Page 3 - 1926-06
P. 3
7—II. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 53
mă găseam şi eu în momentul a- N E M U R I R E al lui de a fi, de zău greu l’aşi pu
cesta pe banca apărătorilor la Cur C1PRIAN DOICESCU tea descrie. La apelul companiei,
tea Marţială. de pildă, era rar s’aud pronunţat
Aşteptam o minune de sus, ca Tristeţea toamnei mă cuprinde iarăşi caracteristicul său „zent“. Dar dacă
să-l scape, deoarece feţele aspre şi era vorba ca să plecăm undeva, să
încruntate ale judecătorilor nu-mi Şi amintiri în minte îmi apar... întrăm în luptă, Măldărică răsăreâ
prea sugerau nădejdi de salvare Ascult cum ploaia cade jos în picuri. ca din pământ, gata şi niciodată
pentru clientul meu fără plată. Dar sufletu-i cuprins de-un dulce har. cu mâna goală. In orice caz erâ
Soldatul Măldărică sta pe banca mult mai bine informat asupra ina
acuzaţilor, adânc umilit şi smerit Se ’ndreaptă gândul către iarna grea micului decât comandamentele dela
sub privirea judecătorilor. Ce va veni cu sloii săi de ghiaţă... cari primeam ordine. Şi nu odată
Curios! îmi părea de nerecunos l-am fost recunoscător pentru re
cut. Mutra aceasta umilită nu era Şi rătăcind cu gându ’n zări de nea zultate obţinute în luptă.
a lui Măldărică. Trecuseră luni de Simt nesfârşirea dorului de viaţă. Aşa, de pildă, îmi aduceam a-
când îl avusesem sub comandă. minte precis de unele năzdrăvănii
M -I reaminteam modest, dar cu un Din caierul de vremi nedesjăcut, ale lui Măldărică, cari fuseseră co
!
och’u de drac împeliţat gata la Mai albă ca o marmură de Păros mentate de ofiţeri ca adevărate năs
orice. Mi-apari ’nainte, pafca-i fi căzut cociri şi dacă n’aşl fi fost convins
Şi uitându-mă mereu la el, în eu însumi de realitatea lor, zău
cepui să-mi aduc aminte tot mai Din nesfârşitul zărilor, din haos. greu le-aşi fi putut crede.
bine de tot ce erâ în legătură cu La Ciuciu, pe valea Crişului alb,
acest soldat. Şi-o rugă dela soare, rătăcită, într’o zi Măldărică — potrivit obi
Luasem comanda companiei, pe Mi-a năvălit în ochi să desluşesc ceiului său — pleacă iar dezertor
front, Ia Mărăşeşti. îmi păruse din Că şi în toamna-aceasta ne’nplinită, provizoriu dela companie. In faţa
tru un început foarte bizar numele Din nemurirea soarelui trăiesc... tranşeielor noastre era o casă, pă
acesta „Măldărică*. Am aflat apoi, răsită pe timpul luptelor, care fu
că posesorul lui este un „român sese ţinta atenţiei lui Măldărică
vechiu* (ţigan) din Dobrogea. Dar timp de câteva zile. Nu se putuse
nu-i făcusem încă cunoştinţa. Pe mâinile la cozondroacele capelelor, el împăca cu gândul, că locuitorii
atunci era rănit şi evacuat la un întrebaţi ce fac acolo, unul dintre ei au evacuat casa ducând cu ei
spital. ei, răspunse scurt şi îndesat: tot ce avuseseră. Nu se putea să
Apoi într’o zi inspectând tranşe- — S’trăiţi! Rulită. nu se găsească în casa aceea şi
iele, dau într’un loc peste un grup — Ce rulită? ceva de „ciordit“. Fiindcă, vezi,
de soldaţi chirchiţi la pământ, roată — S’trăiţi! Aşe cum joacă bo Măldărică avea o poftă de mâncare
în jurul unei mantale soldăţeşti aş ierii la Costanţa. năzdrăvană. Aşa îşi făcuse el un
ternută pe fundul tranşeiei. M’a Abia atunci am observat, că sol plan şi dacă Măldărică îşi făcea un
surprins, că m’am putut apropia de datul care vorbeâ, nici nu erâ din plan, însemna, că acest plan va fi
ei câţiva paşi, fără să fiu observat. compania mea. şi dus la îndeplinire.
