Page 8 - 1926-08

Pag. 80 — - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A — - - ----------------------------- 21—11. 1926

D Ă R I D E S E A M Ă drumul. Mă tem să deschid uşa.
„Acolo mă aşteaptă cânele Soli-
O M U L D I N V I S man“.
„E treaz, în mijlocul casei. Se dă
de CEZAR PETRESCU în lături când aprind lumina. Se
aşează cu botul pe labe şi mă pri­
Dl Cezar Petrescu a scris, relativ, salvatoare. Această apariţie noptatică veşte cu ochii ţintă. Cu ochii lui
puţin pân’acum. Avem în orig'nal însă, inexistentă în realitate, devine roşii, care străbat înlăuntru neîndu­
abia trei volume apărute, ele sunt un puternic motiv de dureroase raţi. II izbesc cu picioiul. Nu scoate
însă expresia unui talent viguros, sguduiri sufleteşti, în urma identi­ un gemăt. Se dă mai la o parte şi
cu puternică zăgăzuire interioară. ficării ei c’o persoană reală, un boer iarăşi priveşte neclintit“.
Simţim din sobrietatea stilului, din scăpătat, Iorgu Ordeanu, pe care-1 „Sting lumina, mă trântesc în pat
desfăşurarea minuţioasă a acţiunii, întâlneşte în timpul unei retiageri cu mânile cruce sub cap, îmbrăcat.
că volumele apărute constituesc nu­ la ţară, însoţit de acelaş căţel, pur­ Aş vrea să adorm şi somnul nu
mai o fărâmă din ceeace ar fi pu­ tând acelaş nume, Soliman. Enig­ vine. Aş vrea să uit —dar se poate
tut da autorul lor, că frământările matica coincidenţă dintre v's şi rea­ uita?
cari se nasc în suflet şi cer concre­ litate, turbură adânc sufletul poves­ „Şi prin întuneric simt ochii lui
tizarea, se supun unei severe ope­ titorului, îi sguduie puternic nervii, Soliman pătrunzând în mine. Nu*i
raţiuni de selecţionare şi cizelare, dându-i senzaţia unui început de scapă o mişcare. Ce face când
întrevezi sufletul autorului plin de nebunie. dc-rm ? Dimineaţa când deschid
opere formate sau în formaţie, gata Şi deaici, acţiunea se împleteşte ochii e treaz, gata de strajă, mă
numai să primească vestmântul. în jurul acestui pesonagiu, cu tră­ aşteaptă. De ce mă spionează? Ce
Deaceea vo'umele apărut# pân’acum sături mistice pentru povestitor, mai aşteaptă?“
pot fi socotite ca sfioase, dar sigure intervenind în viaţa-i reală, precum „Am sâ cumpăr într’o dimineaţă
prevestitoare de bogate şi solide omul din vis intervenia în viaţa un praf de chinină“.
creaţii în viitor. Romanul care se fictivă a visurilor, cu efecte cont­ E desfăşurarea destinului crud,
anunţă prin licăriri împrăşt’ate în rarii însă. Omul din vis aducea alimentat de motive interioare, care
diferite reviste va fi cred, o puter­ descătuşarea sufletului apăsat de fărâmă din naştere orice iluzie de
nică confirmare a acestei afirmaţii. vitregia’ evenimentelor, destinderea fericire. Eroul ajunge la distrugerea
Opera de pân’acum se prezintă nervilor încordaţi de greutatea si­ persoanei sale psihice, fără sâ fie
ca o cana'izată desfăşurare în as­ tuaţiilor, similarul din viaţa reală e zdruncinat de dramatice catastrofe
cendenţă a unei personalităţi. Fie­ dimpotrivă, un continuu motiv de exterioare, motivul nesfârşitelor sgu­
care volum a adus ceva nou, fără sbucium sufletesc, de sguduiri ner­ duiri sufleteşti, fiind adâncimea pro­
însă, a pierde făgaşul pe care a voase, amplificate pe lângă ciudata priei sale reflecţii.
