Page 5 - 1926-08
P. 5

21—II. 1926 ----------------------------- -----------  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    —  ------------------------------------Pag. 77


         PRIMA ZI ÎN EXIL                    cari  cască  ochi  mari  la  veneticii   scurte,  cari  cuprind  întreg  „oraşul“
                                             necunoscuţi,  ne  facem  şi  noi  int­  acesta  cu  privilegii  de  municipiu  şi
               De SEBASTIAN STANCA           rarea  festivă  în  cuibul,  care  avea  cu  câteva  sute  de  locuitori,  ne  pi­
                                             să  înăbuşe  pentru  lungă  vreme  cură  în  suflet  amărăciunea  unor
           De  opt  zile  şi  opt  nopţi  fără   suspinele sufletelor noastre obidite.  triste  perspective  pentru  zilele  de
         întrerupere  ne  ţâra  locomotiva  ca­  Un  poliţai  ursuz  şi  întunecat,  mâne.  Clădirile  mohorâte  şi  secu­
         rului  de  foc,  gâfâind  de  oboseală,   neamţ  renegat,  se  îndură  după  o  lare  dau  aspectul  unei  închisori  din
         în  lungul  şi  latul  ţării  ungureşti.   lungă  aşteptare  să  ne  ia  pomelnicul  veacurile  trecute.  Ele  rechiamâ  vre-
         Ropotul  monoton  al  roţilor  de  fier   şi  făcându-ne  un  aspru  rechizitor  mile  depărtate  ale  evului  mediu,
         ne  omorâse  toate  simţirile.  Pe  fe-   cu  grele  restricţii  de  internare,  ne  când  puhoiul  turcilor  s’a  rostogo­
         reasta  vagonului  dogoria  bătaia  ra­  scoate  în  drum.  Grija  noastră  să  lit  pustiitor  până  aci  în  preajma
         zelor  de  soare,  ce  cobora  spre  cul­  ne  vedem  de  plasare.  Orice  pro­  zidurilor  Vienei.  Aci  pe  marginea
         mile  apusului,  cu  frânturi  repezi  în   testare,  orice  reclamaţie  se  isbeşte  lacului  FertO,  cu  malurile  încărcate
         stâlpii de telegraf, cari aruncau ochii   în  pustiu  de  porţile  ferecate  ale  de  belşugul  celor  mai  delicioase
         de  o  clipă  prin  cercevelele  geamu­  primăriei.                     vinuri  şi-au  adus  spahiii  şi  sultanii
         lui.  Plesniturile  roţilor  isbeau  ca   Prin  întunerecul  nopţii  întovără­  cadânele lor îmbrobodite, clâdindu-le
         lovituri  de  ciocane  în  tâmplele   şiţi  câte  doi-trei  batem  deia  uşă  vile  mistice  cu  boltituri  greoae,  cu
         noastre  înfierbântate,  iar  peste  ple­  la  uşă.  Răsboiul  lăsase  şi  aci  multe  geamuri  colorate,  cu  firide  discrete
         oapele  ochilor  închişi  de  oboseală   case fără stăpâni şi pe acestea, mai cu  şi  cu  balcoane  ţintuite  în  gratii  de
         treceau  fulgere  de  flăcări  roşii  cari   binele, mai cu forţa, le ocupăm noi.  fier  înflorite.  Aci  coborau  paşii  şi
         ardeau  usturător.  Încremeniţi  pe   In  bezna  zidurilor  .unui  edificiu  beii  după  lupte  grele  ca  să-şi  6-
         băncile  aspre  de  lemn,  svâcnirile   povarniq  descoperim  pe  dibuite  o  dihneascâ  oboseala  în  braţele  moi
         cadenţelor,  ce  se  poticneau  în  ge­  cameră  goală  îmbâcsită  cu  miros  şi  calde  ale  iubirii  fermecătoare.
         metul  surd  al  şinelor,  nu  ne  mai   de mucegai, cu o mescioară de brad  Clădirile  cu  văleatul  şi  stema  ne-
         supărau, priveliştea podoabelor tom­  şi  două  priciuri  militare.  Întovărăşit  meşască  pecetluite  deasupra  porţilor
         natice  de  pe  câmp  nu  ne  ademe­  cu  advocatul  Ştefan  ne  înstăpânim  păstrează şi astăzi vestmântul sdren-
         nea.  Eram  o  ceată  de  fiinţe  abru­  pe  acest  adăpost,  mulţumind  lui   ţuit  al  acelor  vremi  apuse.  Fiecare
         tizate,  nu  mai  simţeam  nimic,  nu  Dzeu  că  ne-a  învrednicit  de  atâta  poartă  cu  drugi  uriaşi  de  fier,  fie­
         mai  doriam  nimic,  numai  puteam   fericire,  să  avem  unde  ne  potoli  care firidă atârnată de tereştrii înflorite
         înfiripa  un  crâmpei  de  gândire  ho­  lăcomia de odihnă.             cu  gratii  delicate,  fiecare  balcon  cu
         tărâtă.  Aveam  senzaţia  că  plutim   Nici  un  muc  de  lumină.  Ochiul   smaiţul  sfârticat  ascunde  sub  stra­
         spre  o  prăpastie  neagră  şi  adâncă  obicinuit  pe  încetul  cu  întunerecul,  tul  de  muşclnu  şi  rugină  taina
         în  care  să  ne  cufundam  pentru  tot­  în  lumina  mohorâtă  a  nopţii  ce   unei aventuri din acele vremuri.