Ce putea să’ le ţină încordată aten — Dar tu de unde te-ai pipăşit Mă nimerisem în tranşeie exact
ţia aşa de puternic, la toţi, acolo pe aici? Eşti dezertor dela altă în momentul când „opera“ Măl
pe mantaua aceea? M-am apropiat companie? dărică.
mai mult, încetişor, ca să nu*i de — S’tră ţi 1 Io dezertor? — răs Mă interesez de el. Sergentul care
ranjez şi să nu mă observe. Pe punse foarte înd'gnat soldatul. comanda grupa lui Măldărică, îmi
mantauă, era tras cu creta un cerc — Io’s soldatul Măldărică Ion spune tainic, arătându-mi casa din
împărţit în mai multe compartimente şi m’am întors din spital la com faţa tranşeiei:
şi în fiecare compartiment bani, pania mea! — spuse el scurt, — Să trăiţi ! Măldărică a plecat — *
iar în dreptul compartimentului câte răstit. fără ştirea mea — cu încă doui
un soldat. Deodată unul dintre ei, Bag’seamâ, uitasem, că compa soldaţi să captureze o mitralieră
cu faţa radioasă, adună toţi banii nia „mea“ nu era a mea numai, inamică, pe care zic ei, că ar fi
de pe mantauă şi îi pune în bu ci şi a celorlalţi pe cari îi aveam văzut-o la casa aceea.
zunar, în timp ce ceilalţi îl priveau sub comandă. — Cum fără ştirea dumneatale?
invidioşi şi cu gândul la banii lor Mă uitai la el. Dar n’avusei vreme să-l mai des-
pierduţi. Câştigase. Dar cum câşti Era scurt, bine făcut, cu o pe cos pe sergent, deoarece în acelaşi
gase? Am continuat să observ, apoi reche de ochi negri, sclipitori în moment observarăm amândoui doui
am ştiut, că acolo în tranşee în faţa fundul capului negru ca un ciaun. soldaţi alergând dela casă îti spre
duşmanului, se juca „ruleta“. Dar Şi aşa am făcut cunoştinţă cu tranşeiele unguri'or. In acelaş mo
ce ruletă! Se prindea un păduche soldatul Măldărică Ion. ment o grenadă explodă deasupra
(har Domnului, erau destui), acesta Mai târziu am avut apoi dese lor, în aer şi se auziră pocnituri
era pus la mijlocul cercului şi du- prilejuri să mă conving, că Măldă scurte de mitralieră pusă în funcţiune.
păce se desmeteceâ, pornea în voia rică erâ om de ispravă. Dacă tre Curând sosi şi Măldărică, potic-
sorţii încotrova. Soldatul în com buia să trimit o patrulă într’o mi nindu-se cu o mitralieră ungurească
partimentul căruia venea păduchele, siune periculoasă, dacă se cereau în braţe.
erâ de drept câştigătorul tuturor cândva acte de vitejie costisitoare, Ce se întâmplase?
banilor aflaţi pe mantauă. Măldărică erâ totdeauna gata, la Măldărică, însoţit de camarazii
Când m-au prins soldaţii, că le locul său. In afară de aceste în săi, ascunşi prin ierburi, se furi
şpionam jocul, au sărit ca arşi în sărcinări însă, Măldărică îşi făcea şase spre casa cu pricina, tiptil,
sus şi-au rămas stane de piatră, cu de cap. Avea un fel independent căutând ca să nu fie văzuţi. Un
