Page 4 - 1926-08

Pag. 76------------------------------------------- C O S I N Z E A N A ----------------------------------------------21-11. 1926

Târziu, când văzduhurile s’au V E C H I L E P O D G O R I I Apoi au apărut mai multe şan­
vopsit cu cărbune şi, în aer au dramale de scânduri, sub adăpostul
început să joace milioane de funigei Prin vechile podgorii, unde gluma cărora, târgoveţi cu vorba mieroasă,
negri, încât au trebuit aprinse lăm­ A răsunat de păgânesc îndemn, au început să îmbie cu din adinsul
pile cu alarmă suflată din sirenele flori artificiale, în ghiveciuri de lut
dela fabrici şi din clopotele biseri­ Şi unde vinu-a curs în călcători de ars, păpuşi de porţelan şi iepuraşi
cilor, —■ înverşunata mânie şi pră­ [lemn de postav, precum şi alte nimicuri
buşire de zăpadă, ţinea încă. Ba, Curat ca chihlimbarul, alb ca spuma, felurite, făcute cu oarecare dibăcie
s’a prelungit adânc în noapte. din cartoane colorate... Lumea a
Am stat mult timp în faţa focului Prin vechile podgorii a dat bruma, prins să se apropie, din plictiseală,
prietenos, şi din hârâitul flăcărilor Azi nu mai e nici chiot, nici cântare, din curiozitate...
am înţeles ce pripestenie e pe-afară... Sunetele armonioase de clopoţele
E frunza ruginită pe lăstare
şi scuturările de zurgălăi s’au în­
Şi-i tristă *ntinderea de vii, — e rece gânat şi s’au jucat pe străzile lucii,
Repaus dominical.
[huma. până târziu. In urma lor, grupuri
de păsări răsleţe cu guşa vopsită
Strălucesc în forme capriţioase
florile de ger la geamuri. Ziua albă Da ’n vechile podgorii este o cramă într’un galben isbitor, s’au lăsat să
şi împăcată îşi trimite bunătăţile Sub cramă este-un beciu cu vase plin, ciugulească făgaşurile tălpilor de
peste lume şi peste „oceanul de In vase stă închis atâta vini... sanie şi resturile întâmplătoare...
ninsoare*. Se aud zurgălăi şi clo- Şi vinul multe întristări şi griji des­ Şi în acelaş fel o lume întreagă
poţele în scuturări de armonioasă tramă... s’a întâlnit furnicând /ără ţintă, toată
cadenţă. ziua, în piaţă...
încet, încet deasupra s’au tot ro­
Gerul mut se ţine .nesch’mbat. Ci hat, fârtaţi, în vechile podgorii tit un escadron de columne gigan­
Nu cedează un singur pas măcar. Şi ne-om vârî în beciul din pământ, tice de aburi lăptoşi în felurite fi­
Revărsarea cutropitoarea a soarelui Să n'auzim c’afară-i frig şi bate vânt guri de fantome aeriene.
e fără putere. Lumina lui e o mi­ Nici clopotele, care la un moment
nune orbitoare, e o veselie, e o Să nu mai ştim că au trecut demult dat, au început cu toatele să strige,
cântare, care înneacă văzduhurile, [cocorii... n’au putut să înspăimânte aceste
dar rămâne totuş un „soare cu dinţi“. plutitoare arătări cereşti.
Repaus dominical, anunţă clopo­ La cel mai vechiu butoiu cu tămâios Alături de ele, gerul şi-a rânjit
tele armonioase, strigătoare, violente. Ne vom opri într’un duios popas nişte colţi ascuţiţi şi măzărichioşi,
Pe străzi e o linişte şi pustietate. Ca să ne piară jalea, fraţi, din glas tot timpul.., încât pe feţele oame­
Trecătorii se cufundă grabnic în nilor a început să fluture o umbră
taina zidurilor. Şi să uităm că viaţa-igrea şi-i scurt
[aicea, jos... de nelinişte. Nnmai copilaşii şi-au
Numai cârdurile de ciori se rotesc bătut joc de toate şi de astădaiă.
în vârtejuri cu ţipete sacadate, peste Const. R. Crlşan. Bucuriile care ţâşnesc pe urma unui
acoperişuri, ca nişte bucăţi mari de capăt de sfoară, prins de urechile
funingine... Apoi iar muţenie, tăcere, unei săniuţe, sunt mai tari, • chiar
mister... îndărătul meu, în depărtări ne­ decât cel mai straşnic ger... Şi e
Vuetele rari ale sgomotelor ome­ bănuite se sting uruituri de roţi o suflare de răcoare cu ţepe, nu de
neşti ori ale lucrurilor mişcate, spo­ învârtejite, picurări de clopotele toate zilele, încât, dacă n’ar fi mâine
resc numai misterul revărsat cu gureşe, gângurit de zurgălăi cu zi de an nou, mai că n’ar ieşi
dărnicie peste toate... nimeni...
sunete fără energie.
In restimpuri, prin coridoare şi Milioanele de păstăi negre şi Dar, vezi, se apropie, se apropie,
prin goluri dintre ziduri, se trezesc uscate, atârnate ca nişte şerpi de sigur, maestos, impunător şi inevi­
aiurări îndelungi.-E isprava vântului, acăţul sălbatec de peste drum, vâjâie tabil, anul nou. Şi el trebue primit
nepoftitul musafir. agitate, se lovesc deolaltă cu sgo- cu toată evlavia tradiţiilor din
Şi aşâ, şi iar aşâ, toată ziua... mote de păpuşoaie, pe-un câmp de vechi...
După perdelele scoborâte însă şi toamnă. In jur, deasupra şi dedesupt însă:
după geamurile iluminate, se aud frig, ger, nemărginire, clinchete,
râsete largi, clinchete de instrumente O poartă se isbeşte cu violenţă, vuete, trosnirl, muţenie şi... indi­
muzicale, sunete de pahare atinse... paşii sună tare. Jur-împrejur mişună, ferenţă!.. Nepăsarea şi întâmplarea
Afară, lumina se posomoreşte, se în toate direcţiile, nestăvilite legiuni oarbă ne-a trântit ca ieri în azi, ne
înfuninginează ritmic. Cârciumele de şoapte misterioase... prăbuşeşte în mâne, cu acelaş gest.
sunt tixite de-o lume piestriţă, ve­ Şi mâne e început de nou an. Ce
selă şi curioasă. Prin norii de fum Pregătiri de an nou. schimbare va aduce?! Nici una! Ori,
de tutun, se desluşesc clătinări de poate, foarte multe! — Atârnă de
mâini şi de trupuri nesigure pe Astăzi s’au văzut spirale de aburi, mine: de dorinţele mele, de simţi­
picioare, se aud răcnete, vorbe urâte alergând îndărătul trecătorilor... Soa­ rea mea, de închipuirea mea, de
şi schimonosiri de cântece... rele a asvârlit cu vârtejuri de lu­ neliniştile mele! Nimic mai mult.
O salvă de clopote anunţă în- mină peste nemărginarea câmpului. Şi e bine aşa! Şie destul atât!
cheerea zilei şi intrarea în inevita­ Dar, înzădar. Gerul a muşcat Jur-împrejur toate stau mute şi
bila împărăţie a nopţii, cu bolta pe afară toată ziua,.. In piatră, cu împietrite...
înaltă şi adâncă, gătită cu un albastru toate aceste s’au bătut cue şi s’a
închis şi nemărginit, împodobit cu făcut un început de larmă îndrăs-
flori de aur. neaţă.