         deauna.                             străbate  prin  geamul  împăienjenit,   In umbra acestei aristocraţii sdren-
           Eram  14  osândiţi,  zece  bărbaţi,  caută  puncte  de  orientare  în  contu­  ţuite  sălâşlueşte  azi  un  popor  hi­
         trei  dame  şi  un  băiat,  intelectuali   rile  negre  ale  zidurilor  umede  şi  bridizat de şovinismul maghiarizării,
         din  jurul  Sibiului,  pe  cari  precau-  reci.  Hainele  noastre,  neschimbate  al  cărui  ideal  e  pivniţa  încărcată  cu
         ţlunea  autorităţilor  ungureşti,  ne  în-  de  opt  zile,  răspândesc  în  încăperea  buţi grele de vin şi desfrâu.
         hâţase  în  noaptea  de  Sântămărie,  îngustă  mirezme  de  duhoare  supă­  Cât  vezi  cu  ochii  numai  coline
         a  anului  1916  şi  ocrotiţi  de  jan­  rătoare,  iar  pielea  trupului  argâsită  încheiate  în  nesfârşite  vii  ruginite
         darmi  şi  agenţi  de  siguranţă,  Înar­  de  intemperiile  îndurate  ustură  şi   de arsura toamnei, în marginea ora­
         maţi  până  în  dinţi,  ne  îmbarcaseră  arde, ca flacăra unui furnicar de foc.  şului  cimitirul  încins  cu  o  limbă
         într’un  vagon  de  cărbuni  cu  des­  Un  ciubăr  cu  apă  găsit  în  cori­  de  pajişte  verde,  ici  colea  câte  un
         tinul : Pahodna Şopron.             dorul  acestei  închisori  ne  pare  un  salcâm  sau  piersec  stingher,  în  colo
           După  opt  zile  de  chinuitoare  adevărat  arhanghel  mântuitor.  Nea-  nicio  vegetaţie.  Iar  spre  răsărit  se
         inerţie,  foame,  frig  şi  dogoreală,  vând  însă  decât  rufele  de  pe  noi,  lâfăeşte  larg  şi  molatic  apa  lacului
         iată-ne  ajunşi  la  ţinta  exilului:  oră­  nu  ni-se  îmbie  altă  soluţie,  decât   argintiu,  ale  cărui  maluri  se  topesc
         şelul  Rust, din pragul  lacului  Ferti),  să  ie  lăpădăm  şi  storcându-le  în   în zarea cenuşie.
         în judeţul Şopronului.              apa  rece  şi  binefăcătoare  să  le  în­  In această oază a pustietăţii creşte
           Pe  un  drum  de  ţară  moale  si   credinţăm  atotmilostivei  naturi  spre  tot  mai  larg  hotarul  desnădejdii
         nisipos  pornim  dela  gară  în  gru­  competentă  rezolvire,  atârnându-le  noastre,  pe  suflete  ni  se  cerne  po­
         puri râsleţe tărându-ne oasele încre­  în  câteva  cuie  răsleţe,  bătute  în  vara  de  plumb  a  amărăciunii,  şi
         menite  şi  înotând  prin  praf  până  perete.  Tot  acest  ciubăr  salvator  ne   avem senzaţia că suntem surghiuniţi
         la  glesne.  Trecem  prin  nesfârşite  face  preţiosul  serviciu  al  unei  băi   undeva  departe  pe meleagurile  vea­
         vii,  bolnave  de  otrava  brumei,  gru­  în  condiţiile  cele  mai  primitive.  În­  curilor trecute.
         purile  se  destramă  şi  fiecare  îşi  veliţi  apoi  în  scoarţele  de  pe  paturi,   Tolăniţi pe ţelina bătucită ne dăm
         poartă  povara  fiinţei  sale  cu  truda  somnul mult dorit ne fură şi ne ţine  pradă  gândurilor  fugare,  nostalgia
         unui  instinct  mehanic.  Cei  şapte  amorţiţi  până  târziu  în  lumina  di­  taie  firul  vorbelor,  toamna  flutură
         chilometri  ne  par  o  vecinicie.  Dru­  mineţii următoare.            funigeii  peste  câmpul  amorţit,  un
         mul  se  tot  lungeşte,  încovoindu-se   Abia  acum,  cu  simţurile  potolite,   vultur  spintecă  văzduhul,  ochiul
         după  coline  pentru  ca  să  răsară  începem  să  ne  cumpănim  rosturile   nostru  ispiteşte  culmile  din  zare,  iar
         dincolo  tot  mai  lung  şi  mai  des-  sorţii  noastre  urgisite.  In  metamor­  gândul  copleşit  de  jalea  ce  ne  aide
         nădăjduitor.                        foza  lor  cenuşie  rufele  noastre,  u-   aleargă departe spre răsărit.
           In  amurgul  serii  de  5  Sept.  pe  mede  încă,  ne  dau  totuş  deliciul   Vremea trece, iar în suflet
         când  cirezile  de  vite  coboară  de  pe  plăcut al primenirii.              Creşte jalea val cu val.
         coline,  intrăm  şi  noi  în  sat.  Ames­  O  zi  senină  şi  domoală  de  Sep­  Când te-oi mai vedea eu iară
         tecaţi  cu  aceste  animale  blânde,  temvrie.  Revista  celor  patru  uliţi  Mult iubitul meu Ardeal?
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10