Page 6 - 1926-06
P. 6
Pag. 56 - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - 7—11. 1926
Omul acesta deschide larg piep Dacă în Poeme ideea poetică ori Toată acţiunea — care de altfel
tul „chiotelor de lumină* ale lumii, emoţ'a nu erâ organic desvoltată, e numai o schiţă — se petrece în-
dorurilor, beţii şi — morţii ei (Strigăt în Paşii nu numai că găsim în tr’un mediu apocaliptic pe care poe
în pustie, p. 75.) Când sentimentele lui cadrul singuraticelor poezii emoţii tul îl evoacă cu mare putere de.vi-
se deslănţuie ele distrug tot ce le mai puternice (grele de sentiment z une. Personagiile încă vorbesc
stă’n cale. Iată-1 beat de disperare sunt în deosebi: Veniţi după mine „apocaliptic“:
la părăsirea iubitei. Durerea îl muşcă tovarăşi, Daţi-mi un trup voi mun
atât de crud, încât numai vinul sau ţilor, mărilor şi Leagănul) şi mai
otrava — beţia sau moartea — i ar delicate (Tămâie şi fulgi, Flori de Osândiţi! în întuneric
puteâ o — potoli. Şt durerea lui e atât mac, înfrigurare, etc.), ci şi un în „Parc’am păşi pe capete de şerpi,
de adâncă încât — râde: ceput de dramatizare a concepţiei vârtejuri de pucioasă — măzărichea ia-
poetice. început destul de promiţă [dului —'
„Veniţi mai aproape! — şi cel care are tor, căci Pustnicul (p. 101) „viziu ne’ncolăcesc picioarele;
urechi de auzit să audă: prăpăstiile scuipă’n calea noastră
durerile nu sunt adânci — o, nu decât nea apocaliptică“ dela sfârşitul vo şuer de năpârci.
[atuncia când râd. lumului, cu toate că are personagii- In hohot dracii de pe muchi ne’ntâmpină
Să râdă deci astăzi ia mine simbole (Lucfer, Spiritul Pă cu fiori de spânz
Amarul mântului, Veşnicul, Teologul, Pust şi mătrăgună ;
şj’n hohote mari să-şi arunce pocalul in stupi de viespi îa plete ni s’adună“.
[aori!“ nicul), acestea sunt înfăţişate cu o
plasticitate care dovedeşte mare ta
De beţia durerii lui se resimte lent de creaţie obiectivă, de. încar Parcă ar fi versuri desprinse din
cosmosul întreg: nare a simbolelor, şi de transpu Dante...
nere a lor în ciocnire dramatică. „Viziunea“ are apoi ritmul de
„Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem ! amlitudine largă, „cosmică*, potri
Ha, ha! Ce licăreşte aşâ straniu pe cer? Ideea din Pustnicul este o înco
E cornul de lună? ronare a aceleia care am găsit o vit simbolelor şi mediului în care
Nu nu ! E un ciob dintr’o cupă de aur, resfirată în volum: drepturile tru se petrece. Toate acestea prevestesc
ce-am spart-o de boltă pului tot aşâ de sfinte ca şi ale pe dramaturgul expresionist de mai
cu braţul de fier. târziu.
Sunt beat şi aş vrea să dărâm tot cei vis, sufletului. „Viziunea“ se petrece în
ce e templu şi-altar!“ ziua judecăţii de urmă. In cosmos nu
(Veniţi după mine tovarăşi! p. 25). se aude decât mişcarea pământului, Ar fi să mai vorbim despre pul
care abia acum respiră liber, des berea de imagini pe care poetul a
Simţi cum emoţia creşte aici până la cătuşat de sub slâbânoaga stăpânire împrâştiat-o cu mână largă în acest
beţie, îmmuiatâ în tragic, gestul ţi-o a oamenilor: volum. Ele sunt atât de dese, noi
evoacă amplu şi ritmul te răpeşte ş variate încât încercarea de a
!
cu avalanşa lui. Spiritul Pământului rupe câteva din ele nu ne-ar pu
încântat de viaţa care mişună în te â înfăţişă nici pe de departe ta
„O clipă i-am crezut arhangheli
jurul său, şi fierbe în simţurile sale In spadă şi’n privire crunţi, lentul de plasticizare a lui Lucian
a mai rămas astăzi doar — copilul. cu suflete Biaga. Din fragmentele citate s’a
Cu Închipuirea lui acesta sădeşte ca nişte munţi. putut vedeâ cel puţin o faţă a
poveste peste toate neînţelesuriie In al nădejdii sbor acestui talent: darul de a găsi
lumii; neantul nu-1 sperie, ci-i dă le am dat ogorul meu, ca să-1 ridice’n cer, — imagini potrivite delicateţii senti
şi doar cu stârvuri m'am ales
aripi închipuirii pentru a jucâ ne pe urma lor.“ mentului, energiei sau adâncimii lui.
stânjenită; viaţa îi atinge totdeauna Şi nu e puţin lucru acesta căci am
coarde de sentiment care vibrează Judecata cea mare se apropie. văzut multiplicitatea de nuanţe a
adânc în toată fiinţa; mai mult: el Mormintele se deschid şi trupurile fondului poetic care se cere expri
ia atitudine, luptă — fie şi copilă învie. Numai Pustnicul care toată mat Găsirea ritmului şi imaginii
reşte, dar luptă — cu totul, până şi cu viaţa şi-a biciuit trupul: corăspunzătoare e dovada unui ta
lucrurile neînsufleţite din jurul lui. lent poetic de mare valoare.
Şi sufletul omului care în copilărie — „cu râsul şi ocara tuturor
s’a lăsat răpit de tainele basmului, sălbaticelor mele gânduri aspre ca de foc“
care a plâns şi a râs cu toată fiinţa — nu şi-l mai găseşte. Fără trup
alături de eroii din poveste — este el nu poate fi judecat.
mai adânc, mai larg; mai multe
posibilităţi mocnesc în el. Teologul
Coborându-se cu amintirea în
copilăria lui, Lucian Biaga, şi o „Păcatul ?
găseşte plină de închipuirile fanta- E un rod de-al lutului, de aceea
ziei, în cari el credeâ pe cari el şi cred că nimenea nu 1 poate judecă
îe iubea şi cu cari el sufereâca un fără de haina lui de lut.“
— mucenic (Din copilăria mea, p.
51). Când oboseala de viaţă : Şi Lucifer spune Pustnicului, cu
ironia lui drăcească:
— „de primăveri
de trandafiri „Nenorocite duh, rămâne deci să te întorci
de tinereţe pe urgisitul bulgăr de pământ,
-
şi de râs — să-ţi cauţi moaştele de sfânt
şi toate oasele uitate.
îl cuprinde el îşi evoacă, simbolic, De vrei poţi încercă şi’n altă parte :
leagănul copilăriei, în care i-au mi Ştiu eu? — pe alte stele — de prin zodii.
jit primele, visuri (Leagănul, p. 35). — A dracului-------- pe cât se poate.“