pornit. Creaţia nouă se ridică dea­ coincidenţă, şi cu alte motive, cari Cum am amintit însă, opera Dlui
supra celeilalte, cuprinde orizonturi veneau sâ dea şi mai multă con­ Cezar Petrescu constituie o desvol-
mai largi, rădăcinile îi rămân însă firmare unei misterioase legături tare organică, motivele noi sunt
înfipte în pământul cultivat de pre­ între povestitor şi Iorgu Ordeanu. sădite trainic în straturi cimentate
cedenta. Legătura organică se men­ Şi când acesta din urmă —înti’un de elemente vechi. Atmosfera gene­
ţine solidă, dând posibilitatea cât moment de slăbiciune, pierzând în rală chiar e o potenţare prin noile
mai largă, a extinderii aripilor, jocul de cărţi şi ultima fărâmă din combinări a atmosferei de tragică
fără tremurări şi frângeri. faimoasa avere moştenită dtla pă­ fatalitate, ce radiază mai ales din
Noul volum al dlui Cezar Pe­ rinţi — îşi curmă tirul vieţii, gama volumul „Drumul cu Plopi“. Ne
trescu confirmă profund vizibil a- de sentimente sguduitoare, răsărite izbesc plăcut însă în „Omul din vis“,
ceastă jnsuşire, şi mai ales nuvela în suflet la prima întâlnire cu si­ elementele tradiţionaliste, cari ca­
care a împrumutat titlul întregului milarul omului din vis, atinge apo­ racterizează în genere primul său
volum, „Omul din vs.* Elementele geul, povestitorului i-se clatină echi­ volum. E dorul de câmpiile înver­
vech’, tradiţionale, se combină în librul facultăţilor mintale. Şi deodată zite, de atmosfera sănătoasă dela
mod fericit cu motivele noi de crea­ cu stingerea lui Iorgu Ordeanu din ţară, amestecat cu durerea abrutiză­
ţie poetică, având ca rezultat o po­ viaţa reală, dispare şi din viaţa vi­ rii acestei vieţi, a distrugerii vechi­
tenţare a efectului estetic. Autorul surilor. Taina care-1 doboară şi pe lor aşezăminte, a ruinării solidelor
nu se mai mulţumeşte aqum cu care n’o poate pătrunde se amplifică. gospodării boiereşti. Acapararea
simpla realitate pipăibilă, ci trece în Numai cânele Solman îl mai ur­ averii lui Iorgu Ordeanu de către
realitatea fictivă a visurilor, care măreşte, fixându-1 cu ochii iui roşii, evreul Horoviţ, ne evoacă pe „Stră­
constituie axa de desfăşurare a ac­ pătrunzători, sdruncinându-i şi mai nepoţii Iui lzrael“ din „Printre merii
ţiunii, ea fiind, în mod direct, sau mult nervii, răscolindu-i gânduri sălbătăciţi,“ cari pângăresc prin jo­
indirect, cauza tuturor motivelor de sinistre. „Acum nimic nu mai are cul lor sfinţenia grădinii fostei gos­
ordin sufletesc, cari o formează. nici o explicaţie, şi nici nu încerc podării boiereşti, şi pe „Rebecile 'ăp-
Eroului povestirii — sau să-i zi­ s’o mai găsesc“. toase şi de o uimitoare prăsilă“ cari
cem povestitorului — căci însuşi „In puterea nopţii mă întorc vor­ au răsărit deodată „în iatacurile unde
ne istoriseşte — îi apare din co­ bind singur, rătăcind prin pieţi subţiri boierese moldovene, îşi mis­
pilărie în visuri un personagiu ciu­ pustii şi întunecate. Déla gura abu­ tuiseră odinioară tinereţea“. Pro­
dat, enigmatic, însoţit de un căţel rind cald a canaturilor, fug speriate blema socială deci, din care e fău­
tot atât de misterios. E un fel de * umbre mici negre. Poate sunt şo­ rită axa multor bucăţi din „Scriso­
protector, un geniu binefăcător, ce-şi bolani înspăimântaţi de sunetul pa­ rile unui răzeş“ e puternic accen­
face apariţia în momente tragice şilor. Poate numai vedenii din min­ tuată şi în „Omul din vis“.
din viaţa de vis, întinzând mână tea-mi care se turbură. Lungesc In „Păiangenul negru“, e reluată