era aur dela vestă şi-l pune în buzunar
zeşte, şi vântul bate, şi ploaia cade
şi iarba înverzeşte, nu după voinţa un colonel, pe care îl cunoşteam dimpreună cu ciasul de aur şi o-
peraţia terminată, Măldărică salută
bine şi dela bunătatea căruia aştep
unui zeu sau zeiţă, ci după legi date tam mai mult achitarea împricina din nou — tot foarte politicos —
delà intemeierea lumii de ziditorul
lumii întregi. Aşa că nu mai multe tului, decât dela verva mea orato şi vrea să plece.
rică. Printre membrii Curţii Marţiale
Dar în momentul acesta s’a pe
puteri, ci o singură putere lucrează mai cunoşteam pe un căpitan. Vor trecut un lucru pe care nu-1 pre
în toată firea : puterea lui Dum bisem cu el înainte de începerea văzuse Măldărică în planul său o-
nezeu pe care voi o cunoaşteţi în procesului, dar nu prea îmi dă perativ.
legile firii. Aceste legi lucrează şi duse nădejdi :
Din automobilul inch’s, răsări un
în noi, în oameni. Şi de aceea, — Chestiunea n’ar fi tocmai gro cap acoperit cu chipiu de general.
tot ce-i în lume, eneam de aproape. zav de gravă, dacă soldatul n’ar fi O încrucişare de priviri şi Măldă
Toată lumea e înrudită. Nu ar tre avut nenorocul să fie prins asupra rică — ostaş disciplinat — încre
bui să fiţi semeţi şi mândri, ci să faptului chiar de comandantul său
priviţi la noi ca la rudeniile voastre. meni cu mâna lipită la vizierea ca
de divizie, generalul X, pe care îl pelei.
Nu mi-am putut stăpâni un zimbet. cunoşti şi ştii, că n’are milă în ast Ce a mai urmat, se înţelege. Măl
— Cum? Am întrebat, rudenie fel de împrejurări. dărică fu „sechestrat“ şi dus în au
eu cu’n picur de apă, ca ploaia? Apoi îmi povesti întâmplarea. tomobil la Comandament, unde i se
— Zadarnic râzi 1 Şi tu şi apa, Pe o stradă mai puţin populată dresară actele de dare în judecată.
aveţi acelaşi ziditor. Şi trupul tău în Budapesta, se opreşte un auto Acesta era motivul pentru care
trăeşte, se’mbolnăveşte, se’nsănăto-
sează ori moare tot după legi date
de Dumnezeu. Copilul, chiar să vrea strigatul clownului
el şi părinţii lui, nu poate creşte
decât pe încetul, după legile date - NOAPTEA -
trupului. Tot aşa, când se adună
apa prea multă într’un râu el tre- ... Când trecătorii ’n larg se risipesc
bue să ese din alvie, chiar dacă nu In noapte, când e circul adormit, —
ar voi. Dar, pe lângă asta, dacă ai Când pânza lui se clatină in vânt
lua trupul unui om să scoţi toată Pricep minciuna vieţii ce-o trăiesc
apa din el, ai găsi mai multă de Mă văd pe mine şi mă înspăimânt.
câtă e trebuinţă să uzi bine un ... Şi totuşi voi sorbi cu bucurie
strat bun. Când respiri, iarna afară Paharul ce mi-l dete soartea mie.
nu vezi cum îţi iasă un fuior alb Vreau râsul circului înşelător
şi lung din gură? Sunt tot vapori Ce'mbată pentr'o clipă, trecătorii.
de apă, beşicuţe ca acele din ne Pe viaţa mea, pe viaţa lor,
gura prin care umbli acum. El lasă vraja aurorii...
Sting pentru-o clipă răni şi-adorm suspine,
N’ar trebui să f ţi mândri cu noi, Ii mint pe toţi, ca să mă mint pe mine...
ci prietenii noştri, şi ai pământului, Vreau viaţa mea sub mască s’o trăiesc
şi ai vântului şi a apei. Numai cu
sufletul sunteţi voi oameni mai Să uit că zi cu zi mă risipesc...
Sin vijelia râsului ce creşte
mult decât noi“. Să cred că *n jurul meu e sărbătoare...
O undă puternică de vânt învă Şi ’n cea din urmă clipă, — fericit
lui negura, o rupse, o împrăştie în La margini de abis
câteva clipe. Soarele ardea şi lumină Voi stinge cel din urmă vis
tinăr din înălţimi. Nici o umezală S’adorm pe veci,
nu mai rămase în văzduh. Mi se Sub masca mea de gheaţă ’nvăluitl..,
uscară mustăţile, pălăria. Începea
să fie cald. CONSTANTIN GORAN
